miercuri, 28 ianuarie 2015

Sistemul psihic Uman - Fenomene psihice si Mecanisme psihice


Psihicul uman este o formă a vieţii de relaţie, un fenomen inseparabil legat de structurile materiale, o reproducere în subiectiv a realităţii obiective, un produs al condiţionărilor şi determinărilor socio-istorice şi socio-culturale.

Sistemul psihic reprezintă în sine un ansamblu autoreglabil de stări şi procese structurate, pe baza principiilor semnalizării, reflectării şi simbolizării şi coechilibrate prin intermediul unor operatori specifici de comparare, clasificare, opunere, seriere spaţio-temporală, generalizare.
Sistemul psihic uman este un sistem energetic-informaţional de o complexitate deosebită, reprezentând cele mai înalte şi perfecţionate mecanisme de autoorganizare şi autoreglaj, şi fiind dotat cu dispoziţii selective antiredundante şi cu modalităţi proprii de determinare antialeatorii.


Psihologia tradiţională clasifică FENOMENELE PSIHICE în :



1. Procese psihice

Cognitive -Senzoriale
-Senzaţii 
-Percepţii
-Reprezentări

Logice
- Gândire
- Memorie
- Imaginaţie 
Afective (emoţii, sentimente, pasiuni)
Volitive (voinţa)

2. Activităţi psihice
- Limbajul 
- Jocul
- Învăţarea 
- Munca
- Creaţia 

3. Însuşiri psihice
- Temperament
- Aptitudini
- Caracter


Condiţii care stimulează şi facilitează procesele, activităţile şi însuşirile psihice: 
- Motivaţia
- Deprinderile
- Atenţia 

Procesele psihice sunt modalităţi ale conduitei cu o desfăşurare discursiv plurifazică, specializate sub raportul conţinutului informaţional, al formei ideal-subiective de realizare, ca şi al structurilor şi mecanismelor operaţionale.

Activităţile psihice reprezintă modalităţi esenţiale prin intermediul cărora individul uman se raportează la realitatea înconjurătoare, fiind constituite dintr-un şir de acţiuni, operaţii, mişcări orientate în direcţia realizării unui scop ca urmare a susţinerii lor de o puternică motivaţie.
Însuşirile psihice sunt sintetizări şi generalizări ale diverselor particularităţi dominante aparţinând proceselor sau activităţilor psihice, formaţiuni psihice calitativ noi care redau structurile globale, stabile ale personalităţii, configuraţii psihice mult mai stabile decât procesele psihice. Dat fiind faptul că o serie de fenomene psihice nu satisfac atributele proceselor, activităţilor şi însuşirilor psihice, ele sunt încadrate în categoria condiţiilor facilitatoare sau perturbatoare a celor dinainte. Între toate aceste fenomene psihice există o strânsă interacţiune şi interdependenţă. 
Astfel, procesele psihice apar ca elemente componente în structura activităţii psihice şi se regăsesc transfigurate în însuşirile psihice. 
Activitatea psihică reprezintă cadrul şi sursa apariţiei formării şi dezvoltării atât a proceselor, cât şi a însuşirilor psihice. Acestea din urmă, odată constituite, devin condiţii interne de contribuie la realizarea unor noi structurări, superioare de data aceasta, ale activităţii psihice. Însuşirile psihice, personalitatea, reprezintă însăşi realitatea întregii vieţi psihice cu derularea ei concretă, vie, mobilă, fluidă, calmă sau tumultoasă, unitară sau contradictorie.
Interacţiunea şi interdependenţa proceselor, activităţilor, însuşirilor şi condiţiilor psihice evidenţiază pe de o parte unitatea vieţii psihice, iar pe de altă parte eficienţa ei, deoarece numai într-o astfel de unitate (nelipsind total şi relativa contrarietate), psihicul îşi poate realiza funcţiile lui adaptative.
Actual, interpretarea proceselor şi însuşirilor psihice ca mecanisme puse în slujba activităţii umane, este mult mai adecvată. În decursul activităţii sale, omul trebuie să reacţioneze, să stocheze, să prelucreze informaţia. Or, pentru a putea realiza asemenea finalităţi el are nevoie de forţe psihice adecvate şi specializate – senzorial-perceptive, mnezice sau raţional-logice. De asemenea, omul trebuie să-şi susţină energetic activitatea, trebuie să şi-o regleze în funcţie de împrejurări, trebuie să-şi integreze într-un tot unitar acţiunile, stările, trăirile, subordonându-le unor scopuri determinate. Iată de ce recursul la mecanismele stimulator-energizante, la cele de reglaj psihic, în fine la cele integratoare devine o condiţie sine-qua-non a desfăşurării eficiente a activităţii.

MECANISMELE PSIHICE

1. Informaţional-operaţionale
• De prelucrare primară a informaţiilor
- Senzaţii
- Percepţii
- Reprezentări
• De prelucrare secundară a informaţiilor
- Gândire
- Memorie
- Imaginaţie

2. Stimulator-energizante (motivaţia, afectivitatea)

3. Reglatoare
- Comunicarea 
- Limbajul
- Atenţia
- Voinţa

4. Integratoare (Personalitatea)

Niciun comentariu: