luni, 30 iunie 2014

Cum clasificam anxietatea

Anxietatea ca emoţie umană trăită de toţi oamenii la un moment dat este o stare normală şi trecătoare. Însă, când simptomele de panică şi anxietate degenerează în atacuri de panică şi de anxietate vorbim deja de tulburare emoţională, manifestată prin sentimente de frică şi nelinişte la care se adaugă: palpitaţii, stres, transpiraţie.
Cu posibilitatea de a fi prezentă chiar şi în cazul copiilor şi adolescenţilor, anxietatea se diferenţiază de frică prin caracterul ei iraţional, nejustificată prin prezenţa unor situaţii periculoase.

Anxietatea poate fi clasificată astfel:
Fobiile;
• Tulburarea de panică;
• Tulburarea obsesiv-compulsivă;
• Reacţia acută la stres;
• Tulburarea de stres posttraumatic;
• Anxietate generalizată
Fobiile reprezintă o teamă iraţională care determină persoana să evite anumite obiecte, evenimente şi situaţii care nu reprezintă un pericol real. Debutează în copilărie sau adolescenţă şi adesea continuă la maturitate. Sunt de două ori mai frecvente la femei decât la bărbaţi.
Există trei tipuri de fobii:
• Fobiile specifice care includ teama de animale, insecte, înălţime (acrofobia), spaţii strâmte, închise (claustrofobia), poduri sau alte lucruri.
• Fobiile sociale apar când persoanele se tem să nu fie stânjenit în situaţiile sociale de zi cu zi sau să nu fie analizat sau umilit public. Acestea pot apărea în anumite situaţii cum ar fi frica de a vorbi în faţa unei adunări, sau teama de a bea sau mânca în prezenţa altor persoane. În cazuriel grave, persoana afectată este anxioasă oricând este prezentă şi o altă persoană.
• Agorafobia este teama de a avea un atac de panică în public şi poate determina persoana respectivă să evite locurile publice.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare anxioasă în care persoana se teme fără motiv şi încearcă să controleze teama prin ritualuri care reduc anxietatea. Imaginile sau gândurile supărătoare care apar frecvent se numesc obsesii, iar ritualurile practicate (mentale sau comportamentale) pentru a preveni apariţia acestora sau pentru a le îndepărta se numesc compulsii, ca de exemplu spălatul excesiv al mâinilor, duşuri excesiv de frecvente. În plus simt nevoia să verifice repetitiv unele lucruri cum ar fi dacă a încuiat uşa sau dacă a stins aragazul. Obsesiile sunt gânduri iraţionale, temeri sau îngrijorări care apar frecvent şi produc anxietate, dar nu pot fi controlate prin explicare logică. Cele mai frecvente obsesii sunt: preocuparea exagerată faţă de murdărie şi germeni, îndoieli repetate (de exemplu, dacă a închis sau nu aragazul), ordine desăvârşită, gânduri legate de violenţă sa urănirea altor persoane, atingerea lucrurilor sau numărarea lor timp îndelungat, preocuparea faţă de ordine şi simetrie,  gânduri persistente de a realiza acte sexuale respingătoare, probleme sau gânduri care sunt în contradicţie cu convingerile religioase ale persoanei în cauză.
Tulburarea de panică este caracterizată de atacuri de panică cronice, repetate şi neaşteptate. Aceste atacuri sunt crize de teamă foarte puternică de pericol atunci când nu există un motiv pentru această teamă. În perioadele dintre atacuri persoana afectată se teme permanent momentul şi locul când va apărea o nouă criză.
Atacurile de panică pot însoţi mai multe tipuri de tulburări anxioase, nu numai tulburarea de panică. Cele mai frecvente simptome ale atacurilor de panică sunt:
• Bătăi puternice de inimă;
• Transpiraţii;
• Tremurături;
• Scurtarea respiraţiei;
• Senzaţie de sufocare;
• Greaţă sau dureri abdominale;
• Ameţeală sau confuzie.
Tulburarea de stres posttraumatic presupune expunerea la o traumă în care persoana a trăit o serie de sentimente intense: frică, neputinţă şi groază. Violul, evenimentele legate de război, accidentele rutiere şi dezastrele naturale sunt cauze frecvente ce pot produce această tulburare. Evenimentul declanşator poate fi unul în care a fost pusă în pericol viaţa persoanei afectate sau a unei persoane apropiate de aceasta sau la care a fost martoră persoana afectată. Persoana prezintă coşmaruri, retrăieşte mental evenimentul traumatic, se simte amorţit emoţional şi tresare, se sperie cu uşurinţă. femeile dezvoltă mai uşor această tulburare decât bărbaţii. De obicei persoanele afectate prezintă şi alte tulburări mentale cum ar fi depresie, alte forme de anxietate, abuz de substanţe. Tulburarea de stres posttraumatic se diagnostichează dacă simptomele durează mai mult de o lună. Simptomele debutează de obicei în primele trei luni de la eveniment, deşi ele pot apărea şi la ani de zile după aceea.
Cea mai gravă formă de anxietate este tulburarea de anxietate generalizată: anxietate excesivă, grija permenanetă faţă de evenimente din viaţa de zi cu zi, fără motive evidente de preocupare.
Persoanele afectate de anxietatea generalizată sunt mereu în aşteptarea dezastrului – aceştia se preocupă fără încetare şi fără limite de familie, muncă, şcoală, bani, sănătate. Şi lucrurile nu ar fi atât de grave dacă această grijă nu ar fi nerealistă, luând mereu proporţii mult mai mari decât sunt impuse de adevărata realitate. Cu toate că se poate însoţi de depresie sau abuzul de diferite substanţe, deprecierea eset de obicei uşoară. Aceste persoane nu simt limitaţi în societate sau la locul de muncă şi nu evită anumite situaţii datorită anxietăţii lor.
Practic gândurile şi emoţiile negative îţi domină gândirea, iar viaţa de zi cu zi devine o stare constantă de grijă, frică, teamă.
În plus, persoanele cu anxietate generalizată simt în acelaşi timp cu starea de anxietate stări precum oboseală, insomnie sau oboseală la trezirea din somn, nelinişte, irascibilitate, iritabilitate, probleme de concentrare şi memorie, dureri generalizate, încordare musculară.

Cauze: Din ce în ce mai prezentă printre noi - aproximativ 25% din populaţie suferă de anxietate care ar necesita tratament într-o anumită perioadă a vieţii lor şi alţi 25% au o anxietate mai puţin severă (ex. frica de şoareci sau păianjeni) – anxietatea poate fi cauzată de:

- factorul ereditar – istoricul familie tale te poate face mai predispus la tulburări de anxietate decât alte persoane
- chimia creierului – în cazul în care neurotransmiţătorii (mesagerii chimici) nu sunt în echilibru, mesajele nu pot fi transmise la creier în mod corespunzător şi astfel se modifică modul în care creierul reacţionează în anumite situaţii
- factorii de mediu – evenimente stresante, trauma sau folosirea unor substanţe ce produc dependenţă (alcool, cofeină, nicotină)
Anxietatea poate fi generată sau agravată şi de afecţiuni sau condiţii precum:
- astm
- sindromul de stres posttraumatic
- unele medicamente
- depresia



Niciun comentariu: