miercuri, 23 martie 2016

Cum reuşeşte terapia de grup să ajute?


Terapia de grup este o formă de psihoterapie în care un grup de persoane, sub îndrumarea unui psiholog cu pregătire în terapia de grup, discuta despre anumite probleme, comune tuturor participanţilor – depresie, anorexie, divorţ, alcoolism, dependenţă de droguri, dificultăţi interpersonale, abuz fizic şi sexual, decesul partenerului, altele.


Cum reuşeşte terapia de grup să ajute? Potrivit lui Irvin Yalom, autorul cărţii “Teoria şi practică psihoterapiei de grup”, ceea ce ajută este:
•   Informarea. Sfaturi şi sugestii din partea terapeutului sau a celorlalţi membrii ai grupului, aceştia învăţând direct din activitatea grupului despre dinamica proceselor interpersonale, despre semnificaţia unor simptome şi metode de a le face faţă, despre viaţa psihică în general.
•  Socializarea. Un grup terapeutic este, înainte de toate, un grup social, în care mai mulţi indivizi interacţionează respectând nişte norme, reguli clare stabilite de la început, menite a facilita interacţiunea onestă.
•   Speranţa. Oamenii participa la o terapie de grup pentru că spera că viaţa lor să se îmbunătăţească pentru că fac ceva pentru ei înşişi. Există indivizi care deja fac faţa unei situaţii mai bine decât ceilalţi, iar exemplul lor de speranţă pentru ceilalţi – pentru că dacă alţii au reuşit, poate vor reuşi şi ceilalţi.
•   Altruismul. Cei care intră în terapia de grup se simt adesea demoralizaţi şi simt că nu au nimic valoros de dăruit celorlalţi. Atunci când descoperă că pot fi totuşi de ajutor, se simt revigoraţi şi stima lor de sine creşte.
•   Corectarea relaţiilor din familia de origine. Grupul terapeutic este ca un mic laborator fotografic în care modul defectuos de a te raporta la ceilalţi se developează în faţa propriilor ochi. Când devii conştient de felul în care îi tratezi pe ceilalţi, de modul în care te raportezi la ei sau de modul în care te foloseşti de ei, atunci înţelegi de unde provin multe din problemele în relaţiile cu aceştia.
•   Universalitatea. Mulţi dintre cei care intră în terapie sunt convinşi că sunt unici din punct de vedere al problemei lor, că numai ei au anumite gânduri şi sentimente care îi macină. Atunci când constatăm că şi alţii se confruntă cu aceleaşi probleme, ne simţim parcă mai capabili să facem faţă.
•   Comportamentul imitativ. Observându-i pe alţii cum vorbesc, cum se comportă, cum îşi rezolvă anumite probleme, noi toţi putem învăţa de la ceilalţi.
•   Învăţarea interpersonala. În terapia de grup, oamenii descoperă modul în care obişnuiesc să se raporteze la ceilalţi, conştientizează aşteptările pe care le au de la ceilalţi şi învaţă să relaţioneze într-un mod mai realist şi mai echilibrat, în care avantajele şi dezavantajele relaţionale sunt mai echitabil distribuite.
  Coeziunea grupului. Avem nevoie de ceilalţi, să ne simţim înţeleşi şi apreciaţi şi, în egală măsură, să învăţăm de la ei. Coeziunea grupului se referă la suportul şi încurajările pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalţi participanţi şi răspunsul pe care îl primeşte contribuind la sentimentul că pe ceilalţi îi interesează.
•   Catarsisul. A spune ceea ce avem pe suflet ne face să ne simţim mai liberi dar şi mai apropiaţi de ceilalţi. Grupul ne ajută în acest sens.
•   Factorii existenţiali. Acceptarea şi împăcarea cu faptul că durerea şi moartea sunt inevitabile, că viaţa nu are un sens dacă nu îi dau eu un sens, că am libertatea să dau vieţii mele orice sens doresc, că eu şi numai eu sunt responsabil pentru viaţa mea indiferent cât de mult ajutor cer şi primesc de la ceilalţi.

Niciun comentariu: