sâmbătă, 14 februarie 2015

Agresivitatea hiperdezvoltata mascheaza complexul de inferioritate

Complexele de inferioritate si superioritate

Stii ca undeva in tine, dar n-ai putea sa spui exact unde, isi are salasul un sentiment persistent de vinovatie sau inferioritate de care nu poti scapa. Il simti puternic. Este un “ingredient” emotional penibil care se ascunde in inconstient. Se numeste “complex”. Si iti face sicane. Cand iti e lumea mai draga, iese la iveala fara sa iti dea de stire…Ganduri, emotii, comportamente isi au originea undeva in adancul lumii tale interioare…”Ceva” iti opune rezistenta in a depasi anumite situatii, in loc sa te ajute.

Superioritatea, o excrescenta a inferioritatii
Cel care a folosit pentru prima data termenul de complex de inferioritate a fost Alfred Adler, “parintele” psihologiei individuale. Originea acestui complex este undeva in copilarie cand ai trait o situatie de inferioritate. Ceea ce s-a intamplat atunci ai uitat, dar retraiesti sentimentul ca esti neinsemnat ori de cate ori treci prin momente asemanatoare. Cand erai bebelus, te aflai intr-o situatie de inferioritate si dependenta fata de cei mari: nu te puteai deplasa, hrani, imbraca singur. Atunci nu era nimic anormal sa fii “pitic”intr-o lume a “uriasilor”. La varsta adulta insa, devine o problema daca nu reusesti sa depasesti acest sentiment. Psihologii adlerieni sunt de parere ca agresivitatea hiperdezvoltata mascheaza complexul de inferioritate. Ai observat desigur ca sunt oameni care cauta cu orice pret sa domine si au o atitudine dispretuitoare fata de altii. Astfel isi compenseaza slabiciunea. Forma patologica se regaseste in paranoia: cel in cauza se crede persecutat si insuficient stimat de cei din jur.

“Orgoliul se croieste pe tiparul slabiciunii”

Granita dintre normal si patologic este fragila
Sentimentul de inferioritate este generat de existenta unor traume reale sau imaginare.
“O persoana care are un sentiment de superioritate in plan intelectual, poate trai un sentiment de inferioritate la nivel fizic, sexual sau afectiv. Ca o compensare, apare tendinta de depasire a inferioritatii fie prin imaginatie si pasivitate, fie prin tendinte de afirmare si stralucire (supraestimare de sine). In forma patologica, complexele de inferioritate sau superioritate se ”ascund” in: depresie (persoana se refugiaza in sine si se simte neinsemnata); tulburarea de personalitate de tip narcisist (exacerbarea stimei de sine); toxicomanie (trairea imaginara a unui complex de superioritate)” este de parere Alexandru Micu, medic primar psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Alex. Obregia”. Referitor la orgoliu, el are si o forma sanatoasa. Oare Demostene cum a ajuns un mare orator? Marcat de un handicap (balbaiala), s-a înverşunat sa caute un mod de a-si depasi dificultatea. Si-a concentrat toate fortele psihice si a reusit. Orgoliul lui a devenit in aceasta situatie o sursa de autodepasire.

Mandria, radacina tuturor relelor
Cum se naste mandria? Teologul George Jeanbore spune ca: “Mandria este incepatoarea pacatelor, pacatul in care a cazut cel mai stralucitor inger al lui Dumnezeu, Lucifer. Reprezinta “tagaduirea lui Dumnezeu” si naste “monstri”: invidia, mania, desfranarea, iubirea de arginti, lacomia, trandavia. Apare la inceput din dorinta de a fi pe placul celorlalti si imbraca forma slavei desarte si a nevoii de a fi laudat. Este firesc sa ai nevoie de incurajarea si recunoasterea celor din jur. Numai ca aici este slava desarta (dorinta de a te ridica deasupra tuturor). Forma mandriei pure este atunci cand crezi ca esti mai presus tuturor si incepi sa ii dispretuiesti pe ceilalti. Te crezi atat de puternic, incat nu mai ai nevoie de nimeni. Si nici de Dumnezeu. Asa apare mandria in om. Pentru a te elibera, ai nevoie de o deschidere spirituala pentru a constientiza problema si izolarea pe care ti-ai impus-o.”

“Psihoterapeutul opereaza tumorile emotionale”

Comportamentele se “programeaza” neurolingvistic (NLP)
Comportamentul unui individ cu complex de inferioritate se combate cu opusul sau: modelarea “imaginara” a unui comportament care denota siguranta, autostima, curaj si determinare. Se ajunge la alegerea unui model, o persoana cunoscuta (sau actor) care este capabila sa se manifeste asa. Clientul este pus in fata unei situatii imaginare sau traite si terapeutul il orienteaza in alegerea posturii, vocii, limbajului modelului ales. O data ce clientul a intrat bine in rol, senzatiile se schimba si trebuie ajutat sa si le recunoasca, mai ales sa constientizeze ca este capabil sa fie “altfel” … Cu alte tehnici specifice se “fixeaza” noul comportament”.

De la depresie, la grandoare
Depresivul traieste un sentiment accentuat de inferioritate si este bine “antrenat” in a se autodeprecia. Gandurile-i “negre”se refera la: sine (“Sunt lipsit de valoare”), lume (“Ceilalti ma vor părăsi”), viitor (“Eu nu voi putea niciodată sa…”). Situatiile stresante, esecurile, pierderile ii accentueaza vulnerabilitatea. Se simte izolat, isi pierde increderea in sine, este un amalgam de indoieli, temeri, ezitari….iata cateva din “simptomele” complexului de inferioritate. In forma severa, manifestarile degenereaza in suicid, toxicomanie etc
Narcisistul are un complex “tumoral” de superioritate. Simtul grandios al propriei importante se impleteste cu sensibilitatea excesiva la criticile celorlalti si cu lipsa de empatie. Preocupat de fantasme legate de putere, succes, stralucire, dragoste ideala, asteapta sa fie remarcat ca “special”. In formele patologice apar comportamente delicvente, criminale.
“Vindecarea” se face prin aducerea in lumina constientului a acestor “monstri” din hrubele inconstientului. Si printr-o deschidere si apropiere autentica fata de cei din jur. In fond, atat cel coplesit de sentimentul de superioritate, cat si cel cu complex de inferioritate se “distanteaza” emotional de ceilalti si se simt singuri.
Ca sa te scuturi de “tesatura de paianjen” a complexelor, este nevoie sa te deschizi si sa te apropii autentic fata de cei din jur. Daruieste-te emotional si vei fi implinit spune PAULA IRIMIA psiholog, psihoterapeut.

vineri, 13 februarie 2015

Greselile ce ti-au distrus increderea in tine

Increderea in sine si stima de sine scazute sunt o falsa perceptie a propriei persoane.
O FALSA perceptie.
Adica nu este o problema reala. Este o alegere pe care o facem atunci cand dam voie gandurilor noastre sa spuna lucruri gresite despre noi:
– nu sunt destul de bun;
– sunt prost;
– nu am valoare ca si fiinta umana;
– sunt o persoana incompetenta;
– invat greu;
…si multe alte ganduri de genul acesta.
Evident, nimic nu ne impiedica sa gandim invers si in favoarea noastra, dar nimeni nu ne-a invatat cum, si mai mult, este in avantajul unora din jurul nostru ca noi sa ramanem cu o incredere slaba in propriile noastre forte pentru ca astfel le servim interesele mai bine.
Dar asta urmeaza sa se schimbe!
Ideea e ca, desi 20 % din oameni au zis ca increderea ar fi o problema, daca lucrurile nu arata in viata ta cum ti-ai dori,  nu ar trebui sa te agati de incredere din  doua motive:
1. Se intampla ceea ce gandesti, profetiile care se autoindeplinesc. 
Exista oameni care cred ca pot si oameni care cred ca nu pot. Ambele parti au dreptate – Henry Ford
2. Increderea se dezvolta actionand, si tu nu actionezi pentru ca nu ai incredere. E foarte important sa spargi cercul vicios actionand, pentru ca doar asta iti va creste increderea!
Multi oameni se folosesc de lipsa de incredere ca de o scuza. „Eu oricum nu am incredere in mine, asa ca mai bine stau in casa toata ziua”.
Aici nu mai vorbim de incredere ci de lene, lucruri total diferite.

Cum arata o persoana cu putina incredere in sine

– este retrasa social si nu ii face placere sa cunoasca oameni noi;
– o teama permanenta de „ceva” necunoscut si stari emotionale negative zilnice;
– probleme cu mancatul ( de obicei se vede si in aspectul fizic);
– incapacitatea de a spune „multumesc” cand i se face un compliment;
– pesimism;
– frica de ceea ce cred si spun oamenii din jur;
– incapacitatea de a sustine si apara propria parere;
– asteptari mici de la viata si de la propria persoana.

Un material consistent despre indicii ca nu ai incredere in tine poti vedea aici: >>> Indicii ca nu ai incredere in tine <<<

Sa vedem in continuare ce anume duce la scaderea increderii in sine, ca sa stim impotriva a ce luptam.

Abuzurile 

Christina Grof este sotia lui Stanislav Grof, unul din intemeietorii psihologiei transpersonale. Si nu este doar sotia lui, ci si creatoarea unei munci imense in acest domeniu.
Ea personal s-a luptat cu alcoolismul si prin terapia transpersonala a reusit sa il depaseasca iar in urma muncii pe care a facut -o cu ea precum si cu multi alti oameni, a scris o carte, care se numeste „Setea de intregire”.
Ce spune Christina in aceasta carte este o idee pe care o intalnesc tot mai des in lucrarile moderne de psihologie.
Ca adevarata sursa a problemelor noastre vine in urma unei rupturi care s-a produs intre om si lumea lui interioara, spiritul lui de unde izvoraste de fapt toata puterea uriasa a fiintei umane.
Ca efecte secundare, avem toata paleta de probleme, de la incredere in sine scazuta, la dependente, la depresie si asa mai departe.
Una din cauzele majore pe care Christina le-a descoperit, cauze care duc la scaderea drastica a increderii in sine, sunt ABUZURILE.
Nu ne nastem cu stima de sine scazuta. Ne nastem ca un lut si suntem modelati de cei din jur si de mediul in care crestem. Vestea buna e ca vine o zi pentru fiecare, cand acesta devine mester si poate sa se puna la roata, invartind si modeland chiar materialul din care este el insusi facut.
Multora insa nu li se spune ca pot deveni proprii lor creatori in aceasta viata, asa cum am zis mai sus.

Abuzurile pot fi de 6 feluri, cel putin:


– abuzuri fizice (cand suntem loviti fizic);

– abuzuri verbale (cand ni se vorbeste urat);
– abuzuri emotionale (cand suntem sub teroare);
– abuzuri intelectuale (cand nu suntem lasati sa ne exprimam si sa gandim);
– abuzuri sexuale (cand suntem agresati sexual);
– abuzuri spirituale (cand ni se impune religia sau orice alta forma spirituala).

In vorbele Christinei Grof
Multi dintre noi se nasc in desert si sunt impinsi spre o supravietuire dureroasa. Inca de la aparitia pe lume suntem inconjurati de abuzuri fizice, emotionale, intelectuale, sexuale sau spirituale, de emotii violente si de o lume care nu numai ca nu ne sustine, ci, in plus, ne spune intr-una ca suntem rai.
Alte motive pentru o incredere in sine scazuta 

Sanatatea: atunci cand ne imbolnavim, de multe ori tot din cauza deciziilor noastre zilnice, sau cand abuzam noi insine de corpul nostru cu substante, alimente sau cu un stil de viata daunator, stima de sine scade automat. Boala este un mesaj precum si o reamintire a cat de fragili si vulnerabili suntem.
Pierderea: o pierdere a cuiva drag, o despartire de persoana iubita ne poate scadea increderea pe care o avem in noi, mai ales daca nu putem explica de ce anume am fost parasiti.

Esecurile: desi nu ar trebui, esecurile sunt o alta cauza a stimei de sine scazute. Cauza principala este sistemul educational care pedepseste greseala in loc sa o vada asa cum este in realitate, singura cale de a progresa si de a invata rapid.
Social: oamenii din jur pot sa atace si sa distruga stima de sine a unui om daca omul este vulnerabil.
Desi motivele pentru o incredere in sine scazuta sunt multe, increderea pe care o avem in noi este responsabilitatea noastra. Cu respect, Pera Novacovici
http://www.personalitatealfa.com/blog/greselile-ce-ti-au-distrus-increderea-in-tine/

Ce este complexul de inferioritate?

Complexul de inferioritate, termen adesea folosit pentru a descrie stima de sine scazuta, este un sentiment de insecuritate intensa, de inferioritate sau de incapacitate

Complexul de inferioritate se manifesta de exemplu in modalitatile inutile de reactie atunci cand apar probleme. Astfel de reactii sunt inutile pentru ca nu rezolva problema, ci servesc doar ca si mod de aparare prin atribuirea vinovatiei in afara controlului persoanei.

Desi complexul de inferioritate se poate referi la comparatia dintre oameni, cel mai adesea are totusi de a face cu modul in care persoanei ii este teama de esec.

Clasificarea complexelor de inferioritate
Exista sentimente de inferioritate primare si secundare
Complexul de inferioritate primar isi are originea in mica copilarie, atunci cand copilul se simte slab, neajutorat si dependent. Acest complex se poate intensifica prin comparatia cu fratii, partenerii romantici si adultii.

Sentimentele de inferioritate secundare se leaga de experientele din viata adulta, legate de incapacitatea de atingere a unor scopuri subiective privitoare la succes. Daca persoana se percepe ca fiind foarte departe de scopurile pe care  si le-a propus, atunci pot apare sentimente depresive care duc la reamintirea sentimentelor originare de inferioritate.

Sentimentul de inferioritate este adesea legat de inferioritatea simtita fata de o alta persoana, dar de multe ori este vorba despre inferioritatea comparativ cu un scop de indeplinit, de exemplu un test la scoala (anxietate de testare).

Cauzele complexului de inferioritate
Complexul de inferioritate apare atunci cand sentimentele de inferioritate sunt intensificate prin descurajarea persoanei. Adesea oamenii cauta un motiv pentru care nu se pot descruca intr-o anumita situatie. Vina poate fi atribuita rasei, apartenentei de gen, geneticii, orientarii sexuale, familiei, clasei sociale, sanatatii mentale sau fizice, infatisarii sau oricarei alte caracteristici pe care persoana considera ca nu o poseda. Oamenii tind sa isi manifeste complexul de inferioritate atunci cand sunt pusi in fata unei sarcini sau probleme pe care nu se simt capabili sa o rezolve sau sa o gestioneze ne spune Dr. Psih. Oana Maria Popescu.

Componentele stimei de sine = Respectul de sine şi Increderea in sine

Cu totii am auzit si chiar ne gandim uneori la stima de sine ca fiind o emotie pozitiva si ca ar fi bine sa o avem. Inca din primele randuri iti marturisesc ca stima de sine chiar este ceva important si ca a avea o stima de sine ridicata poate fi cel mai important obiectiv al vietii noastre.

De asemenea am auzit de incredere in sine precum si respect de sine. Se intampla ca uneori sa facem confuzii intre acesti “termeni” crezand poate ca sunt sinonimi sau ca unul il poate inlocui pe celalalt. Increderea si respectul de sine sunt doua lucruri diferite, impreuna insumand componentele Stimei de Sine. Propun pentru inceput sa vedem ce inseamna fiecare si de ce sunt atat de importante.

Increderea in sine este data de capacitatea noastra de a face anumite lucruri si are un rol important in stabilirea identitatii.

Respectul de sine si nivelul cat mai ridicat al acestuia este caracteristic persoanelor cu atitudine pozitiva si se spune despre el ca este fructul disciplinei si autocontrolului. 

Persoanele cu respect de sine privesc viata cu realism si reusesc sa gestioneze eficient conflictele si presiunile negative. Respectul de sine deficitar duce la anxietate, frustrare si complexe de inferioritate. Poate lasa urme adanci in sufletele noastre.

Uneori cautam sa compensam un respect de sine scazut cu dezvoltarea competentelor noastre (increderea in sine), mai ales profesionale. Am intalnit la cabinet o persoana, manager la o companie renumita, care traia sentimente de insatisfactie si nemultumire. Aparent, nu se justificau aceste stari emotionale, tinand cont de succesul sau. Insa explorand convingerile si valorile sale profunde, am constatat ca inca din copilarie a avut un respect de sine scazut. Nu se considera o persoana valoroasa. Considera ca nu merita sa fie fericit. Cred ca cel mai potrivit e sa dam un sens vietii noastre, sa construim o filosofie dupa care sa ne ghidam, sa hranim respectul de sine. Inevitabil ne mobilizam apoi si in a ne dezvolta competentele noastre, increderea in sine.

Marcheaza un X pe scala de mai jos de la 1 la 10, si apreciaza unde consideri ca se situeaza in momentul de fata respectul tau de sine:

Respect de sine scazut 1, 2, 3 ,4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 Respect de sine inalt

O stima de sine scazuta presupune:
autocritica
hipersensibilitate la critica primita de la ceilalti, 
dificultati in luarea deciziilor din teama de a nu gresi, 
dorinta excesiva de a fi pe placul tuturor neglijandu-ti propriile nevoi, si nu in ultimul rand perfectionismul.

Nivelul stimei de sine nu este dat neaparat de un eveniment unic care a avut loc ieri sau in ultima perioada, ci se formeaza de-a lungul timpului, inca din perioada copilariei

O influenta hotaratoare asupra formarii stimei de sine globale apartine interactiunii dintre copil si parinti. La aceasta se adauga educatia, gandurile si perceptia despre propria viata, comunicarea cu cei din jur precum si perceptia acestora despre tine.
Pentru ca am enumerat principalele surse ale stimei de sine propun sa-ti impartasesc si cele mai frecvente cauze ale stimei de sine scazute:
*Abuzul emotional sau fizic ale copilului;
*Neglijarea de catre parinti a nevoilor fizice sau emotionale;
*Sentimentul de respingere de catre colegii de scoala;
*Intimidare sau presiuni exercitate la scoala sau serviciu;
*Starea de sanatate fizica;
*Pierderea unei persoane dragi;
*Pierderea locului de munca;
*Izolare sociala si singuratate etc.

Efectul acestor experiente poate duce la formarea unor convingeri negative (limitative) legate de nivelul de inteligenta, imaginea de sine sau capacitatea de a realiza anumite activitati.

Vestea buna este ca putem creste stima de sine si putem schimba convingerile limitative.

Inchei prin a-ti spune ca in viata ai de luat decizii fundamentale: fie accepti situatia si conditiile asa cum sunt, fie iti asumi responsabilitatea sa schimbi starea de fapt.