miercuri, 25 martie 2015

ZAMBESC...

Zambetul de pe chipul meu nu reprezinta lipsa problemelor din viata mea, ci abilitatea de a 
fi fericita, depasindu-le !!! 


Te iert nu pentru ca tu meriti iertarea, ci pentru ca eu merit pacea.

Iubiţi adevărat, nu îngăduiţi să judecaţi pe altcineva şi ce ar fi făcut. Vede-te pe tine vinovat! Pacea cea îngerească numai aşa o veţi cunoaşte. Nu este greu, mai grele sunt plângerea şi vaietele că ai ucis numele şi zborul fratelui tău…

Nu te teme de cei ce te bârfesc. Nu merită să te lupţi cu ei. Rămâi cu dor de frumuseţe, de linişte a inimii. Să nu vă descurajaţi cu nici un chip. Niciodata nu suntem singuri...
Parintele Arsenie Papacioc

marți, 24 martie 2015

Ce este ipohondria? Temeri despre boala nefondate în realitate

Ipohondria este o afecţiune mentală ce presupune un interes obsedant pentru propria sănătate. Persoanele ipohondre sunt mereu speriate că ceva li se întâmplă, că suferă de boli grave (adesea imaginare), că doctorii nu le dau suficientă atenţie, că le ascund informaţii despre starea lor de sănătate, că nu le-au verificat cu atenţie.

Ipohondria are un impact negativ asupra vieţii sociale, profesionale şi intime a unei persoane, şi chiar financiare întrucât cheltuie sume impresionante pentru a se supune unui tăvălug de teste medicale, inutile de cele mai multe ori. Ipohondrii interpretează într-o manieră proprie orice simptom, ajungându-se la autodiagnostice care mai de care.  

Afecţiunea se regăseşte în egală măsură în rândul femeilor, a bărbaţilor, a tinerilor, a persoanelor în vârstă. Voi ce faceţi în caz că vă supără o durere de cap? Luaţi un calmant şi uitaţi imediat de ea sau vă programaţi pentru un CT, cu convingerea că aveţi o tumoare cerebrală? Reţineţi că vigilenţa nu este de de fiecare dată constructivă, căci atunci când se exagerează întreaga viaţă poate fi dată peste cap.

Iată 10 semne care îţi arată că ceva nu este în ordine cu tine:

1. Te preocupă propria sănătate într-o mai mare măsură decât pe ceilalţi.
2. Dacă nu te simţi bine, iar cineva îţi spune să nu-ţi faci griji pentru că arăţi bine, te enervezi.
3. Mereu te doare câte ceva.
4. Îţi imaginezi că ai o boală ascunsă, pe care medicii încă nu au descoperit-o.
5. În cea mai mare parte a timpului liber te gândeşti la tine şi la sănătatea ta.
6. Ţi se pare că cei din jurul tău nu te iau în serios şi nu acordă suficientă atenţie bolilor tale.
7. Ai impresia că medicii te mint când îţi spun că nu suferi de nimic.
8. Dacă afli de vreo boală sau discuţi cu cineva despre o afecţiune te temi că ai putea-o avea şi tu.
9. Ai mereu senzaţia că ceva e în neregulă cu corpul tău.
10. Te confrunţi cu tot felul de simptome.

Dacă te regăseşti în cel puţin 3 dintre aserţiunile enumerate mai înainte, suferi de ipohondrie. Anxietatea şi stresul au capacitatea de a transforma, în viitor, toate aceste temeri nefondate în realitate. Autor: Elena Nistor

http://www.csid.ro/health/sanatate/10-semne-ca-suferi-de-ipohondrie-10359345/

Miracolele mintii. Fericirea o detine mintea noastra

Efectul placebo - miracolele mintii

Pentru pacientii in stare grava, cum a fost si cazul asa-numitului domn Wright, un american bolnav de cancer limfatic, se intampla ca medicii sa epuizeze toate tratamentele standard si sa nu obtina niciun rezultat. Tumorile lui din abdomen, torace si gat continuau sa se exinda, iar sfarsitul parea tot mai aproape. Doctorii i-au spus atunci domnului Wright despre un medicament anticancer nou si revolutionar: Krebiozen. Dupa cateva luni, pacientul a parasit spitalul sanatos. Nu peste mult timp, insa, a aflat ca medicii in care isi pusese toate sperantele il mintisera si ca medicamentul nu continea nicio substanta care l-ar fi putut ajuta. Domnul Wright s-a stins in cateva zile.

Placebo, o ecuatie cu multe necunoscute

Ca starea de spirit a pacientului e importanta in lupta cu o boala, nu incape indoiala. Dar poate un tratament fara substante active sa faca ceea ce nu a reusit, de pilda, chimioterapia? Studii riguroase, desfasurate in ultimele decenii, arata ca, in unele cazuri, da. Pastilele de zahar sau injectiile cu ser fiziologic au dat adesea rezultate in lupta cu durerile de orice fel, cu depresia, hipertensiunea arteriala, ulcerul ori boala Parkinson. Efectul placebo ridica insa si intrebari care tin de etica. Natura inselatoare a tratamentului ii plaseaza pe doctorii care aleg aceasta cale la limita Juramantului lui Hipocrate.

Desi terapiile pe baza de licori fara valente curative sunt practicate de la inceputurile medicinei de vraci, vrajitoare sau vindecatori de orice fel, doctorii cu coatele tocite ani de zile pe bancile facultatilor refuzau pana nu de mult sa creada ca pacientii se pot vindeca singuri, prin puterea gandului. Efectul placebo a fost reabilitat in ultimii 50 de ani, iar acum medici, biologi, psihologi si sociologi lucreaza impreuna pentru a intelege ce se petrece la nivelul creierului si cum pot fi sporite sansele de vindecare. In fata lor se afla ceea ce pare a fi o ecuatie cu multe necunoscute.

Printre cei foarte putini care cred ca s-au apropiat intr-o oarecare masura de adevar este profesorul japonez Masaru Emoto, renumit pentru fotografiile sale facute picaturilor de apa. El a propus o teorie mai mult sau mai putin stiintifica, potrivit careia putem influenta lichidul vietii prin puterea cuvintelor sau gandurilor. Iar daca reusim asta, de ce nu am putea sa modificam apa din propriul nostru organism, pentru a ne insanatosi?

O treime din oameni raspund la tratamentele placebo

De factorii psihologici implicati, intre care si puterea gandului, vorbeste si definitia clasica a efectului placebo, care ii include in categoria pacientilor norocosi pe toti cei care isi amelioreaza starea de sanatate sau se vindeca prin simplul fapt ca au incredere ca un medicament prescris de doctor ii va face bine. Nu vorbim insa strict de pastile, pentru ca si injectiile sau chiar halatul alb al medicului ori mirosul din cabinet pot fi asociate cu o imbunatatire cel putin aparenta a sanatatii, cu conditia ca bolnavul sa lege aceste senzatii de recapatarea unei stari normale a organismului. Doctorul Dragos Popa, cadru didactic al Universitatii de Medicina si Farmacie din Tirgu Mures si doctor la una dintre cele mai mari unitati medicale din tara, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Mures, spune chiar ca „exista cazuri citate in literatura de specialitate, cand anumite simptome au disparut desi tratamentul nu era specific patologiei respective”.
Printre cercetatorii cei mai hotarati sa dezlege itele incurcate ale efectului placebo se numara si Henry Knowles Beecher, care a realizat in anii 1950 peste 20 de studii pe aceasta tema. Profesorul a descoperit ca o treime din pacientii sai si-au imbunatatit sanatatea dupa o terapie falsa, o proportie acceptata astazi de majoritatea specialistilor. Exista insa si contestatari, care spun ca efectul ar fi mult mai puternic sau, din contra, supraevaluat. Ei aduc ca argument faptul ca studiile facute pe aceasta tema sunt subiective, pentru ca, in cazul unei pastile inerte folosite pe post de analgezic, de pilda, pacientul nu poate spune cu obiectivitate daca se simte mai bine sau nu, pentru ca nu s-a inventat inca o unitate de masura a durerii. Iar anumite boli, cum e si gripa, trec de la sine. In plus, cand vine vorba despre vindecarile in proportie de 100%, medicii prefera sa nu se hazardeze: “Un efect placebo poate fi obtinut in prima, a doua, a treia zi de tratament, dar cu cat trece mai mult, bolnavul incepe sa nu se mai simta atat de bine”, sustine dr. Dragos Popa.

Pacienti insanatositi dupa operatii false

Cu toate ca mecanismele psihologice care stau la baza fenomenului sunt deocamdata neclare, cercetatorii au reusit sa gaseasca unele metode prin care sa sporeasca eficacitatea pastilei de zahar. Profesorul Dan Ariely si colegii lui de la Massachusetts Institute of Technology, SUA, au descoperit o latura financiara a efectului placebo. Cercetatorii au supus unui test cu socuri electrice slabe 82 de subiecti. Jumatate dintre acestia au primit o brosura in care erau informati ca li se va administra un analgezic scump, de 2,50 dolari/pastila. Celorlati li s-a spus ca vor inghiti un medicament de 10 centi. Cu toate ca in realitate ambele grupuri au primit o acelasi substanta placebo, vitamina C, rezultatele au fost diferite. In cazul pastilei scumpe, 85% din pacientii au declarat ca simt o ameliorare a durerii, in timp ce in celalalt grup „doar” 61% din oameni au spus ca se simt mai bine. 
Pe langa pret, exista si alti factori care pot spori eficienta unui tratament, fie el real, fie fals. Studii realizate in Europa si in Statele Unite ale Americii au scos la iveala faptul ca doua pastile inactive au un efect mai puternic decat una singura, si ca medicamentele de dimensiuni mari, colorate frumos, par a imbunatati mai mult starea de sanatate a oamenilor, comparativ cu cele de dimensiuni reduse, cu aspect banal. De asemenea, tratamentele complexe, cum sunt cele injectabile sau cele in mai multi pasi, dau rezultate superioare medicamentelor simple. 

Surprinzator sau nu, si in chirurgie efectul placebo are un cuvant greu de spus. Echipa psihologului Cynthia McRae, de la Universitatea din Denver, SUA, a demonstrat ca simplul gand ca au fost operati ii poate ajuta pe bolnavii de Parkinson, ale caror creiere produc insuficienta dopamina, sa-si amelioreze starea de sanatate. Cercetatorii au impartit pacientii in doua grupe. Jumatate au fost, intr-adevar, operati, si li s-au implantat in creier neuroni care sa produca dopamina. Restul insa, au fost taiati si cusuti la loc. Timp de un an specialistii au monitorizat atent toti pacientii, iar cand au comparat rezultatele celor doua grupuri au fost de-a dreptul socati: erau aproape identice. Un experiment asemanator a fost efectuat de medicii din Houston, Texas.

Placebo, o ecuatie cu multe necunoscute

Efectul Placebo in chirurgie

Concluziile studiilor de acest fel au alimentat dezbaterile si asa aprinse pe tema capacitatii organismului uman de a se vindeca singur prin puterea gandului. Doctorul Dragos Popa este de parere ca „intre efectul placebo si efectul medicamentos nu ar trebui sa existe o competitie”. Convinsi de studiile realizate in ultimii ani, unii dintre doctori au inceput sa „includa” in tratamentele pe care le prescriau in mod obisnuit incurajari, entuziasm si optimism. „Tratamentul poate fi completat cu o serie de elemente psihologice care sa-i creasca valoarea, prin puterea sugestiei. Putem face acest lucru printr-o atitudine optimista fata de pacient, fata de medicament, prin discutarea unor cazuri asemanatoare care au beneficiat cu succes de tratamentul respectiv”, explica medicul Dragos Popa.
Folosirea efectului placebo ca o completare a terapiei clasice nu pare a fi, insa, unica schimbare survenita in medicina datorita pastilei de zahar. Medicamentele false ridica serioase intrebari in privinta algoritmului de realizare a testelor care masoara eficacitatea tuturor medicamentelor. Ideea impartirii subiectilor in doua grupuri, unul caruia ii este administrat tratamentul nou si un altul de control, in care pacientii primesc substante inactive, este zdruncinata, pentru ca oamenii din grupul de control pot manifesta efectul placebo, iar rezultatele testelor risca sa nu fie concludente.

Ce se intampla in creier?

Gandirea pozitiva si increderea in medic nu doar modifica starea de spirit a pacientuluici pot determina organismul sa treaca prin schimbari reale, care sa duca la insanatosire. Atunci cand se manifesta efectul placebo, in zona din creier numita nucleus accumbens, o zona asociata cu recompensele, cu bucuria, dar si cu dependenta, are loc o crestere spectaculoasa a cantitatii neurotransmitatorului dopamina. Cercetatorii de la Universitatea din Michigan, SUA, au demonstrat ca modul in care un pacient raspunde la o pastila inerta folosita pe post de analgezic este legat de cat de activ devine acest nucleus accumbens atunci cand persoana anticipeaza faptul ca va avea un beneficiu. De altfel, specialistii Universitatii din Michigan au fost primi care au reusit sa arate ca gandul la un medicament este suficient pentru a face organismul sa elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele. Dar, nucleus accumbens nu e singura regiune a creierului implicata in efectul placebo. Doctorul Dragos Popa afirma ca „Schimbari importante au fost observate si in talamus, in cortexul cingulat anterior, cortexul prefrontal si orbitofrontal. Fiecare dintre aceste zone are functia sa. De exemplu, cortexul prefrontal, centrul ratiunii, se activeaza chiar si atunci cand pacientul se asteapta doar ca durerea sa ii scada in intensitate, ca un efect al administrarii unui anumit medicament. In plus, se pune in miscare un intreg mecanism care reducere activitatea zonelor din creier responsabile cu detectarea durerii”.
Desi functiile creierului in efectul placebo nu au fost inca lamurite pe deplin, nimeni nu poate contesta stransa legatura dintre pastila de zahar si dopamina. Studiile care se vor realiza in viitor vor avea ca primi beneficiari bolnavii de Parkinson si de depresie, in cazul carora cantitatea de dopamina din anumite regiuni ale creierului este scazuta. De altfel, mai multe studii facute in Statele Unite ale Americii au aratat ca 75% din eficacitatea antidepresivelor se datoreaza tocmai efectului placebo.

Sursa de profit pentru „vindecatori”

Jumatate din medicii americani prescriu tratamente false cel putin o data pe luna, fie pentru a-si linisti pacientii ipohondri, fie pentru a le da o speranta celor pentru care medicina traditionala nu mai poate face nimic, arata un studiu realizat in 2008. Oricat de bine ar suna insa ideea vindecarii de la sine, nu traim intr-o lume in care miracolele rasar la tot pasul. „Efectul placebo nu functioneaza la toti pacientii, iar neaplicarea unui tratament bine fundamentat in favoarea unuia de tip placebo poate fi periculoasa”, crede medicul Dragos Popa. 

Daca doctorii se gandesc de zece ori inainte sa-i prescrie unui pacient un medicament fara valoare curativa, „vindecatorii” au ajuns sa se imbogateasca de pe seama capacitatii organismului uman de a-si reveni singur. Peste tot in lume exista „binefacatori” care pretind ca isi vindeca pacientii operandu-i cu un cutit de bucatarie sau radiindu-i cu un aparat construit dintr-un videorecorder vechi si stricat.


Si, pentru ca orice personaj pozitiv trebuie sa aiba un opus, exista si efectul nocebo, care apare atunci cand pacientul se simte mai rau dupa ce primeste o pastila, reala sau falsa, de exemplu daca nu are incredere in terapie. Puterea gandului functioneaza, asadar, si in sens invers. Un studiu facut in anii 1990 arata ca femeile care cred ca sunt predispuse la boli de inima au un risc de deces aproape de patru ori mai mare decat cele care nu le impartasesc gandurile fataliste.

http://www.descopera.ro/stiinta/4238441-efectul-placebo-miracolele-mintii

vineri, 20 martie 2015

Picătură de liniște…

Clipă, stai, ești atât de frumoasă! A te trezi în fiecare dimineață este un dar. A adormi în fiecare seară este un dar. Caut celelalte cuvinte. Ne robim sufletește unii pe alți. Când ne rugăm, ne sărutăm unii altora sufletele. Suferința nu ne omoară, suferința ne purifică, ne desăvârșește... Durerea ajută ca oamenii să nu mai fie ignoranți. Prin durerea acceptată și asumată experimentăm viața și prețuim bucuria. Evoluăm. Vorbim limba durerii. Orice prezent, lin sau dur, devine trecut. Lasă să treacă... Căutăm soluții sau scuze? Oferă motive inimii să zâmbească, chiar dacă lacrimile cosesc iarba zilelor. Viața este senină când avem dragoste. Ține soarele cu tine.
Ce gust are dorul tău? Curge prin oase. În iubire nu există buton ON-OFF. Am nevoie de nevoia ta, spune inima. Viața nu este un chin, ci dorință de a fi. Fiecare dintre noi are timpul lui de cunoaștere, de deschidere, de creștere. Uneori această diferență este foarte mare. Și toată viața luptăm să o scurtăm. Te leagă, te unesc. Te bucură chestiunile mici și intense. Chiar și nodurile reînnodate pot deveni momente de regăsire, de pace, de bucurie. Da. Vreau. Pot. Și fac. Există un timp al timpului și un timp al veșniciei.
Lumânarea curge, plânge, se termină. Se transformă în candelă sau se poate transforma în alte lumânări. Nu ceara este esențială, ci flacăra, lumina. Fitilul nu consumă iubirea, ci o încarcă, o înveșnicește. Dacă vrei să luminezi trebuie să arzi. Pe altarul iubirii, pe altarul iertării. Lasă-te să curgi. Uneori destul e destul. Într-o zi golul se va umple.
Urmărind stelele pierdem luna... Dacă în viață ar fi totul cum ai vrea, ai uita să iubești, să ierți, să visezi. Nu te mai grăbi. Respiră dragostea. Nu ești singur. Dacă întârzii nu înseamnă că ai uitat. Și mâine e o zi.
Îmi lipesc tâmpla de liniștea nopții cu parfum de ploaie. Inima îmi este brăzdată de ochii în care tu nu mai înoți. Tăcerea nopții îmi arată că nicio noapte nu e la fel. Peisajul lăuntric al inimii pictează ochii la infinit căutând nemurirea, nemărginirea… M-am așezat pe celălalt mal al inimii mele privind potirul vieții. Ceea ce se întâmplă, se întâmplă. Suflete, nu mai rămâne închis între două coperți grele!
Oamenii intră în viața noastră cu un anumit rol și pe o perioadă determinată. Noi alegem rostul și timpul lor. Mai sunt oameni cu care poți merge până la capătul pământului. Simt că mă simți. Ne dorim un lucru. Îl avem, dar nu îl putem atinge. Întâmplările din viață ne fac să fim mai realiști. Cred că îți voi atinge sufletul într-o bună zi. Mi-ar fi plăcut să te cunosc în toate modurile, în toate fricile, în tot întunericul, în lumină și ploaie. Ești un dar, o minune, o rugă fierbinte în brațele unei mame cu buzele tremurânde, un vis din visul cuiva. Privesc în ochi și zăresc limpezimea trecutului. Să fie!
Mai crezi în povești? 
ieromonah Hrisostom Filipescu

Cele 8 MINCIUNI ale unei Mame

1. Povestea incepe cand cel care a impartasit aceasta poveste era un copil. A venit pe lume intr-o familie saraca in care mancarea lipsea uneori de pe masa. Ori de cate ori era mancare, mama ii dadea portia sa copilului spunandu-i “mananca si aceasta portie, fiule, mie nu imi este foame”.
A fost prima minciuna a unei mame…
2. Atunci cand copilul a crescut, mama a inceput sa isi petreaca tot timpul ei liber ducandu-se sa pescuiasca la raul de langa casa. Spera ca pestele pe care il va prinde sa-i asigure o masa mai consistenta copilului ei. De fiecare data cand prindea doi pesti, facea o supa de peste pe care i-o dadea baiatului. Pe cand copilul bea supa si manca pestele, mama obisnuia sa stea langa el, mancand oasele si ce mai ramanea. Copilul se intrista nespus vazandu-si mama mancand doar oasele ramase asa ca intr-o zi i-a dat mamei sale bucata sa de peste. “Mananca tu, dragul meu, mie nu imi place pestele”, i-a spus mama.
A fost cea de-a doua minciuna a unei mame…
3. Atunci cand fiul era aproape de varsta tineretii, mama a inceput sa munceasca din greu pentru a pune bani deoparte pentru educatia lui. Se ducea la o fabrica de chibrituri si aducea acasa cutii folosite de chibrituri pe care le umplea apoi cu bete noi de chibrit. Aceasta activitate o ajuta sa stranga oaresice banuti pe care ii putea folosi pentru fondurile de economii destinate studiilor fiului ei. Intr-o noapte tarzie de iarna, fiul s-a trezit si si-a vazut mama umpland cutiile de chibrit la lumina lumanarii. A rugat-o sa se duca la culcare. “Dormi tu, fiule, eu nu sunt obosita”, a zambit ea.
A fost cea de-a III-a minciuna a unei mame…
4. Cand a venit timpul pentru examenul final al fiului sau, mama l-a insotit si a asteptat ore intregi in soare pentru ca acesta sa termine examenul. Cand fiul a iesit din sala, a alergat catre mama sa. Aceasta i-a oferit un pahar de ceai pe care il adusese pentru el. Baiatul a vazut ca mama sa era transfigurata si deshidratata din cauza caldurii, asa ca i-a oferit paharul sau de ceai si a rugat-o sa bea. Insa mama a spus: “Bea tu, fiule, mie nu imi este sete.”
A fost cea de-a IV-a minciuna a unei mame…
5. Dupa ceva timp, a murit si tatal baiatului, iar mama a trebuit sa isi asume rolul parintelui single muncind, incercand sa acopere toate cheltuielile si sa asigure mancarea cea de toate zilele. Vecinii, care au vazut ca familia se lupta cu saracia, o sfatuiau adesea pe mama sa se recasatoreasca. “Nu am nevoie de dragoste”, le spunea mama, refuzandu-i politicos.
A fost cea de-a V-a minciuna a unei mame…
6. Odata ce si-a terminat studiile, fiul s-a angajat si si-a rugat mama sa nu mai munceasca. Insa ea a continuat sa se duca la piata in fiecare dimineata doar pentru a vinde cateva legume. In continuare, ii returna fiului sau banii pe care acesta ii trimitea periodic spunandu-i: “am destui bani, fiule”.
A fost cea de-a VI-a minciuna a unei mame…
7. Fiul a obtinut o marire considerabila de salariu si s-a decis sa isi aduca mama cu el in America, unde locuia acum. Insa mama nu a vrut sa-si deranjeze fiul si i-a spus “nu sunt obisnuita cu traiul imbelsugat, dragul meu”…
A fost cea de-a VII-a minciuna a unei mame…
8. Cand a inaintat in varsta, mama s-a imbolnavit de cancer si a trebuit sa se interneze in spital. Fiul, care locuia peste oceane, la mare departare de ea, s-a grabit sa ajunga la mama sa, tintuita la pat dupa o operatie. Mama a incercat sa zambeasca, insa fiul ei era devastat deoarece arata atat de slaba si fragila. “Nu plange, fiule", i-a spus. “Nu ma doare nimic”. Si a murit.


Aceasta a fost cea de-a opta minciuna a mamei… Ultima.
Publicat de 

sâmbătă, 14 martie 2015

Creierul uman - o masinarie complexa

Mens sana in corpore sano

...sau "o minte sanatoasa intr-un corp sanatos" este un citat latin celebru derivat din "Satira X" a poetului roman Juvenal. Luata din context, fraza este o parte a raspunsului autorului la intrebarea referitoare la ce ar trebui sa isi doreasca oamenii in viata, raspuns care consta intr-o lista lunga de lucruri: "Este de dorit ca mintea sa fie sanatoasa intr-un corp sanatos, cereti un suflet curajos care sa nu se teama de moarte, care sa aseze lungimea vietii printre binecuvantarile naturii, care poate sa indure orice fel de suferinte, care nu cunoaste mania, care nu tanjeste dupa nimic". Comentatorii mai traditionalisti ai frazei respective cred ca intentia lui Juvenal era de a le reaminti concetatenilor sai romani care inganau rugaciuni prostesti (in conceptia lui) ca singurele lucruri pentru care ar fi trebuit sa se roage erau sanatatea fizica si mentala. De-a lungul vremii si separata din contexul sau initial, fraza a ajuns sa aiba mai multe intelesuri: poate emana ideea ca numai un corp sanatos poate sa produca sau sa sustina o minte sanatoasa, dar totusi fraza este folosita cel mai des pentru a exprima conceptul unui echilibru sanatos in modul de viata al cuiva.

Creierul uman - o masinarie complexa

Ideea potrivit careia creierul uman este o masinarie a carei functionare nu poate fi nicicum controlata sau modificata este un mit de la sfarsitul secolului trecut care a fost spulberat in zilele noastre. Surprinzator sau nu, s-a dovedidt stiintific faptul ca atunci cand ne referim la creier vorbim despre un organ care, asemeni unei fiinte vii, creste si se dezvolta in permanenta, iar vitalitatea si capacitatea lui depind de modalitatea in care acesta este hranit si tratat. Mai mult, se pare ca nu conteaza cati neuroni intra in componenta creierului , sau care este marimea acestuia, ci neurotransmitatorii, cei care traseaza "autostrazile" creierului si fac posibila circulatia gandurilor si a sentimentelor. Cu alte cuvinte, esenta inteligentei, a memoriei, a creativitatii si a bunei sau proastei tale dispozitii.

Mai mult, cercetatorii de la Universitatea Auckland din Noua Zeelanda si de la Academia Sahlgrenska din Suedia au descoperit un tip nou de celule apartinand creierului care par sa se afle intr-un proces continuu de regenerare. Ei au aratat ca celulele stem raman in anumite parti ale creierului, in special in regiunile cu ventricule pline cu lichid, unde se regenereaza. La multe specii de animale, migrarea celulelor catre bulbul olfactiv (regiunea unde se inregistreaza mirosul) nu este posibila deoarece un canal plin cu lichid opreste acest proces, dar la oameni nu a fost descoperit acest mecanism de blocare. Prin anumite tehnici, oamenii de stiinta au localizat canalul cu lichid din creierul uman si au observat ca acesta contine atat celule stem cat si celule care pe masura ce traverseaza canalul respectiv se transforma in celule nervoase. Concluzia studiului? Celulele nervoase nou-descoperite in bulbul olfactiv al omului ajuta sistemul acestuia sa raspunda unei serii de stimuli diferiti care apar in viata lui, devenind o baza pentru cercetarile referitoare la celulele nervoase reparatorii care ar putea sa ajute in tratamentul unor boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer.

Hraneste-ti sanatos creierul!

Numeroase carti bazate pe studii de specialitate vorbesc despre faptul ca mancarurile pe care le consumi iti afecteaza in mod direct performantele creierului. Unii dintre noi ne-am lovit de aceasta teorie inca din copilarie cand ni se spunea ca daca o sa mancam pestele gatit al mamei o sa devenim mai inteligenti. Suna promitator, asa ca infulecam cu pofta tot ce era in farfurie. Iata ca vorbele prafuite ale mamei se dovedesc a fi adevarate fapte stiintifice dovedite: exista o legatura intre mancarea pe care alegi s-o consumi si performanta creierului tau.

Iata asadar de ce este necesar sa cunosti ce trebuie sa faci pentru a-ti mentine creierul sanatos si tanar. Ai nevoie in acest sens de informatii referitoare la suplimente nutritionale, vitamine, produse alimentare, stilul de viata cel mai potrivit pentru tine, pe scurt, de tot ce ai nevoie pentru a-ti folosi in intregime potentialul intelectual, emotional si creativ, adica pentru a-ti mentine creierul sanatos. Daca ii administrezi o combinatie corecta si potrivita de nutrienti, creierul tau poate sa gandeasca mai rapid, sa iti furnizeze o memorie mai buna si mai clara si chiar te poate ajuta sa vezi lucrurile ceva mai optimist, adica isi poate atinge potentialul maxim.

Esti ceea ce mananci

Creierul este cel mai lacom organ al corpului tau, cu anumite cerinte dietetice specifice, deci nu este surprinzator ca ceea ce mananci poate afecta ce gandesti. Daca ai incredere oarba in industria suplimentelor alimentare, ai putea devi urmatorul Einstein doar consumand combinatia potrivita de pastile,nu? Ei bine, nu este chiar asa de simplu...

Iata cateva sfaturi alimentare pentru a-ti imbunati performantele creierului:

1. Mic dejun sanatos...pentru creier. Creierul este alimentat cel mai bine printr-o aprovizionare constanta cu glucoza si multe studii au aratat ca daca sari peste micul dejun iti scazi performantele la scoala si la serviciu. Potrivit unui studiu publicat in 2003, copiii care au consumat la micul dejun bauturi carbogazoase si snack-uri dulci au atins un nivel al performantei asemenator unui batran de 70 de ani referitor la memorie si atentie. Mazare si paine prajita, iata o combinatie mult mai buna potrivit Barbarei Stewart de la Universitatea din Ulster, Marea Britanie. Simpla paine prajita a crescut semnificativ punctajele obtinute de copii la o serie de teste cognitive, iar cand testele au devenit mai dificile, mic-dejunul bogat in proteine bazat pe mazare a functionat cel mai bine. Mazarea este de asemenea o sursa buna de fibre, si alte cercetari au aratat ca exista o legatura si intre o dieta bazata pe multe fibre si inteligenta imbuntatatita.

2. Evita pe cat posibil sa mananci "junk-food". Este cunoscut faptul ca aceasta mancare la pachet si plina de chimicale este implicata intr-o serie de boli mentale.

3. Omleta si salata pentru pranz. O alegere inteligenta pentru masa de pranz este omleta si salata. Ouale sunt bogate in colina pe care corpul tau il foloseste pentru a produce neurotransmitatorul acetilcolina. Cercetatorii de la Universitatea din Boston au descoperit ca atunci cand adultilor tineri si sanatosi li se administreaza un medicament care blocheaza receptorii acetilcolini din creier, abilitatea lor de a-si aminti anumite perechi de cuvinte se reduce considerabil. Nivelurile scazute de acetilcolina sunt asociate cu boala Alzheimer, iar cresterea nivelurilor acestora prin intermediul alimentelor ar putea sa incetineasca pierderile de memorie legate de varsta.

O salata plina de antioxidanti, inclusiv betacaroten si vitaminele C si E ar trebui sa te ajute sa iti mentii creierul care tinde sa imbatraneasca intr-o stare foarte buna prin "maturarea" radicalilor liberi daunatori. Dwight Tapp si colegii sai de la Universitatea din Carolina si Irvine au descoperit ca o dieta bogata in antioxidanti a imbunatatit abilitatile cognitive a 39 de caini de vanatoare batrani - dovedind ca poti sa inveti un caine batran sa faca trucuri noi.

4. Imbogateste-ti pranzul cu un desert din iaurt si ar trebui sa fii gata sa infrunti stresul zilei ramase, deoarece iaurtul contine aminoacidul tirosin de care e nevoie pentru producerea de neurotransmitatori ca si dopamina si noradrenalina. Studii facute de Armata SUA indica faptul ca tirosinul scade in cantitate cand esti stresat si ca suplimentarea consumului sau iti poate imbunatati memoria si atentia.

5. Nu uita sa rontai un snack pentru a-ti mentine nivelul de glucoza. Asigura-te doar ca eviti mancarea "din plastic", in special bunatatile extra-procesate cum sunt prajiturile, biscuitii si produsele de patiserie. Acestea nu numai ca adauga cateva kilograme in plus siluetei tale, dar sunt legate de o serie de boli psihice cum ar fi dislexia si autismul.

6. Creierul este 60% grasime, deci ce trebuie sa mananci ca sa il mentii intr-o stare buna de functionare? Acizii grasi din Omega 3 par sa fie raspunsul, revenim asadar la sfaturile mamei: pestele este cea mai buna mancare pentru creier. Nu numai ca iti va hrani si lubrifica un creier in dezvoltare, dar se pare ca acesti acizi ajuta la inlaturarea dementei la persoanele care sufera de aceasta boala.

7. La cina consuma capsuni si afine. Rozatoarele hranite cu aceste fructe au aratat semne clare de imbunatatire a coordonarii, concentrarii si memoriei pe termen scurt. Si chiar daca efectele nu sunt la fel de miraculoase la oameni, au un gust grozav, asa ca ce ai de pierdut? Totusi fructele ca si grapefruit, mere, cirese, portocale si struguri sunt recomandate pentru a-ti imbunatati performantele creierului, in detrimentul sucurilor de fructe care datorita fibrei din ele incetinesc absorbtia zaharului. Un mar intreg este mai sanatos pentru creier decat sucul de mere. Totusi, sucul proaspat facut din multa pulpa de fructe este mai bun decat sucul filtrat.

Iata asadar doar o parte mica din obiceiurile alimentare care ti-ar putea oferi o minte sanatoasa intr-un corp sanatos. Restul depinde de tine. Pofta buna!



joi, 12 martie 2015

Recunostinta

5 căi prin care vă puteți exersa Recunostinta:

  1. Faceți o listă cu 10 persoane cărora le sunteți recunoscători ( părinți, rude, amici etc.);
  2. Găsiți cel puțin 5 persoane cărora să le fiți recunoscători dintr-o zonă neutră (poate printr-o conjunctură ați avut ceva de învățat din felul cum s-au comportat). Pot fi persoane pe care le-ați întâlnit, însă nu neapărat;
  3. Fiți recunoscători pentru 3 persoane cu care nu ați avut relații bune. Adică încercați să valorizați și experiențe neplăcute. Găsiți ceva bun totuși în relația respectivă. Trebuie să fie o lecție învățată. Practic, veți evada dintr-o încrâncenare inutilă;
  4. Recunostinta activă – la sfârșitul fiecărei zile încercați să găsiți 5 lucruri pentru care să fiți recunoscători. Adică trebuie să găsiți valoare acolo unde nu este vizibilă la prima vedere;
  5. Fiți recunoscători pentru tot: că existați, că respirați, că aveți oameni care vă iubesc, că aveți ocazia să fiți recunoscători.
Cele 5 puncte de mai sus pot fi și verbalizate și comunicate persoanelor acolo unde este posibil. În acest fel veți crește impactul.
Este clar că am trăi într-o lume mai bună dacă nu ar trece nici o zi fără să fim recunoscători pentru un singur lucru cât de mic. (marian rujoiu)

miercuri, 4 martie 2015

Introducere în rețele neuronale (neurale)

O rețea neuronală este modelarea matematică a procesului învățare (sau memorare) al unei ființe care dispune de un minim de neuroni organizați într-un organ ce îi permite coordonarea funcțiilor vitale (creier). Referitor la ființe există două mari tipuri de rețele neuronale :
  • de tip Read Only – sunt transmise de la o generație la alta prin ADN – ele dezvoltându-se pe parcursul a milioane de ani și a zeci de mii de generații și care permit indivizilor dintr-un grup să aibă anumite caracteristici unice – de exemplu – capacitatea de a vorbi;
  • de tip Dinamic – se dezvoltă pe parcursul vieții unui individ prin învățare, exersare și repetiție și nu se transmit genetic la următoarea generație, însă modifică codul ADN al rețelelor de tip Read Only (în sensul îmbunătățirii). Aceste rețele permit de exemplu rezolvarea ecuațiilor de gradul 2.
În ultima jumătate de secol, odată cu apariția sistemelor de calcul electronice, oamenii de știință au încercat să modeleze procesul de învățare prezent la ființele superioare, folosind rețelele neuronale. Acestea se doresc a fi folosite (și sunt folosite) în domenii în care predictibilitatea unui eveniment sau răspunsul oportun la un eveniment nu poate fi rezolvată folosind funcții matematice.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Introducere_%C3%AEn_re%C8%9Bele_neuronale_(neurale)

Cum ne creăm o nouă reţea neuronală

Primul pas începe cu o dorinţă – dorinţa conştientă de schimbare. Odată această decizie luată este necesar să ne antrenăm şi să rămânem concentraţi asupra scopului propusDin experienţele neuroştiinţei se observă că e nevoie de mult exerciţiu pentru a se forma noi reţele neuronale. Atenţia focalizată începe să construiască noi circuite neuronale care, odată stabilite, vor activa automat acele părţi ale creierului ce implică activitatae motivaţională. Cu cât activitatea va fi mai des repetată, cu atât acele circuite neuronale vor fi mai puternice. Orice disciplină cum ar fi meditaţia, rugăciunea prin repetare schimbă activitatea sinaptică la capătul unui neuron şi în cele din urmă va schimba structura celulei. Psiholog Niculina Gheorghiţă

Dorinţa şi concentrarea sunt suficiente pentru a schimba permanent creierul.
Oamenii devotaţi spiritual au descoperit diverse metode pentru a îmbunătăţi funcţionarea neuronală. De exemplu:
  • prin respiraţia regulată conştientă afectează mecanismele care controlează emoţiile şi percepţiile senzoriale.Respiraţia regulată lentă are un efect calmant asupra trupului şi minţii şi descreşte activitatea metabolică în diferite părţi ale creierului. Astfel respiraţia lentă restabilizează energia neuronală consumată prin gândire.
  • prin meditaţia (rugăciunea) îngăduie creierului să se odihnească în vreme ce menţine o conştiinţă acută a mediului. Dacă în timpul meditaţiei adăugăm mişcările repetitive ale mâinilor şi vorbirea, se vot intensifica centrii motori şi de coordonare a creierului. Când meditezi intens asupra unui scop specific o perioadă lungă de timp, creierul începe să se raporteze la ideea ta de parcă ar fi un obiect prezent efectiv în lume, crescându-şi activitatea în talamus, parte a procesului de creare a realităţii al creierului.
La baza acestor patru paşi – dorinţa, concentrarea, controlul regulat al corpului şi practica (disciplina) - stă un al cincilea proces şi anume răbdarea. Răbdarea oferă convingerea interioară că scopul poate fi atins chiar dacă pare iraţional.
Dacă credem cu tărie în ceva vom stimula activarea atât a sistemului imunitar cât şi a sistemului motivaţional. Acesta nu este un proces magic este un proces firesc prin care scoatem la suprafaţă capacitatea imensă a creierului nostru de a atinge scopurile pe care i le implementăm cu ajutorul minţii sau a gândurilor sub formă de programe, noi în reţele neuronale.
Puneţi în practică măcar 21 de zile un program nou pe care vreţi să-l experimentaţi sau o dorinţă pe care o aveţi şi vreţi şi credeţi că se poate împlini şi aşa vă veţi crea o reţea neuronală nouă. Ultimele cerectări ale neuroştiinţei au arătat clar că, creierul nostru nu este rigid ci este extrem de flexibil şi în fiecare moment al veţii prin faptul că facem şi învăţăm ceva nou de fapt ne creem noi reţele neuronale. Cum spunea o cursantă de la cursul pe care îl predau – Regăsirea puterii interioare – aseară: ”prin disciplinele pe care le-am primit la acest curs şi prin practica lor zilnică în toate activităţile mele cotidiene am ajuns să-mi pot controla corpul, să îmi potolesc foamea, să mă vitalizez imediat, să mă vindec instant de o durere sau un disconfort fizic, etc. Este fantastic ce putem face cu mintea noastră dacă suntem atenţi, prezenţi în ceea ce facem şi credem că putem realiza.” Aşa este suntem minunaţi, suntem creaţii magnifice dar din păcate am uitat acest lucru, iar această uitare ne aduce numai neajunsuri şi suferinţă. Dar aşa cum până şi ştiinţa a reuşit să experimenteze şi să descopere ceea ce strămoşii noştri făceau firesc poate începem să ne punem diverse întrebări spre a ne trezi la o viaţă extraordinară în care suntem proprii creatori ai realităţii noastre, unde suntem responsabili de orice gând, gest, vorbă şi faptă şi unde bucuria va fi starea firească existenţei. Aşa să fie! Cu drag şi spor la lucru.

Activeaza-ti creierul

Pe masura ce arhitectura noastra cerebrala se transforma in circuite nervoase mai perfectionate si mai evoluate, iar vechile tipare sunt inlaturate, transmitem un nou semnal catre celulele din organism. Pentru ca toate celulele noastre sunt in contact direct cu tesutul nervos, pe masura ce dezvoltam noi circuite si destramam vechile conexiuni sinaptice legate de sinele interior, organismul se modifica si devine altul la nivel celular. De aceea, daca celulele ne spioneaza gandurile, atunci cand materia cenusie a cortexului nostru se modifica fie si numai cu cateva circuite fata de reteaua nervoasa emotionala care nu mai e dorita, celulele vor primi alt semnal neurologic si vor incepe ele insele sa se schimbe.
De exemplu daca reteaua nervoasa specifica vinovatiei incepe sa fie „curatita” prin actiunea noastra de inlocuire a unui ideal vechi de sine cu unul nou, vom modifica semnalul neurologic transmis spre celulele corpului referitor la sentimentul de vinovatie. Pe masura ce ne slabeste configurarea pentru vinovatie, este din ce in ce mai putin probabil ca vom transmite semnalul specific catre corp. Destramarea circuitelor cerebrale respective va determina apoi celulele sa inceapa sa-si modifice zonele receptoare specializate pe sentimentul de vinovatie. Cu alte cuvinte, daca dispare reteaua nervoasa specifica, celulele nu vor mai avea nevoie de zonele acelea receptoare si se vor adapta la alti receptori, mai profitabili. Tot asa, nemaiactivand vinovatia, pentru ca structura retelei nervoase se destrama, nu vom mai produce aceleasi peptide care declanseaza fluxul chimic  la nivel celular. Iata cum organismul ni se vindeca singur de boala,  cand ne debarasam in sfarsit de dependentele emotionale. Renuntam la emotiile nedorite, creand noi amintiri si mergand dincolo de teritoriul familiar al mintii.
Pe masura ce ne construim noile retele nervoase (rabdarea) si le eliminam pe cele vechi (lipsa de rabdare), teoretic, transmitem noi informatii de natura chimica si neurologica spre celulele organismului, care-si schimba apoi zonele receptoare.
Sa aruncam o privire asupra modului in care ne putem combina capacitatile de concentrare cu atractia pe care o simte lobul frontal pentru provocarile mentale, ca sa obtinem o forta remarcabila de schimbare.
S-ar putea sa va intrebati cine mai are timp de exercitiu mental. Chiar dispunem de o ora pe zi pe care s-o dedicam pentru nimic altceva decat sa ne gandim cum sa fim altcineva? Se poate cineva astepta de la mine sa stau pe loc atata timp?
Lucrul de care s-ar putea sa nu ne dam seama este ca, daca exersam asa cum trebuie, nu vom avea nici o amintire referitoare la spatiu sau timp, iar ora despre care vorbeam ni se va parea cinci minute. Toata activitatea lobului frontal nu inseamna altceva decat luarea de decizii si folosirea vointei ca sa faci alegeri, sa-ti planifici actiunile si sa-ti dezvolti un simt al viitorului.
Ne impunem sa ignoram anumite lucruri pe care le simte organismul si sa contracaram acei stimuli si emotii pe care le produc. Aceste circuite si stari de spirit vechi si rigidizate vor incerca intotdeauna sa ne convinga sa nu ne schimbam – de la nivelul cel mai de jos (Hai, mananca punga aia de chipsuri, incepem regimul de maine) pana la cele mai inalte (Sigur, vorbeste ca un ignorant si un rasist, dar cine-s eu sa comentez!?). Ambele exemple ne cer sa dam dovada de un pic mai mult curaj si  sa ne departam mai mult de zona de confort decat am fi fost pregatiti s-o facem. Daca ne place confortul, ne place familiarul. Succesul s-ar putea sa ne sperie.
Oricat de coplesit te-ai simti sa stai in liniste cu tine insuti, este totusi necesar. Ma minunez cati oameni imi spun  ca sunt suprasolicitati si suprastimulati si ca tanjesc dupa cateva clipe de pace si liniste. Pacea si linistea pe care ne-o dorim insa se dovedeste de multe ori un fel de diversiune inconstienta, prin aceasta vrand sa sugerez ca lucrul de care avem nevoie e mai mult un fel de transformare constienta – iar exersarea mentala tocmai asta este.
Cred ca majoritatea oamenilor au in trusa lor cu unelte ceva care se numeste contemplator. Nu-l putem scoate la lumina si folosi prea des, asa ca s-ar putea sa se fi prafuit putin de atata nefolosire. Dar poate fi curatat; din multe puncte de vedere, reflexivul seamana cu o  lupa. Tineti minte cand eram copii si voiam o lupa, un microscop sau un telescop? Ne trebuie neaparat un astfel de instrument stiintific care sa ne ajute sa patrundem misterele universului – sau macar sa dam foc unei bucatele de hartie. Copiii sunt curiosi de la natura, iar curiozitatea si meditatia merg mana in mana.
Daca vrem neaparat sa cunoastem un lucru, ne gandim la el foarte mult. Nu vreau sa insist foarte mult asupra acestui punct, dar sistemul actual de educatie are ceva care in final inabusa curiozitatea copiilor. Intr-o oarecare masura, am vazut acest fenomen petrecandu-se la propriii mei copii. Ca parinte, cateodata ma simteam tracasat ca trebuia sa ma lupt cu toate „de ce?”-urile si „cum se face?”, si „ce-ar fi daca?”, „si ma intreb” cu care te surprind in mod natural tinerii. Dar daca intrebarile acestea sunt esentiale pentru desfasurarea procesului. Ca adulti, poate ca ne grabim prea tare sa raspundem la astfel de intrebari. Fie ca inventam un rapuns sau le spunem „adevarul adevarat”, incurajam o mentalitate de genul „hai s-o facem si pe asta si sa ne vedem de treaba”. Sunt sigur ca invatatorii si profesorii se confrunta chiar cu si mai multe intrebari de acest tip si sunt si mai presati decat noi „sa-si vada de treaba” – la urma urmei, mai exista si o programa, si o planificare de respectat. Destul de ciudat e insa faptul ca lucrurile pe care mi le amintesc cel mai bine din orele de la gimnaziu, liceu si apoi de la facultate sunt asa-numitele „digresiuni” de la subiect. Imi placea teribil cand un profesor o lua pe tangenta si, in loc sa memorez fiecare amendament din Cartea Drepturilor, ascultam o istorisire din viata lui Thomas Jefferson sau ceva care nu era strict legat de tema in cauza.
Tot asa, in mintea mea, meditatia este mai discursiva – se avanta dincolo de ceea consideram noi in general a fi o stare de concentrare intensa asupra unui anumit gand, idee sau concept. Cand ne angajam in procesul de exersare mentala, putem avea o idee precisa in minte, dar, atunci cand meditam asupra ei, incepem sa ne punem si acele intrebari de tipul „ce-ar fi daca” si „cum ar fi daca”. „Si daca m-as hotari sa fiu o persoana superioara de acum incolo?”, „Cum mi-ar fi viata, daca as fi un pic mai entuziast?”, „Ce stiu deja sau de-abia am aflat si pot aplica imediat, ca sa pot actiona mai bine data viitoare?”. Cand meditam la aceste intrebari, incepem sa facem presupuneri – si asta e bine, pentru ca declanseaza procesul.
Joe Dispenza – Activeaza-ti creierul

Antreneaza-ti creierul

Modul in care gandim ne influenteaza in mod direct atat corpul, cat si viata. Poate ati mai auzit conceptul acesta, exprimat in diferite feluri – de exemplu, in expresia “suprematia mintii asupra materiei”. Oamenii cu care discutasem nu numai ca impartaseau aceasta convingere, dar o si foloseau ca baza pentru realizarea unor schimbari constiente in propria minte, in corp si in viata lor personala.
Ca sa inteleg cum au reusit acest lucru, am inceput sa studiez volumul din ce in ce mai mare de cunostinte referitoare la relatia dintre gandire si trupul fizic. A aparut un domeniu al stiintei numit psihoneuroimunologie, care a demonstrat legatura dintre minte si trup. Toate cele aflate pana acum pot fi descrise in urmatorii termeni usor accesibili: fiecare gand produce o reactie biochimica la nivelul creierului. Acesta elibereaza la randul sau semnale chimice transmise corpului, in care reactioneaza ca mesageri ai gandului. Gandurile care produc substantele chimice din creier ii permit corpului sa simta exact cum gandeati. Deci fiecare gand produce o substanta careia ii corespunde o senzatie in corp . In mod esential la fiecare gand de fericire, inspiratie, adica pozitiv, creierul produce o substanta care va fac sa va simtiti fericit, inspirat sau inaltat. De exemplu, cand anticipati o experienta placuta, creierul produce imediat un neurotransmitator numit dopamina, care stimuleaza creierul si corpul in asteptarea experientei respective si incepe sa va stimuleze. Gandurile pline de ura, de suparare sau autodepreciative determina creierul sa produca niste substante chimice numite neuropeptide, la care corpul reactioneaza corespunzator. Va simtiti dusmanos, furios sau lipsit de valoare. Iata cum gandurile devin neintarziat materie.
Atunci cand corpul reactioneaza la un gand printr-o traire, acest fapt declanseaza un raspuns in creier, care monitorizeaza si evalueaza constant starea corpului si observa ca trupul se simte intr-un fel anume. Ca raspuns la aceasta traire organica, creierul genereaza ganduri care produc mesageri chimici corespunzatori; incepeti sa ganditi cum simtiti. Gandirea creeaza simtire, iar apoi simtirea creeaza gandire, intr-un ciclu continuu.
Aceasta bucla duce in cele din urma la aparitia in corp a unei anumite stari, care determina natura generala a modului in care ne simtim si ne comportam. Numim acest lucru stare. Sa presupunem, de pilda, ca o persoana isi traieste o mare parte din viata intr-un ciclu repetat de ganduri si stari care au de-a face cu lipsa de securitate. In momentul in care gandeste ca nu e suficient de buna sau de desteapta, ori ”destul de…” in tot ceea ce face, creierul elibereaza substante chimice care produc un sentiment de insecuritate. Acum simte intocmai cum gandea. In momentul in care se simte nesigura, incepe sa gandeasca asa cum simte. Cu alte cuvinte, corpul o determina acum sa gandeasca. Acest gand duce la si mai multe sentimente de insecuritate , iar ciclul se autoperpetueaza. daca gandurile si sentimentele persoanei continua sa genereze an de an acelasi feedback biologic intre creier si corp, ea va trai intr-o stare de “insecuritate”.
Cu cat intretinem mai mult aceleasi ganduri, care produc la randul lor aceleasi substante chimice, care determina aceleasi stari in corp, cu atat gandurile ne schimba fizic mai mult. Astfel, in functie de ce gandim si simtim, ne cream starea. Lucrurile la care ne gandim, energia si intesitatea lor ne influenteaza in mod direct sanatatea, alegerile si deciziile si, in cele din urma, calitatea vietii.
Aplicand acest rationament la propria viata, multi dintre cei cu care am discutat isi dadeau seama ca unele dintre gandurile lor nu numai ca nu serveau sanatatii, dar ar fi putut fi tocmai starea principala a starilor de boala sau de nefericire. Zeci de ani, petrecusera aproape zi de zi complacandu-se in stari de anxietate, ingrijorare, tristete, gelozie, furie sau o alta forma de suferinta emotionala. Interlocutorii mei spuneau ca, gandind si simtindu-se asa timp indelungat, asta le produsese starile respective.
De aici, a aparut rationamentul potrivit caruia, pentru a-si schimba starea de sanatate fizica, era necesar sa-si abordeze propriile atitudini: complexe de ganduri stranse in serii de rutine. Atitudinea creeaza o stare aflata in directa legatura cu corpul. Astfel, cineva care doreste o sanatate mai buna trebuie sa-si modifice tiparele de gandire sau atitudini, cele noi ajungand in cele din urma sa-i schimbe starea. Ca sa reuseasca acest lucru, persoana respectiva ar trebui sa evadeze din ciclurile nocive reluate mereu de gandire – simtire, simtire – gandire si sa puna in locul lor altele, benefice.
De fapt, majoritatea gandurilor sunt idei create de noi si in care ajungem sa credem. A crede devine pur si simplu o obisnuinta. Sheila, de pilda, care suferea de tulburari digestive a observat cat de des se gandea la sine ca la o victima incapabila sa-si schimbe viata. Vedea cum astfel de ganduri ii declansasera un sentiment de neajutorare. Punerea sub semnul intrebarii a acestei convingeri i-a dat posibilitatea sa accepte ca mama ei nu facuse nimic prin care s-o impiedice sa-si urmeze propriile idealuri sau s-o convinga de contrariu. Unii dintre cei pe care i-am studiat spuneau ca aceste ganduri repetitive seamana cu niste programe de computer care functioneaza tot timpul, in fiecare zi, undeva in fundalul propriei vieti. Ei insisi fiind operatorii acestor programe, le puteau schimba sau chiar sterge.
Intuitia aceasta a fost esentiala. Intr-un anumit moment, toti cei cu care am vorbit au fost obligati sa infrunte ideea preconceputa potrivit careia gandurile nu pot fi controlate, alegand in schimb sa fie liberi si sa-si controleze gandirea. Toti decisesera sa puna capat proceselor negative de gandire care anticipasera si pregatisera producerea reactiilor chimice dureroase din corp si acum erau hotarati sa-si coordoneze gandurile si sa elimine rationamentele care le faceau rau.
Repetate suficient de des, gandurile constiente devin un mod inconstient de gandire. Ca sa dam un exemplu banal, cand invatam sa sofam, trebuie sa constientizam fiecare actiune. Dupa mult exercitiu, putem conduce 150 de kilometri, de la punctul A la punctul B, si fara sa ne amintim vreo portiune a traseului, pentru ca, de obicei, subconstientul se afla la volan. Toti am avut o astfel de senzatie de neconstientizare in timpul unei calatorii de rutina cu masina, simtind cum constientul se redeasteapta doar ca sa reactioneze la un zgomot neobisnuit la motor sau la huruitul unei anvelope sparte. Asa ca, daca persistam in aceleasi ganduri, acestea sunt constiente de la inceput, devenind in cele din urma inconstiente, programe automate de gandire. Neurostiintele au o explicatie foarte solida pentru modul in care se petrece acest lucru. Si, pana la sfarsitul acestei carti, veti intelege cum se realizeaza acest fenomen.
Gandurile inconstiente devin modalitati inconstiente de existenta, care ne afecteaza in mod direct viata, la fel ca si cele constiente. Ca toate gandurile, si acestea declanseaza reactii biochimice care au ca rezultat comportamente, iar gandurile noastre repetitive, inconstiente produc tipare automate de comportament, dobandite, aproape involuntare, niste obisnuinte care se fixeaza si se consolideaza sub forma de conexiuni neurologice.
Pentru a intrerupe ciclul unui proces de gandire devenit inconstient, este nevoie de o actiune constienta si de efort. Mai intai, trebuie sa evadam din propria rutina, ca sa ne putem privi viata din afara. Prin contemplare si autoreflectie, putem deveni constienti de scenariile noastre inconstiente. Dupa aceea astfel de ganduri trebuie observate fara sa reactionam la ele, astfel incat acestea sa nu mai declanseze reactiile chimice automate care duc la aparitia comportamentului habitual. In sinea noastra, posedam cu totii un nivel de constienta de sine care ne poate observa gandurile. Trebuie sa invatam sa ne separam de aceste programe si, atunci cand reusim, le putem domina in mod voit. In sfarsit, putem exercita control asupra propriilor ganduri, prin aceasta distrugand din punct de vedere neurologic ganduri care au fost fixate si consolidate in creier.
Cunoscand de la neurostiinte faptul ca gandurile produc reactii chimice in creier, ar fi logic ca gandurile sa aiba un efect oarecare asupra corpului fizic, modificandu-se starea interioara. Gandurile nu numai ca au o importanta concreta pentru modul in care traim, dar devin concrete in chiar corpul nostru. Gandurile au substanta si devin substanta.
Din convingerea ca gandurile sunt reale si ca modul de gandire al oamenilor le influenteaza direct sanatatea si viata, persoanele respective si-au dat seama ca necazul lor provenea de la insesi procesele lor de gandire. Ele au inceput sa-si analizeze viata. Cand le-a venit inspiratia si au dobandit sarguinta necesara ca sa-si schimbe modul de gandire, si-au putut revitaliza sanatatea. O noua atitudine se poate transforma intr-o noua obisnuinta.
Antreneaza-ti creierul – Joe Dispenza 

luni, 2 martie 2015

Ce inseamna gandirea pozitiva

Exista persoane care au tendinta sa selecteze din viata emotii negative, vad viata in negru. Ele au pierdut memoria binelui. Au numai memoria caderii. 
Raul de care iti tot aduci aminte este un rau triplat. Aceste persoane spun mereu: " Am numai ghinioane, am numai necazuri. Tot ce-i rau pe lume mi se intampla numai mie. 
In acest caz este necesara " schimbarea filtrelor negative ", mutatia de la minus la plus, de la negativ la pozitiv. Schimbarea atitudinii mentale. Asa incepe purificarea de negativitate. Cum sa cauti partea buna a contextelor tale?. Prin gandirea pozitiva nu afirma ca raul exista, ci afirma ca tu esti tare in fata raului. Gandirea pozitiva nu spune ca lumea este perfecta, ci spune ca putem fi tari in fata imperfectiunii lumii.