duminică, 17 august 2014

Efecte post-dezastru

Dezastrele naturale pot fi foarte traumatizante, în special pentru copii şi tineri. A fi martorul unei inundaţii puternice, furtuni sau cutremur este înfricoşător chiar şi pentru adulţi, iar devastarea mediului familiar (ex: casă, cartier) poate fii dureros şi de lungă durată. Deseori, o comunitate întreagă este lovită, fapt care subminează şi mai mult simţul de securitate şi normalitate al unui copil. Aceşti factori prezintă o multitudine de probleme unice şi provocări în a face faţă situaţiilor, inclusiv greutăţi asociate cu tipuri specifice de dezastre naturale, nevoia de strămutare când casa sau comunitatea au fost distruse, rolul familiei în atenuarea sau intensificare traumei, reacţii emoţionale, şi tehnici de a face faţă situaţiei.
Copii se vor uita la adulţi de marcă din viaţa lor pentru ghidare despre cum să reacţioneze imediat după ce a trecut pericolul. Părinţi, profesori şi alte persoane care ajută pot avea grijă ca copii şi tinerii să facă faţă consecinţelor dezastrului natural prin menţinerea calmului personal şi asigurarea copiilor că totul va fi în regulă. Eforturile imediate trebuie să pună accent pe predarea unor metode eficiente de a face faţă situaţiilor, dezvoltarea relaţiilor pozitive, şi ajutarea copiilor să îşi înţeleagă reacţiile.
Şcoliile pot juca un rol important în acest proces prin oferirea unui mediu stabil şi familiar. Prin suportul personalului adult al şcolilor copii pot fi ajutaţi să se întoarcă la activităţi obişnuite (cât mai posibil), şi să ofere oportunitatea de a transforma un eveniment înfricoşător într-o experienţă de învăţat.

Recuperarea poate dura
Deşi dezastrele naturale pot dura puţin timp, supravieţuitorii pot avea legătură cu consecinţele dezastrului pentru luni sau chiar ani. Colaborarea între echipa de criză şi o multitudine de agenţii şi organizaţii locale, naţionale şi federale este obligatorie pentru a răspunde multor nevoi ale copiilor, familiilor şi comunităţilor în urma unui dezastru natural. Familiile de obicei sunt nevoite să aibă contact cu mai multe persoane şi agenţii (asigurări, muncitori, electricieni, Crucea Roşie Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Armata). După un dezastru natural, vindecarea durează mai mult timp; totuşi, pregătirea dinainte şi reacţia imediată va ajuta la procedeul de vindecare.

Posibile reacţii ale copiilor şi tinerilor în cazul dezastrelor naturale.
Gravitatea reacţiilor copiilor va depinde de factorii lor specifici de rist. Aceştia includ expunerea la evenimentul propiu-zis, rănire, pierderea unei persoane apropiate, nivelul de suport din partea părinţilor, despărţirea de casă sau comunitate, nivelul de distrugere fizică, şi riscuri deja existente, cum ar fi o experienţă traumatic precedentă sau dizabilitate mentală. Adulţii sunt sfătuiţi să contacteze un profesionist dacă copii arată schimbări semnificative în comportament sau oricare din următoarele simptome de-a lungul unei perioade mai lungi de timp:

  • Preşcolari – sugerea degetului, urinare în pat, nedespărţire de părinţi, somn perturbat, pierderea apetitului, teama de întuneric, comportament în regresie sau retragerea de lângă prieteni sau din diverse activităţi
  • Elevi de şcoală generală – iritabilitate, agresivitate, dependenţa de alte persoane, coşmaruri, lipsit de la şcoală, concentrare slabă şi retragere de lângă prieteni sau din diverse activităţi
  • Adolescenţi – lipsa somnului sau a poftei de mâncare, agitare, creşteri de conflicte, plângeri de natură fizică, comportament delicvent şi concentrare slabă
O minoritate de copii pot avea risc de tulburări de stres post-traumatic. Simptomele pot include pe lângă cele de mai sus, şi retrăirea dezastrului în timpul jocurilor şi/sau viselor; anticiparea sau sentimentul că dezastrul se întâmplă iarăşi; evitarea amintirilor despre dezastru; indiferenţă generală către subiecte emoţionante; şi creşterea unor simptome excitante cum ar fi concentrarea slabă sau reacţii bruşte. Cu toate că este rar, unii adolescenţi s-ar putea să aibă risc crescut la suicid dacă suferă de probleme mentale severe, cum ar fi depresie sau tulburări de stres post-traumatic. Din nou, adulţii ar trebui să caute ajutor mintal de specialitate pentru copii care dau dovadă de aceste simptome.

Imediat după un dezastru natural: Informaţii pentru părinţi şi profesori.
Rămâneţi calm şi liniştiţi. Copii vor urma comportamentul dumneavoastră, în special cei tineri. Fiţi conştient de pierderi sau distrugeri, dar puneţi accent pe eforturile comunităţii de a reconstrui. Pe cât putiinţă asiguraţi-i că familia şi prietenii lor îi vor îngriji, şi viaţa se va întoarce la normal.
Fiţi conştient şi aduceţi la normal sentimentele lor. Permiteţi copiilor să îşi discute sentimentele şi grijile, şi răspundeţi tuturor întrebărilor despre eveniment pe care le au. Ascultaţi şi identificaţi. Un ascultător care intuieşte şi identifică este foarte important. Spuneţi-le că reacţiile lor sunt normale şi sunt de aşteptat.
Încurajaţi copii să vorbească despre evenimente legate de dezastre. Copii au nevoie să discute despre experienţele lor într-un mediu sigur şi prietenos. Oferiţi activităţi care pot permite copiilor să îşi discute experienţele. Acest lucru poate include o multitudine de metode (atât verbale cât şi nonverbale), şi încorporaţi proiecte variate (ex: desenare, poveşti, muzică, dramaturgii, înregistrări video şi audio). Cereţi ajutorul unui psiholog, consilier sau asistent social din cadrul şcolii dacă aveţi nevoie de ajutor cu ideile sau cu conversaţiile.
Promovaţi abilităţi de rezolvare a problemelor şi tehnici pozitive de a face faţă situaţiei. Activităţiile ar trebui să îi înveţe pe copii cum să aplice tehnici de rezolvare a problemelor în cazul unor probleme legate de dezastre. Încurajaţi copii să îşi dezvolte metode realistice şi pozitive de a face faţă situaţiei, care le va dezvolta abilitatea de a îşi ţine în frâu grija şi să identifice care strategii se potrivesc cărei situaţii.
Puneţi accent pe rezistenţa copiilor. Concentraţi-vă pe competenţele lor. Ajutaţi copii să identifice ce au făcut în trecut care i-a ajutat să facă faţă situaţiilor când le-a fost frică sau au fost supăraţi. Daţi-le exemplu alte comunităţi care au avut parte de dezastre, şi s-au recuperat.
Întăriţi prietenia dintre copii şi suportul celorlalţi. Copii cu suport emoţional puternic fac faţă ostilităţilor mai bine decât cei fără. Relaţia copiilor cu alţi copii poate rezulta în sugestii despre cum să se descurce, şi poate să scadă gradul de izolare dintre ei. În multe situaţii de dezastre prietenii pot fi distruse din cauza strămutărilor familiilor. În unele cazuri părinţii pot fi mai puţin disponibili să ofere suport copiilor lor din cauza propiei suferinţe şi sentimentului de a fi copleşit.

Activităţi, cum ar fi copii lucrând împreună, îi pot ajuta pe aceştia să îşi dezvolte relaţii de suport cu cei de vârsta lor.
Ai grijă de propiile nevoi. Rezervă-ţi puţin timp şi pentru tine însuţi, şi încearcă să accepţi propiile tale reacţii cât de mult posibil. Dacă tu vei face faţă situaţiei bine, vei fi mai mult în stare să ajuţi copii. Dacă tu prezinţi o stare de nelinişte sau supărare, copii tăi au şanse să se simtă la fel. Vorbeşte cu alţi adulţi cum ar fi familie, prieteni, lideri religioşi sau consilieri. Este important să nu stai singur şi să te gândeşti la temeri sau nelinişti. Vorbitul despre sentimente cu alţi oameni deseori naşte un sentiment de interconectare şi siguranţă. Îngrijeşte-ţi sănătatea fizică. Fă-ţi timp, chiar şi puţin pentru lucruri care îţi plac. Evită să foloseşti alcool sau droguri ca să te simţi bine.

Imediat după un dezastru natural: Informaţii specifice pentru şcoli
Identificaţi copii sau tineri care prezintă risc înalt, şi planificaţi intervenţii.
Factorii de risc sunt prezentaţi în secţiunea despre reacţiile copiilor, de mai sus. Prin Intervenţii putem înţelege discuţii în clasă, consiliere individuală, consiliere în grup restrâns sau terapie în familie. Datorită discuţiilor în clasă, şi menţinând contact cu profesori şi familie, echipa de răspuns la criză a şcolii poate ajuta să determine care studenţi necesită servicii de consiliere. Deasemenea, un sistem trebuie amplasat pentru auto-sesizare sau sezizare din partea părinţilor a elevilor.

Niciun comentariu: