joi, 6 noiembrie 2014

Majoritatea oamenilor sunt fericiti in masura in care hotarasc sa fie

Alege...

Inainte sa faci „ceva”, trebuie sa devii „ceva”...Goethe

Alege mai bine sa iubesti decat sa urasti…

Alege mai bine sa zambesti decat sa te incrunti…

Alege mai bine sa zidesti decat sa darami…

Alege mai bine sa perseverezi decat sa renunti…

Alege mai bine sa lauzi decat sa barfesti…

Alege mai bine sa vindeci decat sa ranesti…

Alege mai bine sa oferi decat sa iei…

Alege mai bine sa actionezi decat sa amani…

Alege mai bine sa ierti decat sa te razbuni…

Alege mai bine sa te rogi decat sa disperi...

“Gândirea sistematica este punctul de plecare în solutionarea eficienta a problemelor”.

“Indiferent de ceea ce faci rezultatele sunt inevitabile”.

Majoritatea oamenilor sunt fericiti in masura in care hotarasc sa fie. Diana R

Aleg sa traiesc azi

Erori comune de gandire si influente cognitive

Ca fiinte umane, in general ne place sa ne percepem ca si creaturi rationale. Gandim logic, luam decizii bazate pe cel mai bun interes pentru noi sau apropiati, facem ceea ce facem zi de zi nu doar pentru a supravietui, ci si pentru a prospera.
Dar, deseori nu suntem constienti de minusculele – insa cu efecte mari – moduri in care gandirea noastra este irationala si influentabila. Pentru a deveni creaturile rationale si evoluate de astazi, creierele noastre au dezvoltat “scurtaturi” convenabile (cunoscute in psihologie ca si influente cognitive), pentru a ne ajuta sa identificam amenintarile si sa facem judecati rapide. Chiar si in lumea moderna, unde nu ne mai confruntam cu amenintari directe pentru supravietuire, acestea sunt inca foarte prezente si ne traseaza felul in care experimentam lumea din jur si pe noi insine.
Oamenii sufera… consecintele traiului intr-un timp si intr-un loc pentru care nu am evoluat indeajuns” – sustine neuropsihiatrul Dean Buonomano, autorul cartii Brain Bugs: How The Brain’s Flaws Shape Our Lives. ”Prin cercetarea activitatii creierului uman, putem afla foarte multe informatii de ce uneori suntem foarte buni la ceva si de ce nu reusim deloc altceva”.

Iata 8 erori comune de gandire si influente cognitive de care se poate nici macar sa fim constienti – dar ne definesc felul in care percepem lumea si pe noi insine:
Nu ne putem opri sa nu ne concentram pe aspectele negative.
Conform pishologului Rick Hanson, autorul Hardwiring Happiness, creierele noastre sunt “proiectate” sa caute lucrurile rele – asa cum explica el, creierul uman este ca o banda Velcro pentru experientele negative si ca o suprafata de Teflon pentru cele pozitive. Creierul scaneaza constant pentru a descoperi amenintari – ceea ce evident ne-a ajutat sa evoluam – iar cand descopera una, o izoleaza si se “fixeaza” pe ea, insa rezultind pierderea imaginii intregi (the big picture). Chiar si astazi, cand nu mai suntem amenintati zilnic sa fim mancati de animale, creierul inca nu a lasat deoparte sensitivitatea preconditionata fata de acest gen de amenintari – doar ca aceste amenintari au azi forma unui mesaj de la sef.
Aceasta constientizare a amenintarii creeaza o prejudecata a negativitatii, care cauzeaza o reactie foarte intensa intre creier si vestile rele, prin comparatie cu raspunsul fata de vestile bune. Deoarece experientele negative ne afecteaza mult mai puternic, cercetarile au demonstrat ca relatiie interumane de lunga durata necesita un raport de 5 interactiuni pozitive la 1 negativa pentru a rezista in timp.
Am dezvoltat aceasta prejudecata a negativitatii in epoca de piatra si inca a ramas activa in secolul 21”, explica Hanson. “Aceasta face dificil pentru noi sa invatam din experientele pozitive, chiar daca invatarea din experiente pozitive este calea de baza pentru a ne dezvolta puterea interioara”.
Vedem tipare si acolo unde nu exista deloc.
Una din cele mai importante erori de gandire se numeste eroare de tipul I, si consta in a crede o ipoteza falsa ca adevarata, deseori prin corelarea gresita (sau lipsa corelarii) cu cauza. (Aceasta este si explicatia de ce iubim atat de mult coincidentele). Desi conduce la erori de gandire, totusi acest fel de a gandi este posibil sa ne fi adus in timp unele avantaje de evolutie.
Gandirea cauzala a evoluat pentru ca le permite oamenilor sa inteleaga si sa controleze mediul – de exemplu, predictii gen “daca mananci o ciuperca rosie, mori”, informeaza o cercetare publicata la Oxford University Press. “Gandirea cauzala este adaptiva, dar de multe ori conduce la erori de tipul I – cand crezi ceva ca fiind adevarat, desi nu este – de exemplu crezi ca daca faci nod dublu la sireturi vei avea noroc”.
Tendinta de a cauta conexiuni si tipare in informatie aleatorie este cunoscuta ca apophenia. Functioneaza in diferite moduri, de la a gasi coincidente cu teoriile conspirationiste, pana la gasirea de coduri sau semnificatii ascunse in numere sau texte.
Nu vedem ce avem chiar in fata noastra.
Va ganditi ca sunteti prezent si aveti grija de mediul in care traiti? Desi pana la un anumit grad, poate fi adevarat, probabil nu sunteti atat de constient pe cat credeti. Intr-un studiu din 1998, de acum faimos – cercetatori de la Harvard and Kent State University au experimentat cu cativa colegi din campus mersul pe jos si au notat cat de multe detalii au retinut din mediul imediat inconjurator. In experiment, un actor se apropie de unul din subiecti si solicita informatii de orientare, iar in timp ce acesta ii ofera indicatiile, doi oameni cu o placa mare de lemn trec printre cei doi, blocand complet vederea intre cele doua persoane. In acest timp, actorul initial a fost inlocuit de un alt actor, cu o inaltime diferita, imbracta diferit si cu o voce diferita. Aproape jumatate din subiecti nu au remarcat substituirea.
Experimentul ilustreaza fenomenul de “orbire la schimbare”, care ne arata cat de selectivi suntem fata de ce retinem dintr-o scena vizuala. Rezulta ca ne bazam pe memorie si pe recunoasterea de tipare (eroarea de tip I) mai mult decat ne-ar place sa credem si astfel perceptia vizuala nu este atat de corecta cat credem (“am vazut cu ochii mei”).
Suntem puternic influentati de persoanele / lucrurile care ne sustin parerea.
Creierele umane au de facto un anumit “dezgust” fata de conflict si controversa – si vor cauta foarte multe solutii de ale evita. Din acest motiv, in mod natural gravitam catre lucruri sau persoane care credem ca sunt de partea noastra sau care ne intaresc anumite credinte si le vom evita pe toate cele care se opun.
Disonanta cognitiva – un termen din psihologie folosit de prin anii ’50 pentru a descrie aceasta situatie – ne conduce la influenta confirmarii, tendinta de a cauta doar informatiile care ne confirma ipotezele acceptate de noi insine, in timp ce ignoram sau eliminam informatiile care neaga sau contrazic acestea. De aceea ne este atat de dificil sa ne schimbam perceptiile despre anumite lucruri, persoane sau fapte – mental este foarte confuz sa renuntam la credintele deja avute si sa colectam noi dovezi care sa sustina noile ipoteze. Insa acest tip de influenta ne poate conduce la erori grave in munca, viata si in politica.
Paradoxal, internetul a amplificat si mai mult aceasta tendinta” se scrie pe blogul io9. Este adevarat insa: oricare ar fi credintele politice sau religioase, este foarte simplu sa gasim informatiile care ne convin si ne sustin aceste crezuri – si pur si simplu sa eliminam restul.
Ne asezam singuri sub lumina puternica a reflectoarelor.
Ati remarcat vreodata cand ati gresit ceva destul de grav in scoala, de exemplu – ca mama v-a sfatuit sa nu va panicati, pentru ca “oamenii nu observa lucrurile marunte pe care le gresesti, deoarece sunt prea ocupati sa si le caute pe ale lor?” Ei bine, se pare ca exista o samanta de adevar. Avem tendinta sa crestem propriile greseli si slabiciuni, crezind ca oamenii le acorda mult mai multa atentie decat o fac de fapt. In psihologie acesta se numeste “efectul spot” – tendinta de a considera ca oamenii observa mai multe detalii despre noi insine decat o fac in realitate. Fenomenul a fost demonstrat in numeroase studii si experimente de psihologie sociala. In esenta, este efectul imaginii noastre egocentrice naturale despre lume, explica psihologul Nathan Heflick.
Oricare dintre noi ne pozitionam in centrul propriului univers”, spune Heflick in Psychology Today. “nu inseamna ca suntem aroganti sau credem ca avem o valoare mult mai mare decat a celorlalti – ci, mai degraba – ca intreaga noastra existenta este construita din propriile experiente si perspective… insa alti oameni nu doar ca nu detin aceste informatii – de exemplu, o pata pe bluza ta – dar se afla in centrul propriului univers, deci se concentreaza pe cu totul altceva”.
Alegerile noastre sunt rezultatul unui cumul de influente.
In cultura consumerista de astazi, oamenii sunt expusi unei adevarate nebunii de variante pentru cel mai mic sau neinsemnat detaliu – de exemplu, exista 35 de tipuri de pasta de dinti din care sa alegem la magazin, putem alege unul din cele 50 de tricouri din dulap, avem de ales un fiilm din sutele de pe Netflix, iar optiunile posibile pentru ce dorim sa distribuim pe Twitter sau Facebook sunt practic infinite. In ciuda iluziei de libertate, toate aceste optiuni ne pot altera deciziile si ne pot conduce la erori.
Prea multe optiuni disponibile creeaza un fel de paralizie, sustine psihologul Barry Schwartz. Uneori, din cauza ca avem disponibile prea multe optiuni, aceasta ne impiedica sa mai luam vreo decizie. Iar cand, in final, alegem ceva, daca acel ceva este dezamagitor, cu atat mai usor ne vine sa regretam alegerea”.
Este usor sa ne imaginam ca am fi putut lua decizii mai bune”, explica Schwartz intr-un spot TED. “Aceste regrete apar din satisfactia pe care ai fi putut-o avea in urma altei alegeri, chiar daca decizia luata a fost una corecta. Cu cat mai multe optiuni sunt disponibile, cu atat mai usor este sa regretam orice ne aduce al un moment dat o dezamagire”.
Mai mult, modul in care masuram valoarea lucrurilor este sa le comparam cu alte lucruri. Atunci cand exista o multime de lucruri cu care putem compara ceva, avem tendinta sa ne imaginam caracteristicile atractive ale celorlalte lucruri, astfel scazind valoare perceputa a lucrurilor pe care le avem. Este ceva de genul sindromului “iarba este mai verde dincolo”, care ne impiedica sa ne percepem obiectiv optiunile.
Nu ne putem baza pe amintirile proprii.
Celor mai multi oameni le place sa creada ca isi amintesc evenimente din trecut cu acuratete – dar, in realitate, memoria umana este destul de precara si subiectul unei intregi liste de influente si erori. Marturiile nesigure ale martorilor oculari sunt de notorietate, fapt demonstrat de cercetari. Un studiu a demonstrat chiar ca la 25% dintre oameni le pot fi induse amintiri care de fapt nu li s-au intamplat niciodata.
O eroare comuna este sa permitem ca imaginea noastra despre trecut sa fie alterata de emotiile prezente. Te-ai despartit de iubit? Intreaga istorie a relatiilor va parea deodata destul de gri si trista. Ai fost promovat? Acel prim job amarat si enervant deodata devine un pas important intr-o cariera remarcabila. Asa cum spune titlul unei piese Oasis, “nu privi in urma cu manie” (Don’t look back in anger) – pentru ca mania – sau orice alta emotie, va schimba modul in care gandesti despre trecut.
Astfel explica Buonomano:
“un tip de eroare de memorie – un “hop” – este produsul faptului ca memoria umana nu face diferenta intre depozitare si amintire. Cand un computer inregistreaza ceva pe un disc optic, are un laser care scrie discul si un alt laser care-l citeste. Acestea sunt doua procese diferite complet. In memoria umana, distinctia intre stocare si citire nu este foarte clara, ceea ce poate duce la consecinte uneori dramatice… actul citirii (amintirii) poate afecta stocarea”.
Suntem (prea) partial la fel.
Atat evenimentele istorice cat si experientele zilnice demonstreaza – de fiecare data – favoritismul catre membrii propriilor grupuri sociale. Fiintele umane au o inclinare cognitiva bine documentata catre membrii propriilor “clanuri” (reale sau imaginare), iar aceasta exista dincolo de gruparea etnica, sociala sau nationala. Psihologii au demonstrat ca influentele de apartenenta la grup exista chiar si in cazul celor mai eterogene grupuri alcatuite aleatoriu. Favorizarea celor de o seama cu noi poate duce la prejudecati, stereotipuri si ostilitate catre alte grupuri.

Adaptare si traducere din Huffington Post. Autor Carolyn Gregoire.

Ia aminte...

Cu omul neşcolit şi prost
Nu lupt că n-are nici un rost,
Dar duc o luptă infernală
Cu prostul care are şcoală.

(Eugen Albu, Cluj-Napoca, n. 1940, Geoagiu de Sus)

Pe-un om deştept te-ai supărat?
Îl cerţi un pic şi ai scăpat.
Dar duci o luptă fără rost,
Cu omul care este prost.


marți, 4 noiembrie 2014

Activitatea neuronală a creierului uman

 Un supercalculator a simulat activitatea neuronală a creierului uman. Ce urmează?
Construcția unei mașini care gândește este puțin probabilă. Totuși, putem spera la construirea de roboți care să simuleze trăirile și gândurile umane mult mai bine. Un grup de cercetători a reușit să simuleze 1% din activitatea neuronală a creierul uman, utilizând modele de rețele neuronale, pe unul dintre cele mai performante calculatoare din lume. O simulare totală a creierului uman nu va fi realizată în curând. Ceea ce putem afirma cu mai multă încredere este că mașinile ce vor poseda inteligență artificială vor fi ceva între modelele de rețele neuronale utilizate astăzi în neuroștiințe și tehnologia convențională.
În cadrul unui proiect interdisciplinar, un grup de cercetători japonezi din partea grupului RIKEN, alături de Institutul de Știință și Tehnologie și Forschungszentrum Jülich au reușit să simuleze activitatea neuronală a creierului uman. Cercetătorii au utilizat computerul K ,al patrulea calculator ca putere din lume, pentru a realiza simularea. Calculatorul are 705,024 nuclee de procesare 1,4 milioane Gb de RAM. În pofida performanțelor ridicate ale calculatorului, aceștia au putut să simuleze doar o secundă din activitatea cerebrală a creierului uman în 40 de minute de procesare, utilizând 82,944 nuclee de procesare.
Cercetătorii au reușit să modeleze prin simularea computerizată 1,73 miliarde de celule nervoase și 10,4 trilioane de conexiuni neuronale. Aceste cifre sunt însă mici, creierul uman având aproximativ 86 miliarde de celule nervoase. Simularea reușind să modeleze aproximativ 1% din creierul uman.
Simularea reprezintă o mare realizare. Dar, dacă unul dintre cele mai performante calculatoare din lume a necesitat 40 de minute să reproducă 1 secundă din activitatea cerebrală a creierului uman, aceste lucru ar trebui să ne pună pe gânduri cu privire la complexitatea creierului uman și posibilitatea realizării inteligenței artificiale în viitorul apropiat.
Rețelele neuronale sunt utilizate în neuroștiințe pentru a construi modele prin care să putem explica, eventual, fenomenele cognitive. Un exemplu ar fi modelele de rețele neuronale construite pentru a înțelege cum își însușesc copiii limba nativă. Aceste rețele pot învăța cuvinte și semnificații noi. De asemenea, modelele sunt utilizate în a înțelege cum sunt recunoscute literele.
Problema cu aceste modele este că nu știm sigur dacă simulează creierul uman. Modul în care rețelele neuronale sunt create sunt influențate foarte mult de neuroanatomie. Astfel, întrebări interesante rămân deschise, cum ar fi : Ce pot face rețelele neuronale? Vom putea simula întreg creierul în viitorul apropiat?
Ce pare mai interesant este următoarea chestiune : Vom putea crea mașini care gândesc, cum facem noi ? Sau în cel mai bun caz ceva asemănător, dar totodată diferit de inteligența umană?

Inteligența artificială va fi diferită de cea umană

Dacă acum 6 decenii când întrebarea “Pot mașinile gândi?” părea de domeniul science fiction, astăzi aceasta e luată în serios de lumea academică. Cu toate acestea, mulți au afirmat că inteligența umană este imposibil de reprodus. Lipsa de cunoaștere cu privire la faptul dacă aceste rețele neuronale sunt influențate de neuroanatomia omului nu ne permite să oferim un răspuns demn de luat în seamă.
Robot-The-Thinker
Un argument convingător este oferit de Hubert Dreyfus în cartea sa, What Computers Can’t Do. A Critique of Artificial Reason. Acesta susține că un calculator nu poate avea un set de reguli formale care să redea capacitățile lingvistice ale individului. Calculatorul ar dispune doar de niște reguli gramaticale formale, insuficiente să ofere mașinăriei posibilitatea cognitivă de a avea o viziune asupra lumii. Insuficiența regulilor formale nu i-ar permite calculatorului să distingă contextele în care acesta ar trebui să utilizeze regulile formale gramaticale, aceste chestiuni punând mașinăria să-l constituie pe vorbitor ca agent cognitiv distinct.
Ceea ce s-ar putea realiza din aceste reproduceri de rețele neuronale ar fi calculatoare ce ar simula ceva asemănător inteligenței umane. Aceasta, dacă se va realiza, va fi ceva distinct de inteligența umană.

Roboții inteligenți: ce sunt și la ce ajută

asimo photo asimo-walk_zps99fb96a8.jpg

În decursul ultimilor ani, au fost scoși pe piața roboți care imită comportamente umane, unii fiind capabili de realizarea unor sarcini complexe, chiar să învețe lucruri noi, bazându-se pe cercetările în rețele neuronale supravegheate sau nesupravegheate. Amintim robotul celor de la Honda, Asimo sau Bigdog, de la Boston Dynamics.
Recent, au fost construiți roboți care pot avea relații de lungă durată cu oamenii. Scopul nu este acela de a realiza mașinării care să întreprindă relații mai bune cu oamenii. Ei sunt utilizați pentru a studia mai bine autismul și probleme ce țin de atașament . De exemplu, Keepon este un robot galben mic creat pentru a studia dezvoltarea socială, interacționând cu copiii.
O înțelegere a funcționării relaților pe termen lung între oameni ar putea duce la introducerea caracteristicilor umane, măcar la imitativ. Robotul Erwin are deja capacitatea de a imita 5 emoții umane când se află în interacțiune cu oamenii. Acest lucru este util atunci când intră în contact cu bătrânii. În Japonia, țară care suferă de o vârstă înaintă, roboții sunt văzuți ca o soluție pentru îngrijirea bătrânilor.
Cei doi roboți, Erwin și Keepon, vor fi comparați într-un studiu cu scopul de a vedea care din ei interacționează mai eficient cu oamenii și dacă aceste interacțiuni sunt de lungă durată.
Poate crearea unor mașini ce pot gândi și trăi lumea, dincolo de computații dinamice avansate având la bază algoritmi complecși, nu vom putea realiza. Chiar și așa, progresele din robotică și domeniile neuroștiințelor rămân impresionante.

Cum deprinde creierul noi abilități

Abilitățile învățate nu se pierd în urma deprinderii de noi iscusințe, iar acest lucru este datorat unui echilibru între plasticitatea și stabilitatea creierului, sugerează experții de la Massachusetts Institute of Technology (MIT). 

Abilitățile învățate nu se pierd în urma deprinderii de noi iscusințe, iar acest lucru este datorat unui echilibru între plasticitatea și stabilitatea creierului, sugerează experții de la Massachusetts Institute of Technology (MIT).
Pentru a deprinde noi abilități motrice, creierul nostru trebuie să fie plastic, însă atunci când această proprietate este prea pronunțată, abilitățile învățate anterior se pierd. Pe de altă parte, scăderea plasticității creierului reprezintă un impediment în deprinderea de noi iscusințe. Printr-un nou model de calcul, cercetătorii au observat că învățarea noilor priceperi este datorată schimbărilor constante ale conexiunilor dintre neuroni, fenomen denumit hiperplasticitate. În timp ce o parte dintre aceste circuite conduc la întărirea unor legături deja existente, iar altele reprezintă noi conexiuni relevante, altele contribuie doar la explorarea altor moduri de dobândire a unei priceperi.
La nivelul creierului sunt create rețele neuronale în timpul procesului de învățare, cu scopul de a deprinde o anumită abilitate. În cazul în care conexiunea stabilită nu este cea potrivită, creierul va căuta alte alternative în acest scop. Astfel se explică și de ce prima încercare de efectuare a unei noi sarcini poate fi un eșec, însă exercițiul contribuie la creșterea iscusinței.
Lucrurile se complică atunci când creierul trebuie să deprindă mai multe abilități în același timp, punctează coordonatorul studiului, prof. Emillio Bizzi. Riscul ca abilitățile dobândite anterior să se piardă este provocat de eventualele modificări suferite de rețelele neuronale existente și necesare pentru executarea anumitor sarcini.
Neuronii mai au însă o altă proprietate vitală pentru deprinderea abilităților, care ajută la păstrarea unui echilibru în fața efectului hiperplasticității asupra procesului de învățare. Această trăsătură se referă la semnalul redus la zgomot, prin care neuronii primesc o cantitate proprorțională de informații relevante și inutile venite din jur. Prezența zgomotului este esențială în timpul procesului. Fără acesta, abilitățile învățate anterior ar fi șterse de schimbările constante ale conexiunilor neuronale.
Studiul a fost publicat în jurnalul Proceeding of the National Academy of Sciences