duminică, 28 decembrie 2014

Să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l

Maiestru si furnica


La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:
- Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, în loc de bună ziua.
Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
- Cu ce te pot ajuta?
- Vreau să-ți fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi preț de o jumătate de oră îi vorbi despre dorințele sale.
Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
- Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe îți cheltuiesc energia…Vrei să-mi fii discipol?
- Da!
- In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vreau să-mi fac un altar din ea.
Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.
- Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…
Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trist. Se așeză dezamăgit pe scările templului..
“Niciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare om” își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piatră mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata piciorului său… cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.
“Ar fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu… nu s-a dat înapoi din calea obstacolului… cu îndrăzneală l-a depășit… câtă putere la o furnică!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.
Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.
Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândețe:
- S-a întâmplat ceva, dragul meu?
- Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic…!!
- Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei.
“Voi reuși… voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului”.
Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei. Într-o zi se duse în fata pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză preț de câteva clipe, desprinse brațele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului.
Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:
- Ai învățat?
- Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită. In al doilea rând, să nu-ți fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, “intră în el”, fii una cu el… conștientizându-l, îl poți trece cu bine. In al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în Sine; concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine…In al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după “mărimea” lui, ci după fapta lui… furnica este o vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi… să crezi în Dumnezeul din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.
- Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai înțeles unul dintre secretele vieții:
nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și centrat în Inimă. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fi călăuză.
Bine ai venit printre discipolii mei!

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.
Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.
In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : “Ai curaj , intra si schimba-ti povara ” . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.
In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

luni, 8 decembrie 2014

Cauzele medicale ale modificărilor de personalitate

          Tulburarea de personalitate organică – o alterare semnificativă a modelelor obişnuite ale comportamentului premorbid, în special fiind afectate expresia emoţională, trebuinţele şi impulsurile; funcţiile cognitive sunt defectuoase în special sau în sfera planificării propriilor acţiuni şi anticipării consecinţelor lor pentru subiect.
            Cauze medicale ale schimbărilor de personalitate: demenţa corticală, tumorile SNC, afecţiuni ale lobului frontal, traumatisme craniene, intoxicaţii, sindrom postconvulsiv, psihochirurgie, accidente vasculare cerebrale, hemoragii subarahnoidiene, demenţă subcorticală, afecţiuni ale lobului temporal.
            Caracteristici ale tulburării de personalitate organice:
            a. capacitate constant redusă de a persevera în activităţi cu scop, mai ales când implică lungi perioade de timp şi satisfacţii amânate;
            b. comportament emoţional alterat, caracterizat prin labilitate emoţională, bună dispoziţie superficială şi nejustificată (euforie), veselie neadecvată, schimbare rapidă spre iritabilitate sau scurte explozii de furie; în unele cazuri poate apărea apatia predominantă;
            c. dezinhibarea expresiei necesităţilor şi impulsurilor fără a lua în considerare consecinţele sau convenţiile sociale;
            d. tulburări cognitive sub forma suspiciunii sau ideaţiei paranoide şi/sau preocupare excesivă pentru o unică temă de obicei abstractă;
            e. alterare marcată a debitului şi fluenţei verbale: circumstanţialitate, hiperimplicare, vâscozitate, hipergrafie;
            f. comportament sexual alterat (hiposexualitate sau schimbarea preferinţei sexuale).

            Tulburările de personalitate. Delimitări conceptuale

          Tulburările de personalitate – trăsături (modele de gândire şi relaţionare cu mediul şi cu propria persoană) inflexibile şi dezadaptative care provoacă fie perturbări în funcţionalitatea socio-profesională a individului, fie disconfort subiectiv; ansamblul caracteristic şi persistent de trăsături, predominant cognitive, dispoziţionale şi relaţionale, ilustrate printr-un comportament care deviază în mod evident şi invalidant de la expectanţele faţă de persoana respectivă şi de la normele grupului său social şi care nu mai realizează funcţia homeostatică pentru mediul social al subiectului. Aceste trăsături se recunosc încă din adolescenţa târzie şi persistă toată viaţa, atenuându-se de obicei o dată cu înaintarea în vârstă.
            Personalităţile dizarmonic-psihopate se caracterizează prin:
            a. dizarmonie caracterială gravă şi persistentă care se exprimă prin diverse tipologii;
            b. această tulburare influenţează negativ (perturbator) existenţa interpersonal-socială a individului; judecata morală poate fi deficitară;
            c. dizarmonia este urmarea disontogenezei persoanei, anormalitatea este anevolutivă şi greu influenţabilă prin educaţie, sancţiuni sau tratament psihiatric.
            Caracteristici ale personalităţilor “sociopate” sau “nucleare”, antisociale:
a. subiectul urmăreşte satisfacerea propriilor interese şi plăceri fără a ţine cont de alţii (egocentric, hedonic);
b. subiectul este de acord cu comportamentul său (egosinton);
c. în situaţii conflictuale consideră că alţii sunt vinovaţi (extrapunitiv);
d. îi determină pe alţii să sufere mai mult decât suferă el însuşi;
e. atitudinea activă şi heteroagresivă predomină asupra celei inhibate;
f. lipsa de adecvare nuanţată la diverse situaţii, incapacitatea de a învăţa din experienţă (psihorigiditate).

Etiologia tulburărilor de personalitate

În etiologia tulburărilor de personalitate îşi aduc aportul ereditatea, factorii perinatali, factorii de microorganicitate, factorii de dezvoltare.
Tulburările de personalitate sunt alcătuite din trăsături de personalitate care arată o persistenţă maladaptativă şi inflexibilitate şi care sunt pattern-urile durabile ale comportamentului:
a. trăsăturile nu sunt patologice în sine şi nici diagnosticabile ca tulburări mintale;
b. recunoaşterea acestor trăsături mediază înţelegerea reacţiilor faţă de stres, boală sau oricare situaţie cu implicaţii medicale.

Clasificarea tulburărilor de personalitate. Ipostaze clinic-medicale

            Caracteristici ale pacienţilor cu tulburări de personalitate:
  • modele de comportament cronice şi durabile, nu episodice
  • blamarea constantă a altora
  • uşor de înfuriat sau de făcut geloşi
  • ego-sintonie
  • funcţia socială sau ocupaţională tulburată
  • dependenţă sau independenţă excesivă
  • frecvent ‘dezamăgiţi’ de către partener
  • impulsivitate sau compulsivitate
  • exacerbare produsă de afecţiuni ale SNC, traumatism cranian şi stres
  • standarde şi opinii inflexibile
  • iritabilitate
  • abilităţi empatice reduse
  • înşelarea persoanelor pentru a ajunge la un rezultat final
  • egocentrism
  • deseori rezistenţă la tratament
  • trecere de la subevaluare la supraevaluare
  • relaţii interpersonale tulburi sau instabile
1. Tulburarea de personalitate paranoidă
Caracteristica centrală o reprezintă neîncrederea şi suspiciozitatea faţă de alţii, ale căror intenţii sunt interpretate ca rău-voitoare şi care persistă chiar în faţa unor dovezi puternice că nu există nici un motiv de îngrijorare. Paranoizii tind să fie anxioşi, distanţi, fără umor şi certăreţi, exagerând adesea starea de fapt. Sunt revedincativi, ranchiunoşi şi impacabili faţă de insulte, injurii sau ofense. În activitatea profesională depun multe eforturi şi dacă se află în situaţia de a munci individual se descurcă foarte bine. Au dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea colegilor sau prietenilor.

2. Tulburarea de personalitate schizoidă
Caracteristica principală este lipsa de interes faţă de alte persoane şi relaţii sociale. Sunt indiferenţi la laude sau critici. Sunt nişte singuratici şi exprimă puţine emoţii. Sunt retraşi, lipsiţi de simţ al umorului, reci şi aplatizaţi emoţional. Deşi sunt izolaţi social şi au afectivitatea aplatizată (caracteristici ale schizofreniei) nu au tulburări de gândire, idei delirante sau tulburări de limbaj ori percepţie, de aceea nu pot fi consideraţi schizofreni.

3. Tulburarea de personalitate schizotipală
În prim plan se află deficite sociale şi interpersonale manifestate prin disconfort acut în relaţii şi reducerea capacităţii de a stabili relaţii intime, precum şi prin distorsiuni cognitive şi de percepţie şi excentricităţi comportamentale. Schizotipalii au o gândire magică sau credinţe stranii care le influenţează comportamentul şi sunt incompatibile cu normele culturale sau subculturale. De asemenea, ei trăiesc experienţe perceptive insolite, incluzând iluzii corporale. Au o gândire şi un limbaj bizar, vag, circumstanţial, metaforic, supraelaborat sau stereotip.

4. Tulburarea de personalitate antisocială/dissocială
Denumiţi adesea şi sociopaţi, antisocialii sunt caracterizaţi prin: desconsiderarea şi violarea drepturilor altora, impulsivitate şi incapacitate de a face planuri de durată, iritabilitate şi agresivitate, neglijenţă pentru siguranţa proprie şi a altora, iresponsabilitate prin inconsecvenţă profesională sau financiară, lipsa de remuşcare, sfidarea legilor şi normelor sociale, incapacitate de a se conforma normelor sociale în legătură cu comportamentele legale, incorectitudine, minciuni repetate, manipularea altora pentru profitul sau plăcerea personală. Ei pot forma relaţii interpersonale cu uşurinţă, dar natura acestora este superficială.

5. Tulburarea de personalitate borderline
Caracteristica principală o constituie instabilitatea relaţiilor interpersonale, a imaginii de sine şi a afectului, precum şi impulsivitatea manifestată prin cheltuieli abuzive, joc patologic, abuz de substanţă, mâncat excesiv, relaţii sexuale dezorganizate etc. Indivizii alternează între extremele de idealizare şi devalorizare, între iubire şi ură în relaţii şi faţă de propria persoană. Caracteristic este sentimentul de vid interior pe care aceştia îl resimt. Pot avea o perturbare a identităţii. Apar manifestări frecvente de furie cu incapacitatea de a-şi controla mânia. Pot avea un comportament automutilant şi ameninţări recurente de suicid. Nu suportă solitudinea şi sunt instabili afectiv.

            6. Tulburarea de personalitate histrionică
            Este caracterizată prin emoţionalitate excesivă şi comportamente de căutare şi captare a atenţiei. Istericul se simte nemulţumit atunci când nu se află în centrul atenţiei, îşi schimbă rapid emoţiile, care sunt superficiale, în funcţie de emoţiile anturajului (poekilotimie). Catarsisul afectiv este facil. Individul este sugestionabil, uşor de influenţat, are tendinţa de a dramatiza conţinutul vorbirii şi un stil de comunicarea colorat, impresionabil. Consideră relaţiile a fi mai intime decât sunt în realitate. Are un comportament seductiv şi provocator sexual. Este manipulativ, orientat spre satisfacerea propriilor interese. Se entuziasmează facil şi efemer. Pot exista ameninţări cu suicidul.

            7. Tulburarea de personalitate narcisică
            Este caracterizată prin grandoare, necesitatea de admiraţie şi lipsa de empatie. Are sentimentul de autoimportanţă, fantasme de succes uriaş şi putere. Necesită admiraţie excesivă şi îşi subliniază repetat şi exagerat calităţile. Este sensibil la critică şi pierderi. Are pretenţii exagerate de tratament favorabil şi supunere dorinţelor sale. Profită de alţii pentru a-şi atinge scopurile şi este lipsit de empatie. Comportamentul său este arogant şi sfidător, tinzând să-I minimalizeze pe ceilalţi. Are sentimente ostile sau de invidie pe care le proiectează asupra interlocutorilor.

            8. Tulburarea de personalitate evitantă/anxios-evitantă
            Se caracterizează prin inhibiţie socială, sentimente de insuficienţă şi hipersensibilitate la evaluare negativă. Evită activităţile profesionale care implică contactul interpersonal semnificativ, datorită fricii de critică, dezaprobare sau respingere. Manifestă reţinere în relaţiile intime, de teama de a nu fi ridiculizat şi este inhibat în relaţii noi datorită sentimentelor de inadecvare. Ataşamentele personale sunt restrictive. Se consideră inapt social, inferior celorlalţi, neatractiv şi se subestimează. Este ezitant în a-şi asuma riscuri sau în a se angaja în activităţi noi pentru a nu fi pus în dificultate. Este interpretativ şi hipersensibil faţă de comentariile celorlalţi.

            9. Tulburarea de personalitate dependentă
            Se caracterizează prin necesitatea excesivă de a fi supervizat, îndrumat, ceea ce duce la un comportament de supunere şi adeziv, din cauza fricii de separare. Are dificultăţi în a lua decizii comune, fără reasigurări şi sfaturi din partea altora. Necesită ca alţii să-şi asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii ale vieţii lui. Are dificultăţi în a-şi exprima dezaprobarea faţă de alţii de teama de a pierde aprobarea sau suportul acestora. Are dificultăţi în a iniţia proiecte sau a face ceva singur datorită lipsei de încredere în judecata proprie şi în capacităţile sale. Merge foarte departe spre a obţine solicitudine până la punctul de a se oferi voluntar să facă lucruri neplăcute. Caută urgent o altă relaţie drept sursă de supervizare când o relaţie strânsă se întrerupe. Îi este exagerat de frică de a fi lăsat să aibă singur grijă de sine şi se simte lipsit de ajutor când rămâne singur.

            10. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
            Caracteristica principală este preocuparea pentru ordine, perfecţionism şi control mental şi interpersonal în detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi eficienţei. Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, în aşa fel încât obiectivul major al activităţii este pierdut. Prezintă perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor. Este excesiv de devotat muncii şi productivităţii mergând până la excluderea activităţilor recreative şi prieteniilor. Este hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în probleme de morală, etică, valori. Refuză să delege sarcini sau să lucreze cu alţii în afara situaţiei când aceştia se supun stilului său. Adoptă un stil avar de a cheltui. Manifestă rigiditate şi încăpăţânare.

            Alte tulburări de personalitate
·         tulburarea de personalitate depresivă
·         tulburarea de personalitate emoţional-instabilă
·         tulburarea de personalitate pasiv-agresivă
·         tulburarea de personalitate masochistă (nevalidată) – caracteristicile au fost preluate de tulburarea dependentă şi tulburarea pasiv-agresivă
·         tulburarea de personalitate sadică (nevalidată) – caracteristicile au fost preluate de tulburarea antisocială

Tipul de personalitate
Trăsături esenţiale
Trăsături asociate
Complicaţii
Paranoidă
Suspiciozitate exagerată, neîncredere generalizată, controlul fidelităţii şi autenticităţii datelor, faptelor şi situaţiilor, interpretativitate, reţinere, distanţare, ermetizare, non-confidenţialitate, tendinţe de putere, valorizare, dificultăţi relaţionale, de integrare şi armonizare
Rigoare logică, argumentativitate şi persuasiune, combativitate şi tenacitate, nevoia de a fi recunoscut, stimat, slabă toleranţă la pierdere, eşec sau frustare, intoleranţă la minimalizare, rejecţie, ignorare, heteroatribuirea insucceselor, rezonanţă afectivă redusă, tendinţă la autonomie, incapacitate de cooperare, exigenţă şi intransigenţă, tendinţă de autovalorizare, atitudine de supraestimare şi fantasme de grandoare şi omnipotenţă, supravalorizarea rangului, dispreţul pentru cei slabi, incapabili
Scurte episoade psihotice
Poate apărea ca antecedent premorbid al depresiei majore, schizofreniei, tulburărilor delirante
Schizoidă
Introversie marcată, detaşare de realitate, sociofobie, non-implicare, rezonanţă afectivă redusă, disponibilitate scăzută de a trăi pierderea, eşecul, frustrările, preferinţe pentru activităţi solitare, conduită neconvenţionala sau bizară
Înclinaţie spre introspecţie şi reverie, indiferenţă faţă de lauda sau critica celorlalţi, preocupări reduse ori absente pentru activitatea sexuală
Poate apărea ca antecedent premorbid al tulburării delirante, schizofreniei sau tulburării depresive majore
Schizotipală
Aspecte particulare şi excentricităţi în comportament şi în prezentare, rezonanţă afectivă redusă, relaţionare slabă, ideaţie dominată de convingerea că posedă însuşiri rare, particulare, ilustrate prin clarviziune, capacitate de premoniţie, telepatie sau superstiţii
Convingeri şi experienţe senzoriale insolite, ciudate sau gândire magică, anxietate de fundal cu conţinut social, episoade psihotice tranzitorii, ruminaţii obsesive cu conţinut dismorfofobic, sexual sau agresiv, exprimare circumstanţială, metaforică, hiperelaborată
Suicid, episoade cvasi-psihotice tranzitorii, tulburarea delirantă, tulburare schizofreniformă, schizofrenie, depresia cu alura distimică, episoade depresive majore
Antisocială
Sfidarea şi violarea normelor, regulilor şi obligaţiilor sociale, conduită insensibilă, arogantă şi dispreţuitoare, lipsă de regret, remuşcare sau sentimente de culpabilitate, disponibilitate de continuă reiterare a actelor sale indezirabile, iritabilitate, impulsivitate, manifestări clastice şi agresivitate, ignorarea consecinţelor conduitei sale, incapacitatea de a învăţa din experienţe negative, tendinţa de a blama şi injuria pe alţii, incapacitate de a menţine relaţii autentice şi durabile
Instabilitate psihică, ignorarea problemelor personale curente şi de perspectivă, siguranţă de sine, aroganţă, supraestimare şi dispreţ pentru muncă, aspect şi ţinută corectă, agreabilă, volubilitate în comunicare, antecedente personale în care se distinge minciuna, înşelăciunea, evaziunea, numeroase acte ilegale sau imorale
Alcoolismul şi toxicomania, tulburare de somatizare, tulburare ciclotimică, suicid
Borderline
Intensitatea şi versatilitatea relaţiilor interpersonale, binom dispoziţional în raporturile interpersonale, reacţii impulsiv-agresive la incitaţii minime, intoleranţa solitudinii, sentimentul de vid interior, sentimentul inconsistenţei sau dispersiei identităţii
Reactivitatea şi instabilitatea dispoziţiei, comportament imprevizibil, acreditarea afectivă exclusivă, acte autodistructive repetitive
Episoade psihotice (micropsihotice), simptome psihotice propriu-zise, episoade depresive majore, tentative de suicid, alcoolism
Histrionică
Polarizarea atenţiei celorlalţi, labilitate şi versatilitate dispoziţională, comportament seducător şi provocator, catharsis afectiv facil, comunicare colorată, metaforică, conduită erotizată şi realitate sexuală, sugestibilitate, impresionabilitate, permeabilitate, dramatizarea conţinutului comunicării
Personalizarea relaţiilor, redusă disponbilitate sau incapacitate de a menţine relaţiile, abilitate pentru noutate, stimulare sau schimbare, auto-ipostaziere în roluri externe sau insolite, intoleranţă la ignorare sau marginalizare, incapacitate de amânare, entuziasmare facilă şi efemeră, comportament manipulativ, dependenţă de cel investit afectiv, ameninţări cu suicidul sau tentative suicidare demonstrative, amnezia traumelor, frustrărilor, efectelor dramatice (la belle indifference)
Tulburări de somatizare, episoade depresive, dependenţe medicamentoase, tentative suicidare, tulburări de dinamică sexuală
Narcisică
Autoevaluare exagerată, nerealistă, fantezistă, idealizarea propriei persoanei, invocarea explicită şi implicită prin conduită a calităţilor şi importanţei sale, aşteptări disproporţionate ca aceste însuşiri exagerate să fie recunoscute si tratate ca atare de către ceilalţi, conduită distantă, arogantă, emfatică, non-receptivitate şi insensibilitate la opinii diferite, sfaturi sau îndemnuri, disponibilităţi empatice reduse, aviditate pentru titluri, demnităţi, situaţii, onoruri, ranguri
Fantasme de succes nelimitat, mărire, putere, bogăţie, manipulare a relaţiilor, sensibilitate la critică, insucces, frustrare sau pierdere, sentimente ostile sau malefice pe care le proiectează asupra interlocutorilor
Tulburare distimică, tulburare depresivă majoră, alcoolism, toxicomanie
Evitantă
Sociofobie cu evitarea activităţii ocupaţionale care implică relaţii interpersonale, prudenţă excesivă şi rigoare în orice relaţionare, teama de a fi ridiculizat sau respins, teama de a nu fi criticat sau umilit în public, stare de aprehensiune sau anxietate persistentă, pervazivă şi limitativă, evitarea şi teama de a iniţia noi relaţii interpersonale, ataşamente personale restrictive, subsestimarea însuşirilor şi disponibilităţilor personale, dorinţa de a fi acceptat şi simpatizat, nevoia de tandreţe, securizare şi reasigurare, dificultate în deliberare, decizie şi angajare
Hipersensibilitate şi tendinţă la interpretativitate, tendinţă de a exagera eventualele riscuri, eşecuri, pericole, trăirea intensă, dureroasă a inacceptării, refuzului, respingerii şi discriminării, nevoia de certitudine, stabilizare şi securizare
Tulburări anxioase, depresii, fobii sociale
Dependentă
Autostimă redusă prin subestimarea calităţilor şi disponibilităţilor proprii, nevoia de aprobare, de acceptare şi de suport, sacrificii în vederea obţinerii aprobării suportului şi îngrijirii, acordă altuia girul propriilor sale responsabilităţi, dificultatea sau incapacitatea de a lua decizii în probleme curente, reducerea sau anularea iniţiativelor, nevoie de ataşament
Teama de a fi abandonat, toleranţă excesivă faţă de persoana investită ca protector, limitarea relaţiilor sociale la cei de care sunt dependenţi, evitarea responsabilităţilor, tendinţa de a interpreta orice contrariere sau dezaprobare ca expresie a neîncredereii sau incapacităţii sale
Tulburare de adaptare, tulburări anxioase şi depresive
Obsesiv-compulsivă
Înaltă valorizare a reglementărilor, regulilor şi ordinelor, performeri ai analizei şi detaliului, perfecţionism extrem, militanţi ai lucrului bine făcut, voluntari ai sacrificiului pentru muncă şi devotament, conştiinciozitate, scrupulozitate, rigiditate, intoleranţă faţă de indiferenţă, compromis şi corupţie, militanţi ai standardelor înalte autoimpuse, exigenţă faţă de ceilalţi şi tendinţa de a le impune propriile standarde, rigori sau stil de viaţă, incapacitate de a delega autoritatea, teama de schimbare a activităţii cotidiene, locului de muncă, locuinţei, adepţi fanatici ai stabilităţii, conservatorism
Înaltă valorizare a conduitelor raţionale, comunicare concretă, necesară, reală, incapacitate de exprimare a sentimentelor tandre, reducerea nuanţării emoţionale, relaţii interpersonale reduse, indecizie, dificultăţi de deliberare
Schizofrenie, depresie majoră, dezvoltări delirante de tipul delirului de relaţie, dezvoltări hipocondriace
Pasiv-agresivă
Rezistenţă la solicitare sau îndemn, temporizarea sau amânarea răspunsului la rugăminţi, ordine sau solicitări, caracterul indirect sugerat sau chiar disimulat al formulării cererilor şi al exprimării dorinţelor, dependenţa ostilă faţă de persoana semnificativă cu care se află în relaţie, refuzul schimbării, comportament lamentativ
Retroflexia ostilităţii, opoziţie faţă de autoritate, anxietate, acceptarea pasivă şi egoistă a planurilor şi acţiunilor persoanei semnificative, resentimente şi invidie, iritabilitate, cinism, impresia că sunt neînţeleşi şi insuficient apreciaţi, defect de relaţionare, automanipularea în tendinţa de justificare a poziţiei lor de dependenţă, scepticism, ambivalenţă în deliberare, neîncredere în forţele proprii, stima de sine scăzută
Suicid, distimie


               Tulburări de personalitate şi boală. Nivele de apărare a Eului în situaţia de a fi bolnav

                  Matur – sănătos şi adaptativ, cogniţie şi afectivitate integrate
                              Altruism – delegare, dar mulţumind pentru serviciile celorlalţi
                              Anticipare – planificarea realistă a evenimentelor din viitor
                              Umor – exprimarea sentimentelor şi eliberarea tensiunii
                              Sublimarea – indirect exprimarea parţială a nevoilor
                              Supresia – neluarea în seamă a unui conflict în mod conştient
                  Nevrotic – sentimente instinctuale alterate pentru individ care apar pentru un observator ca ‘amânări’
                              Deplasare – redirecţionarea sentimentelor către un obiect mai puţin încărcat afectiv
                              Disociere – alterarea sensului de identitate pentru a evita neplăcerile
                              Intelectualizare – atenţia acordată detaliului, evitarea afectului
                              Formaţiune reacţională – comportament opus rugăminţii nedorite
                              Reprimare – ‘uitarea’ unor aspecte ale realităţii
                  Imatur – normal la copiii mari, ajută adulţii la evitarea intimităţii, obişnuit în tulburările de personalitate şi dispoziţie
                              Comportament extrovertit – exprimarea comportamentală a unui conflict inconştient
                              Hipocondrie – transformarea sentimentelor în preocupări somatice
                              Agresiune pasivă – complianţă deschisă, ostilitate ascunsă
                              Proiecţie – atribuie sentimentele proprii altcuiva
                  Narcisist – normal la copiii mici, alterează realitatea pentru individ, apare bolnav mintal pentru un observator
                              Proiecţie delirantă – ideea delirantă paranoidă că sentimentele interioare provin din exterior
                              Distorsionare – reformularea grosieră a realităţii exterioare
                              Negarea psihotică – ignorarea fermă a unor aspecte evidente ale realităţii

                  Complicaţii ale tulburărilor de personalitate:
·         tulburare de somatizare
·         tulburare anxioasă/fobii sociale
·         episod depresiv major
·         episoade psihotice
·         tulburare delirantă
·         dependenţă de substanţe
·         alcoolism şi toxicomanie

·         suicid

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie


ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) insemnand "tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie" (THDA), este un termen ce provine din clasificarea Americana DSM IV - TR.
Notiunea de hiperkinezie este similara cu cea de hiperactivitate, si este caracterizata prin exces de activitate, lipsa de odihna, nervozitate, alergare, catarat, vorbit in exces.

ADHD-ul se caracterizeaza prin debutul precoce, inainte de varsta de 7 ani, a unei combinatii intre hiperactivitate, comportament dezordonat si inatentie (lipsa de atentie). Durata acestei tulburari trebuie sa fie de minim 6 luni, iar simptomele sunt grupate in cele de inatentie si cele de hiperactivitate / impulsivitate.
Inatentia (lipsa de atentie) - copilul afectat de ADHD :
  • nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din neglijenta la efectuarea temelor scolare, la serviciu sau acasa
  • nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp
  • uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste
  • nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi termine temele, sarcinile casnice sau obligatiile de la locul de munca, desi intelege instructiunile si nu este opozitionist
  • nu poate organiza sarcini sau activitati
  • adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care necesita un efort mintal sustinut
  • foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa, rechizite )
  • este usor de distras de stimuli fara importanta
  • uita frecvent
Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :
  • se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele
  • se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie asezat
  • alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci cand acest lucru nu este potrivit, sau, in cazul adolescentilor, manifesta neliniste
  • are dificultati in a se juca sau a efectua activitati distractive in liniste
  • actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor
  • vorbeste excesiv de mult
Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :
  • "tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie complet formulate
  • nu isi asteapta randul
  • intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in discutiile sau jocul altora
Aceste simptome trebuie sa fie prezente in doua sau mai multe situatii (de exemplu : scoala sau serviciu si acasa).
Epidemiologie

ADHD-ul este o afectiune des intalnita in cabinetele medicilor pedopsihiatri, frecventa crescand de la an la an, mai mult de jumatate ramanand nediagnosticati.
Raportul baieti : fete este de 2,5 - 12 : 1, la baieti predominand la varsta scolara iar la fete fiind constanta pe grupe de varsta.
Tipul de ADHD predominant cu inatentie reprezinta 10 - 15 %, cel cu hiperactivitate 5 % iar cel combinat circa 80 % din totalul cazurilor.

Cauzele ADHD-ului :
  • genetice - aproximativ 80 % din cazuri
  • afectarea cerebrala (leziuni dobandite)- are o pondere de 20 %
  • ambele cauze
  • factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si plasarea in orfelinate, mediul haotic de crestere, pot duce la aparitia ADHD
In marea majoritate a cazurilor tulburarile sunt mostenite, dar pot fi si dobandite.
Aproximativ 1/3 din parintii copiilor cu ADHD sunt afectati de aceasta boala.

S-a constatat ca exista si o afectare a functiei unor neurotransmitatori (dopamina, serotonina, noradrenalina) precum si micsorarea unor structuri cerebrale (volumului cerebral total, lobului frontal, ganglionilor bazali, cerebelului, corpului calos).
Tulburari asociate cu ADHD : cele de limbaj, de invatare, intarzierile mintale, tulburarile de somn sau apetit alimentar, de comportament, de coordonare motorie, epilepsia, abuzul de alcool si droguri, frici, simptome asemanatoare autismului, suicidul sau criminalitatea la varste mari.

Tratamentul ADHD vizeaza scaderea comportamentelor neadecvate, imbunatatirea relatiilor sociale, a performantelor scolare, cresterea independentei si stimei de sine si consta in terapie comportamentala, tratament medicamentos, regim alimentar adecvat.
Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori la scoala. Trebuie sa existe o colaborare permanenta intre cadrele didactice, parinti si terapeut. Se vor inlatura toti factorii din mediu care pot distrage atentia, se vor da instructiuni clare, sarcinile vor fi simple, fractionate in mai multi pasi iar termenul de executie va fi precis stabilit. Fiecare reusita se va recompense pozitiv(metoda jetoanelor).
Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu evolutie cronica, desi hiperkinetismul se amelioreaza cu timpul. Se face cu medicamente din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor, amfetaminelor.
Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii, conservantii si aromele artificiale, cofeina, bauturile racoritoare, studiile recente aratand ca acesti produsi alimentari ar accentua hiperkinetismul.(Dr. Gabriela Croitoru Medic primar Psihiatrie pediatrica)

Consolidarea imaginii de sine

La fel de important in consolidarea imaginii de sine il reprezinta constientizarea si satisfacerea nevoilor fundamentale ale omului asa cum le-a asezat A. Maslow (1968) in binecunoscuta piramida a trebuintelor umane. Voi prezenta aici varianta adaptata de catre psihologii romani Corneliu Augustin Sofronie si Roxana Zubcov in cartea lor "Psihologia ordinii. Psihologia cuantica" (Editura Perfect, 2005) :
  • X. Nevoia de ideal, de eroi, perfectiune, valori inalte ale umanitatii
  • IX. Nevoia de implinire (autorealizare, sa ajungi ceea ce poti ajunge pentru a te simti implinit)
  • VIII. Nevoia de manifestare sociala (inteligenta sociala, acceptarea ca individ social, integrare sociala)
  • VII. Nevoia de moralitate (cunoasterea, estetica si etica, reguli care mentin ordinea sociala)
  • VI. Nevoia de utilitate sociala, prestigiu, succes prin profesie, scoala
  • V. Nevoia de echilibru dinamic interior pentru deschiderea catre lume (echilibrul intre micro si macro, intre individ si social)
  • IV. Nevoia de proximitate (apartenenta la un grup, nevoia de spatiul amical, de recunoastere)
  • III. Nevoia de identitate (familie - cunoasterea si acceptarea originilor ca baza in formarea identitatii personale) sau "nevoia de identitate si imagine de sine" (K. Horney)
  • II. Nevoia de armonie interioara, siguranta de sine si siguranta in general (a-ti putea planifica viata fara teama de pericole), nevoia de partener, sau "trebuinta de afectivitate si aprobare pentru echilibrul interior" (K. Horney)
  • I. Nevoi primare (hrana, adapost, imbracaminte, igiena, sex) traduse in nevoia de independenta si libertate, sau "trebuinta de libertate si superficialitate" (K. Horney).
Chiar daca nevoile inferioare (primare) sunt imperioase si se cer obligatoriu a fi implinite, sunt putin satisfacatoare si pe termen scurt foarte scurt. Insa pentru o buna imagine de sine, bine consolidata si de durata cele superioare sunt foarte satisfacatoare.

De unde vine imaginea de sine ?

Bazele modului in care ne percepem vine din copilarie, atunci cand noi inca nu avem un sistem de valori la care sa ne raportam. Nu avem decat parerea parintilor fata de actele noastre. Parintii sunt primii oameni care ne pot aprecia pentru ceea ce facem sau ne pot penaliza pentru lucruri gresite. De exemplu o atitudine extrem de critica a parintilor face copilul sa inteleaga ca nu e suficient de bun, ca "nu e perfect". Una dintre modalitatile de "evolutie" atunci cand copilul devine adolescent este sa caute acele "trenduri" care sa-l faca "mai bun, mai interesant, mai acceptat/bil", cautand o comunitate care sa-l accepte asa cum este (de exemplu Emo) sau, ca adolescent si apoi adult isi pastreaza parerea proasta de sine ingreunandu-si, astfel, existenta prin autosabotare asa cum am descris mai sus. (Modalitati de "evolutie" in cazul criticismului exagerat al parintilor sunt multe dar nu fac obiectul materialului de fata).

O atitudine extrem de permisiva cu laude exagerate si lipsa penalizarilor face ca viitorul "om" sa aiba o parere extrem de buna de sine dar exagerata si nerealista fapt care va fi "penalizat" crunt in viitoarele lui relatii, asa cum am amintit mai sus.

Acestea sunt doar doua atitudini parintesti extreme care pot orienta imaginea de sine intr-o directie sau alta, existand si altele dar iarasi nu fac obiectul materialului de fata.

In concluzie: echilibrul dintre critica si lauda este in primul rand responsabilitatea parintilor, asa vor sti si copiii si viitorii adulti sa il mentina.

Tot parintii sunt primii care sadesc in interiorul copiilor lor baza sistemului de valori la care se vor raporta, adulti fiind, atunci cand isi vor contura imaginea de sine.

Imaginea de sine



"Un rege isi puse curtea la o incercare pentru un post important. Numerosi oameni puternici si intelepti se aflau in jurul lui.
"Inteleptilor - spuse regele - am o problema si vreau sa vad care dintre voi este in stare sa o rezolve."
Ii conduse pe oameni la o usa enorma, mai mare decat vazusera vreodata. Regele le explica :
"Aici vedeti cea mai mare si mai grea usa din regatul meu. Care dintre voi poate sa o deschida ?"
Unii dintre curteni scuturara doar din cap. Altii, care se numarau printre cei intelepti, se uitara la usa mai de aproape, dar recunoscura ca nu pot sa o faca. Cand inteleptii spusera asta, restul curtii consmiti ca aceasta problema este dificil de rezolvat. Un singur vizir se duse la usa. O examina cu ochii si cu degetele, incerca mai multe posibilitati de a o deschide si, in cele din urma, o trase cu o smucitura puternica. Si usa se deschise. Fusese lasata intredeschisa numai, nu inchisa complet, si nimic altceva nu fusese necesar, decat bunavointa de a realiza ceva si curajul de a actiona cu indrazneala. Regele spuse :
"Vei primi postul de la curte, pentu ca tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu iti pui propriile puteri in joc si ai curajul sa risti o incercare " (Nossrat Peseschkian. "Povesti orientale ca instrument de psihoterapie")

Se pot intelege din aceasta poveste cateva aspecte :
  • modul in care ne percepem fortele proprii determina modul in care evaluam realitatea
  • o imagine buna de sine ne determina "sa riscam o incercare", acceptand in acelasi timp ca s-ar putea sa realizam ceva sau s-ar putea sa esuam dar, oricum, merita sa incercam
  • o imagine negativa de sine ne face sa evitam o actiune evaluand-o ca fiind peste puterile noastre
  • o imagine negativa de sine ne face influentabili la parerile negative ale celorlalti pe care le luam "de bune" si le adaugam la parerile noastre negative despre noi insine

Cum reactionam la stres

Trasaturile de personalitate fac parte dintr-o matrice constitutionala si dobandite in cursul experientei individului si manifeste in planul insertiei si interactiunile sale cu "reteaua sociala", ca si al situatiilor concrete (evenimente cu rol stresor). Astfel, se poate schita o dimensiune a relatiilor interpersonale in care se intalnesc stresul si personalitatea.
P. Legeron vorbeste de diverse tipuri de personalitati considerate dificile atunci cand convietuiesti cu ele :
  • personalitatea anxioasa - isi face griji prea frecvente sau prea intense, tensiune psihica deseori excesiva, atentie permanenta la riscuri
  • personalitatea paranoica - se caracterizeaza prin neincredere (deseori invidioasa, cauta in detaliu devada banuielilor sale, se simte ofensata cu usurinta), rigiditate (rationala, rece), are dificultati in a-si arata tandretea sau emotiile pozitive, are putin umor
  • personalitatea obsesionala - se caracterizeaza prin incapatanare, spirit perfectionist, raceala in cadrul relatiilor, indoieli in legatura cu propria persoana, multa constiinta si scrupule
  • personalitatea histrionica - se caracterizeaza prin atragerea atentiei celorlalti, dramatizeaza exprimarea propriilor emotii, discurs mai degraba emotional, tendinta de a idealiza sau devaloriza excesiv anturajul
  • personalitatea narcisista - se caracterizeaza prin senzatia ca este exceptionala, ambitii de a avea un succes rasunator, preocupata de aspectul fizic, se asteapta la atentie, privilegii, ii exploateaza si ii manipuleaza pe ceilalti pentru a-si atinge scopurile, dovedeste putina empatie
  • personalitatea evitanta - se caracterizeaza prin hipersensibilitate, evita sa intre in relatii atat timp cat nu este sigura de bunavointa, din teama de esec se mentine intr-un rol sters
  • personalitatea agresiva - se caracterizeaza prin implicare in actiune, este puternica, energica in discurs, foarte reactiva mai ales in fata dificultatilor (nu se retrage); isi manifesta emotiile, de multe ori in mod violent si neasteptat, ranindu-i pe ceilalti.
Astfel de personalitati pot constitui surse generatoare de stres si de dificultati majore pentru ceilalti.
S-ar parea ca, din pacate, tulburarile de personalitate nu sunt in regres - societatea actuala cultiva ego-ul, neincrederea si accentueaza o forma de nevroza colectiva.

Se poate evidentia relatia dintre tipul de personalitate si o anumita simptomatologie somatica. Spre exemplu, in cazul personalitatii anxioase apar consecinte somatice cum ar fi : dispneea, hipersudoratia (transpiratie excesiva), tremorul (tremuraturi de mana, de maxilar, de buza etc.) si insomnia.
Foarte frecvent, cel stresat prezinta simptome de anxietate cum ar fi tensiunea, nelinistea, preocupari si teama de viitor precum si stari de depresie.
  
Cea mai eficienta metoda de combatere a stresului este relaxarea, detensionarea fizica si psihica, inlocuirea gandurior negative cu cele pozitive.

Unul dintre criteriile maturitatii umane este confruntarea (linistita, senina, calma) cu indatoririle si raspunderile personale.

Efectele faptului ca nu stim sa reactionam, in modul cel mai adecvat, in fata agentilor stresori se manifesta in cele 4 domenii componente ale vietii individului : fizic, mental, social, spiritual.

Stresul poate duce la boli fizice concrete, nelinisti si preocupari care pot duce la perturbari mentale, dezordini familiale si sociale, pierderea dimensiunii spirituale necesara mentinerii individului "pe linia de plutire" atunci cand intervin dificultatile.

Pentru ca cineva sa poata iesi din aceasta situatie, intr-un mod pozitiv, trebuie sa canalizeze orice efort in mod constructiv, sa depaseasca momentele de tensiune psihica, pentru a nu degenera in altceva mult mai grav.
Stresul poate avea efecte in aria cognitiva, emotiva si comportamentala.

In aria cognitiva (ganduri, idei) pot aparea dificultati de concentrare a atentiei, scadera capacitatii de memorare, gandirea ilogica.

In aria emotiva (sentimente, emotii) apar efecte ca : imposibilitatea relaxarii fizice si mentale, aparitia unor boli, scaderea dorintei de viata sau aparitia unor sentimente de inferioritate.

In aria comportamentala (atitudini) efectele stresului pot genera scaderea cursivitatii vorbirii, consumul excesiv de alcool, tutun, droguri, insomnii, suspiciune, aparitia unor ganduri sinucigase, ajungandu-se uneori pana la punerea lor in practica.

In ceea ce priveste stresul si atitudinea individului fata de un agent stresor solicitant, pot a parea o serie de reactii precum :
  • reactii fiziologice - schimbari hormonale, metabolice, respiratie accelerata, tulburari digestive, insomnii oboseala, reactii psihosomatice
  • reactii psihice - pierderea memoriei si a capacitatii de rationalizare, neliniste, iritabilitate, depresie
  • reactii comportamentale anormale - randament scazut, relatii personale conflictuale, nehotarare, agresivitate verbala si fizica, folosirea alcoolului
Oricat ne dorim, nu putem evita stresul, insa putem invata sa il controlam.