duminică, 17 ianuarie 2016

Transferul si contratransferul

Definiţia psihologică: “Principala caracteristică (a transferului) o reprezintă manifestarea unor sentimente faţă de o persoană care nu are legatura cu acele sentimente, şi care, de fapt, se aplică altei persoane. În esenţă, o persoană din prezent este afectată,”confundata” ca şi cum ar fi o persoană din trecut. Transferul este o repetiţie, o reeditare a unei relaţii cu un obiect din trecut….

În principal, persoana care se manifestă având sentimente de transfer nu este conştientă de această distorsiune.
Definiţia metapsihologică: Transferul este reacţia faţă de o pesoană din prezent ca şi cum el sau ea ar fi o persoană din trecutul cuiva.
Conceptul de transfer a fost introdus de Freud şi este utilizat în mod obişnuit în psihologie şi psihoterapie. Freud a observat faptul că unii pacienţi reacţionau faţă de el ca şi cum ar fi fost un părinte al acelui pacient, iar pacientele femei aveau adesea tendinţa de “a se îndrăgosti” de el.
Freud a ajuns la concluzia că, în timpul şedinţelor de terapie, pacienţii îşi transferau inconştient asupra psihanalistului sentimentele şi atitudinea pe care le avuseseră faţă de figuri semnificative din trecutul lor.
Iniţial, s-a rezumat doar la consemnarea fenomenului, fără a-l comenta însă în timpul şedinţelor de terapie. Ulterior, a ajuns la concluzia că identificarea relaţiei de transfer dintre psihanalist şi pacient a reprezentat factorul de remediu în psihanaliză, făcând din interpretarea transferului piatra de temelie a teoriei şi practicii psihanalizei.

Având în vedere faptul că tehnicile şi regulile pe care le utilizăm sunt foarte bine structurate şi stricte, transferul, deşi nu s-ar părea, dezvoltă sau afectează relaţia facilitator/client (prin facilitator ne referim atat la profesia de facilitator cat si la cele similare – trainer, coach, mentor, psihoterapeut etc).
Din informaţiile furnizate de alţi facilitatori şi directori tehnici, precum şi din analiza personală, a devenit foarte clar pentru mine faptul că reacţiile de transfer în procesul de observare sunt extrem de comune. Ca atare, cred că este important să acordăm atenţie transferului şi să explorăm amănunţit acest domeniu. În plus, avem nevoie de un program care să se ocupe de procesul de transfer atunci când acesta apare în relaţia client/facilitator.

Cei mai mulţi dintre noi se gândesc la exemple evidente de transfer (in sensul definiţiei metapsihologice dată mai sus) care apar atunci când o persoană este ancorată într-un incident traumatic nerezolvat. Spre exemplu, soţul şi soţia se ceartă pe tema casei. Soţia are un incident traumatic nerezolvat în care era bătută de tatăl ei pentru că îşi lăsa hainele împrăştiate pe jos. Soţul începe să o certe din cauza hainelor şi, ca atare, îi re-stimulează acel incident traumatic din trecut. Ea se ghemuieşte în poziţia fetusului, plângând: “Te rog, nu mă certa!” În această situaţie, este evident că soţia reacţionează faţă de soţul ei ca şi când acesta ar fi tată ei.
Cu toate acestea, majoritatea reacţiilor de transfer sunt foarte subtile şi se referă la probleme esenţiale şi probleme de identitate, mai degrabă decât la incidentele traumatice din trecut. Îl voi cita din nou pe Greenson:
Reacţiile de transfer apar la toţi pacienţii care fac psihoterapie.” (ibid, p. 151) şi
Transferul apare atât în cadrul analizei, cât şi în afara acesteia, la nevrotici, psihotici, dar şi la oameni sănătoşi. Toate reacţiile umane cuprind un amestec de reacţii realiste şi reacţii de transfer.”
Acest lucru ar putea suna grav şi suprageneralizat. În realitate, nu sunt de acord cu faptul că toate relaţiile conţin reacţii de transfer, însă doresc să accentuez posibilitatea existenţei transferului deoarece, neputând recunoaşte reacţiile de transfer atunci când acestea există, putem întâmpina probleme în activitatea noastră de facilitatori.
Transferul devine o chestiune foarte sensibilă în situaţia în care aveţi o relaţie duală cu clientul dumneavoastră. Când spun “relaţie duală”, mă refer la orice alt tip de relaţie în afară de relaţia facilitator/client. Dat fiind faptul că noi, în calitate de facilitatori, nu putem evita în totalitate relaţiile de natură socială cu clienţii noştri şi pentru că, ocazional, procesul de facilitare/coaching este pentru prieteni sau pentru membrii familiei, este foarte posibil să avem clienţi care să manifeste reacţii de transfer asupra noastră. Ca atare, avem nevoie de metode de recunoaştere şi gestionare a unor astfel de reacţii.
De asemenea, reacţiile de transfer se pot dezvolta în timpul procesului de facilitare, chiar şi în cazul în care nu avem relaţii duale cu clienţii noştri. O astfel de situaţie poate cauza clientului, după terminarea procesului, dificultăţi în alte relaţii: cu alţi clienţi, cu partenerii şi colegii noştri şi chiar şi cu noi. Un facilitator trebuie să recunoască dacă sentimentele pe care un client le manifestă faţă de el sunt de natură transferenţială şi, ca atare, chiar şi după ce relaţia facilitator/client s-a încheiat, acesta trebuie să realizeze că există posibilitatea ca relaţia să nu fi redevenit una echilibrată.

Indicatori ai reacţiilor de transfer

Mai jos sunt prezentate câteva semne evidente de reacţii potenţiale de transfer:
1. În ciuda indicaţiilor cu privire la regulile procesului de facilitare, clientul manifestă nevoia de aprobare din partea dumneavoastră.
Un client îşi poate manifesta această nevoie cerându-vă părerea despre anumite lucruri, aşteptând laude din partea dumneavoastră, fiind preocupat de ceea ce spune sau face pentru a nu vă nemulţumi.
2. Clientul este preocupat de sentimentele dumneavoastră pentru el.
Clientul v-ar putea întreba daca îl placeţi sau menţionează că este îngrijorat de faptul că ceva din ceea ce a spus sau a făcut v-ar putea determina sa nu-l agreaţi. Aceste preocupări se pot manifesta atât în timpul şedinţei, cât şi în afara ei.
3. Clientul este extrem de curios cu privire la viaţa şi relaţiile dumneavoastră personale
În cazul în care clientul nu este un mebru de familie, prieten apropiat sau partener şi presupunând că nu v-aţi făcut un obicei din a vă discuta viaţa personală cu clientul, acesta este un indiciu puternic de semnalare a transferului. Dacă discuţiile despre viaţa şi relaţiile dumneavoastră personale cu un client devin un obicei, (evident, în afara şedinţei), veţi încuraja astfel o reacţie de transfer, în care clientul poate întîmpina dificultăţi în a vă trata ca pe un facilitator în timpul şedinţei şi ca pe un “prieten” în afara şedinţei. Aceasta este situaţia în care relaţiile duale devin o problemă. Atunci când clientul se vede pe el însuşi ca pe un “confident” al facilitatorului, identitatea de “client” se poate amesteca cu identitatea de “confident”, caz în care procesul de facilitare nu mai decurge corespunzător.

4. Clientul face referire în timpul şedinţei la comentarii inofensive din afara şedinţei (făcute de dumneavoastră sau de alţii despre dumneavoastră) şi este fie supărat, fie îngrijorat din cauza acestor comentarii.
Acesta este un alt exemplu de identităţi amestecate. Un client de-al meu a auzit odată un prieten făcând o glumă despre şosetele mele neasortate. Am râs, deloc deranjat de comentariu, însă pe client, comentariul l-a scos din sărite şi a fost nevoie de o şedinţă întreagă pentru a rezolva această nemulţumire.

5. Clientul vrea să fie considerat prietenul dumneavoastră.
În cazul în care clientul nu vă era prieten anterior procesului de facilitare, acesta reprezintă un indicator puternic de transfer, în special dacă pentru client este foarte important să fie considerat prietenul dumneavoastră. Am avut o clientă care insista că, deşi îmi este prietenă, poate cu uşurinţă să facă distincţia între persoana mea ca facilitator şi persoana mea ca prieten. Însă eu nu o consideram o relaţie de prietenie. Aveam puţine lucruri în comun şi nu am socializat niciodată în afara şedinţelor, cu excepţia unor întîlniri inofensive la o cafea. Am realizat astfel că mă defineşte ca prietenul ei în principal datorită acţiunilor şi abilităţilor mele de facilitator al ei.

6. Clientul se aşteaptă să fiţi perfect şi să nu aveţi niciodată probleme personale.
Acesta este unul dintre cei mai puternici indicatori de transfer. În general, presupune că un client vede în facilitator “părintele perfect”, “adultul perfect” sau “facilitatorul perfect”, neputând distinge faptul că facilitatorul are multe identităţi.

7. Clientul vă tratează ca pe o autoritate de viaţă şi percepe tot ce spuneţi la modul cel mai serios.
Acest lucru se întâmplă în majoritatea cazurilor terapeutice, dar şi în procesele de facilitare. Nu devine însă o problemă decât în momentul în care toate comentariile sau declaraţiile făcute de facilitator sunt percepute ca literă de evanghelie sau dacă facilitatorul începe să se poarte ca o autoritate.
Deşi faptul că un client vă respectă autoritatea poate fi benefica pentru afacerea dumneavoastră, atitudinea de respect a acestuia poate plasa o povară grea pe umerii dumneavoastră dacă alegeţi să acceptaţi această identitate. 

8. Clientul vă telefonează foarte des ca să vă ceară sfaturi şi ajutor în probleme personale în loc să le aducă în discuţie în timpul şedinţei sau în plus faţă de chestiunile discutate în timpul şedinţelor.
Acest lucru reprezintă o problemă mai ales în cazul în care clientul vă solicită să luaţi dumneavoastră decizii pentru el.

În continuare sunt enumerate câteva semne mai puţin evidente de transfer:

9. Vă este greu să vă purtaţi ca o persoană obişnuită în preajma clientului dumneavoastră.
Dacă între şedinţe un client vă face să vă simţiţi ca şi cum aţi “călca pe ouă” şi simţiţi nu vă puteţi exprima opinia cu privire la majoritatea subiectelor, este foarte probabil ca acel client să fi dezvoltat o reacţie de transfer asupra dumneavoastră.

10. În conversaţiile de socializare, simţiţi că rareori îl puteţi contrazice pe client, deoarece acest lucru l-ar putea deranja.
Să presupunem că în timpul unei conversaţii de socializare, ulterioară şedinţei, soseşte un candidat la alegerile locale. Clientul vă întreabă cu ce partid veţi vota. Nu vă simţiţi în largul dumneavoastră să-i răspundeţi pentru că ştiţi că el va vota pentru un alt partid şi vă îngrijorează faptul că s-ar putea supăra. În absenţa transferului, faptul că dumneavoastră simpatizaţi cu un partid politic diferit nu ar trebui să-l afecteze pe client. Acesta ar trebui să fie capabil să vă perceapă ca pe o persoană distinctă, cu mai multe identităţi, unele pe care le place şi cu care este în acord şi altele pe care le displace sau nu le aprobă.
Ca facilitator, personal nu am nicio problemă să lucrez cu o persoană vegetariană, în ciuda faptului că eu mănânc carne şi avem mari diferenţe filozofice pe această temă. Reciproca ar trebui să fie şi ea valabilă: pentru client, faptul că eu mănânc carne nu ar trebui să influenţeze relaţia noastră facilitator/client.
11. Clientul observă şi este îngrijorat că nu arătaţi foarte bine – comentează şi nu vrea să accepte asigurările dumneavoaatră că sunteţi OK.
În acest caz, clientul tinde să inverseze rolurile, băgându-vă el pe dumneavoastră într-o şedinţă.

12. Clientul se aşteaptă să-i acordaţi privilegii speciale, cum ar fi programări de pe o zi pe alta, anulări în ultimul moment, fără să suporte penalizări sau să vă aranjaţi programul în funcţie de el. De asemenea, acesta ar putea deveni gelos dacă un alt client îi menţionează că are programare la dumneavoastră sau că urmează să vă întâlniţi.
Acest lucru indică foarte clar un amestec de identităţi. Să presupunem că la dumneavoastră acasă aveţi o cameră în plus în care, ocazional, îi găzduiţi pe clienţii veniţi de foarte departe. Un client local află că un alt client de departe stă la dumneavoastră acasă şi se supără sau devine gelos, în ciuda faptului că el, fiind din aceeaşi localitate, nu ar avea niciun motiv să fie cazat la dumneavoastră acasă.
Anulările în ultimul moment şi alte privilegii aşteptate indică faptul că respectivul client nu ia în serios identitatea dumneavoastră profesională. Pentru a verifica dacă aveţi sau nu de-aface cu un transfer, întrebaţi-vă dacă acel client s-ar comporta în acelaşi mod dacă aţi avea altă profesie, ex. medic, avocat sau stomatolog. Dacă răspunsul este negativ, este foarte posibil să aveţi de-aface cu un caz de transfer.
Acest tip de transfer trebuie în mod deosebit gestionat, deoarece în cazul în care clientul vă tratează astfel, iar dumneavoastră nu luaţi măsuri imediate, este foarte posibil ca, nemulţumit find de relaţia cu clientul, şedinţele să nu mai aibe rezultatele scontate.
13. În situaţiile de socializare, clientul nu vă poate percepe ca pe o cunoştinţă sau un prieten obişnuit. În schimb, vă percepe întotdeauna ca pe un facilitator.
Dacă sunteţi la aceeaşi petrecere, iar dumneavoastră aţi consumat puţin mai mult alcool, un astfel de client va avea o problemă cu atitudinea dumneavoastră şi probabil că va aduce acest subiect în discuţie la următoarea şedinţă. Dacă aţi divorţat sau aţi încheiat o relaţie, clientul va dori nenumărate informaţii despre acest subiect pentru a se simţi confortabil cu această situaţie.

Probleme cauzate de reacţiile de transfer

Iată câteva tipuri de probleme ce pot rezulta din reacţiile de transfer:
1. Mult timp petrecut cu analiza perturbărilor de gestionare ale facilitatorului.
Astfel de perturbări pot reduce dramatic rezultatele generale ale şedinţelor. Perturbările pe bază de transfer duc la pierderea timpului cu chestiunile personale ale clientului şi probleme externe, care nu fac obiectul şedinţelor. Procesul de facilitare nu reprezintă “lumea reală” şi nici nu ar trebui să fie asta. El trebuie definit ca un moment special de siguranţă, cu o relaţie sigură şi bine definită. În caz contrar, clientul nu va fi capabil să se confrunte cu problemele, grijile şi nemulţumirile sale.
2. Facilitatorul se simte blocat în identitatea de facilitator în situaţiile de socializare.
Am menţionat deja acest lucru ca indicator al reacţiei de transfer, însă acesta poate avea şi consecinţe practice complexe în cazul în care cercul dumneavoastră social include actuali clienţi, foşti clienţi şi cursanţi sau atunci când persoanele din acest anturaj sunt toate potenţiali clienţi. Atunci când clienţii dumneavoastră insistă să vă asimileze identităţii de “facilitator”, simţiţi nevoia de a vă cenzura cuvintele şi acţiunile şi, dacă astfel de situaţii ocupă o mare parte din viaţa dumneavoastră, veţi descoperi că v-a mai rămas doar foarte puţin timp în care “să fiţi voi înşivă “.
3. Clientul ascunde unele informaţii în timpul şedinţei.
Aceasta este cea mai dificilă problemă cauzată de o relaţie transferenţială. Clientul nu vă mai percepe ca pe o persoană de încredere. În momentul în care începe să ascundă informaţii, şedinţa nu se mai desfăşoară corespunzător, iar facilitatorul şi directorul tehnic nu mai primesc informaţiile necesare pentru corectarea situaţiei.
4. Facilitatorul este supărat pe client.
Facilitatorul se poate simţi ofensat, supărat sau presat de către client, ca rezultat al unei relaţii transferenţiale. Dacă facilitatorul nu gestionează această problemă cu el însuşi, relaţia poate deveni nesigură pentru client. Facilitatorul poate descoperi că nu se simte confortabil înainte de a intra în şedinţă cu acel client, că în timpul şedinţei atenţia sa este distrasă sau că se simte epuizat după şedinţa cu respectivul client. Evident, aceste reacţii pun în pericol spaţiul de siguranţă, provocând adesea probele în comunicare şi încălcarea regulilor procesului de facilitare.

Gestionarea reacţiilor de transfer

O cale de evitare a efectelor negative ale transferului asupra relaţiilor în afara şedinţelor este aceea de a adera strict la principiul de a nu avea pur şi simplu astfel de relaţii. Un alt principiu ar fi acela de a nu divulga niciodată clienţilor sau potenţialor clienţi nicio opinie sau informaţie de natură personală. Cu toate că psihanaliştii aderă la aceste principii, în opinia mea, acestea sunt prea stricte. Personal, consider că dacă un client nu ştie absolut nimic despre facilitator ca fiinţă umană, potenţialul de transfer este mai mare.

În fapt, în psihanaliză, analistul a fost încurajat să devină un “ecran gol”, astfel încât cel analizat să poată crea un transfer proiectând caracteristicile unei alte persoane importante din viaţa sa asupra analistului. Orice afişare a caracteristicilor personale va descuraja transferul prin uniunea cu perfecţiunea imaginii tabula rasa a analistului.
Facilitatorul poate fi văzut ca un personaj interesant, persoana analizată făcând eforturi pentru a afla informaţii despre facilitator. Atunci când clientul are suficiente informaţii pentru a-şi satisface curiozitatea despre chestiuni comune, cum ar fi: “Eşti căsătorit? Ce vârstă ai? Ai copii? De unde eşti?”, atunci şansele de dezvoltare a unei reacţii de transfer sunt reduse. Facilitatorul trebuie să aibe grijă să păstreze un echilibru între dezvăluirea şi păstrarea informaţiilor şi experienţelor personale. Prea multe informaţii pot cauza, de asemenea, o reacţie de transfer.
Dacă facilitatorul este capabil să detecteze situaţiile cu potenţial problematic acordând atenţie indicatorilor specificaţi mai sus, atunci îşi poate controla corespunzător atitudinea, reducând, astfel, posibilităţile de dezvoltare sau continuare a unei reacţii de transfer. După cum am menţionat mai sus, puteţi testa prezenţa transferului întrebându-vă dacă reacţia clientului faţă de dumneavoastră este cea adecvată unei relaţii profesionale. De asemenea, vă puteţi întreba dacă reacţia clientului este adecvată pentru situaţia ce se desfăşoară în prezent. Spre exemplu, dacă din cauza unei urgenţe tocmai aţi anulat în ultimul moment o programare cu un client, iar clientul este nemulţumit, puteţi considera că această reacţie este una adecvată, nu una transferenţială. Ca atare, este firesc să vă cereţi scuze clientului pentru anularea programării şi să-l reprogramaţi cat mai curând posibil. S-ar putea ca această nemulţumire să fie adusă în discuţie la următoarea şedinţă, iar dumneavoastră va trebui să o gestionaţi corespunzător.
Pe de altă parte, dacă acel client continuă să fie nemulţumit şi să discute pe tema anulării programării luni la rand sau dacă anulaţi regulamentar, cu o lună înainte, o programare pe motiv că plecaţi din ţară la o conferinţă, iar clientul este nemulţumit de acest lucru, puteţi deduce că o astfel de reacţie este una transferenţială.
Un facilitator trebuie să înceapă toate relaţiile din procesele de facilitare ca fiind relaţii de natură profesională (în situaţia în care nu a existat un alt tip de relaţie anterioară, alta decât, poate, cea de simple cunoştinţe). Anterior procesului de facilitare, facilitatorul trebuie să-i prezinte foarte clar clientului regulile acestui proces şi regulile practicii profesionale. Spre exemplu, facilitatorul trebuie să-l prevină foarte clar asupra faptului că nu acceptă convorbiri telefonice în timpul şedinţelor, cu excepţia cazurilor de urgenţă.
Nu încurajaţi transferul tratându-l pe client ca pe un prieten sau confident. Chiar dacă îl simpatizaţi pe client şi aţi dori să aveţi o relaţie reciprocă de prietenie, nu iniţiaţi o astfel de relaţie până la finalul procesului de facilitare. Dacă respectivul client vă invită la o petrecere în timpul unui proces de “Reducere a stresului”, nu-i onoraţi invitaţia. Nu mergeţi la cumpărături sau la teatru cu un client aflat în poces de “Reducere a stresului” (cel puţin).
Dacă se naşte o relaţie de tip social, atunci aceasta trebuie să fie o alegere reciprocă. Dacă nu vă simţiţi confortabil atunci când un client vă propune o astfel de relaţie, va trebui să-l refuzaţi cu atenţie şi delicateţe, să-i explicaţi care sunt graniţele relaţiei profesionale.
Nu intraţi într-o relaţie de socializare cu un client decât dacă doriţi într-adevăr o astfel de relaţie şi doar dacă sunteţi sigur că aceasta nu va afecta negativ relaţia profesională. Relaţia profesională trebuie să fie întotdeauna pe primul plan în cazul apariţiei unui conflict. Pe de altă parte, nu iniţiaţi niciodată o relaţie de socializare cu un client în intenţia de a îmbunătăţi relaţia profesională.
Să presupunem că participaţi la o conferinţă de metapsihologie la care mai participă şi unii dintre clienţii dumneavoastră. Unii dintre ei vă sunt prieteni vechi, iar dumneavoastră decideţi să cinaţi împreună cu ei. Unul dintre clienţii dumneavoastră mai noi se simte insultat de faptul că nu l-aţi invitat şi pe el şi i-aţi refuzat invitaţia la cină de săptămâna trecută. În acest caz, va trebui să fiţi foarte atent la modul în care îi explicaţi poziţia dumneavoastră, astfel încât să menţineţi intactă relaţia facilitator/client.
Odată dezvoltată o reacţie de transfer, puteţi începe să o gestionaţi explicându-i clientului fenomenul reacţiei de transfer. Vă recomand să faceţi acest lucru foarte rar, iar dacă totuşi trebuie să o faceţi, aveţi grijă să o faceţi cu mare atenţie.
Lori Beth Bisbey, S.Sc., M.A.
Centrul de Metapsihologie Aplicată
East Grinstead, West Sussex, Anglia
http://www.nlpexplorer.ro/articole/articole-dezvoltare-personala/jurnal-de-metapsihologie-transfer-si-contratransfer

Niciun comentariu: