luni, 26 mai 2014

Lupta din interiorul fiecărei persoane

Într-o seară, un bătrân indian îi explică nepotului sau ce luptă teribilă se dă în interiorul fiecărei persoane. Şi îi spunea aşa: 
 - Există în fiecare dintre noi doi lupi: 
Lupul Răului - el este furia, gelozia, invidia, tristeţea, regretele, aroganţa, stupiditatea, vinovăţia, inferioritatea, minciuna,orgoliul, superioritatea şi egocentrismul. 
Lupul Binelui - el este bucuria, pacea, iubirea, speranţa, liniştea, modestia, bunătatea, bunăvoinţă, generozitatea, adevărul şi compasiunea. 
După o clipă de gândire nepoţelul îl întreabă: 
 - Bunicule şi care lup câştigă? la care bătrânul îi răspunde simplu: 
 - Cel pe care îl hrăneşti!

Un comentariu:

diana florentina radauceanu spunea...

Avem liber albitru, alegerea mereu ne apartine. Gandurile noastre, alegerile, cuvintele, actiunile au efect de bumerang. Si nu numai ceea ce suntem noi sau credem ca suntem ne influenteaza prezentul si viitorul, ci si ceea ce credem ca sunt ceilalti. Ne construim o realitate a noastra, ne conformam apoi propriilor credinte, construim o realitate a celorlalti. Iubim sau dispretuim ceea ce credem ca suntem noi sau ceilalti, ne atribuim si le atribuim celorlalti calitati si defecte, ne stabilim repere, ne incadram si ii incadram pe ceilalti in functie de limitele noastre, in functie de asteptarile noastre, fara sa intelegem ca ne limitam si ii limitam pe ceilalti, determinandu-ne sa devenim ceea ce construieste mintea noastra si crezand de ademenea ca ceilalti sunt ceea ce a construit mintea noastra despre ei. Construim ipoteze despre ceilalti, apoi ele devin adevarul nostru personal. Doar ca "harta nu e teritoriul". Daca ti-ai da voie un moment sa gandesti cu inima (nu cu mintea, care are programele deja instalate, invechite) ai vedea o alta realitate...oameni pe care i-ai ranit, oameni despre care ai gandit rau pentru ca mintea ta a facut proiectii cu ceea ce esti tu, sau a concluzionat actiunile celuilalt din prisma propriilor experiente, sau cineva ne-a vorbit rau despre ceilalti (sau chiar despre noi si am crezut, pt. ca mintea nu are nevoie de dovezi). Fara sa ne dam seama ne limitam resursele, potentialul, creativitatea, ne sabotam si ce-i mai grav, ii limitam si pe ceilalti atribuindu-le calificative care sunt doar ale imaginatiei noastre. Suntem plini de rani, nu pentru ca viata e grea sau dura, nu pentru ca oamenii sunt rai si egoisti, ci pentru ca noi ne ranim si ii ranim pe cei apropiati. Lipim etichete, judecam, calomniem, distrugem, doar pentru ca mintea noastra a ales sa creada ceva despre noi sau celalalt. Viata e cu bune si rele, oamenii sunt cu calitati si defecte, ce alegem sa vedem in noi si in ceilalti? Avem liberul albitru. Sa ne asumam raspunderea pentru ceea ce suntem si pentru ceea ce devenim, pentru ceea ce alegem sa vedem si sa construim in ceilalti. Daca rezultatele actiunilor noastre sunt nefavorabile noua, de vina nu sunt ceilalti, ci deciziile noastre de a actiona. Cata vreme vom cauta vinovati asta vom vedea. Vom dispretui lumea pentru ca nu ne-a ajutat/sustinut sa ne atingem obiectivele, sa atingem stare de bine. E o alegere. Dar efectele negative nu intarzie sa apara. Cautand vinavati in exerior ne consumam energia canalizand-o intr-o directie gresita, ne alimentam cu ura, dispret, care ulterior pentru a o elimina cauti metode de razbunare. Si devii cel mai mare dusman al tau, pentru ca energia necesara analizei actiunilor personale (care are ca scop observarea conduitei distructive si remedierea ei) se va epuiza ranind si ranindu-ne. Dar noi am ales. Daca ne-am canaliza atentia si energia pentru a gasi solutii cand apar probleme, pentru a gasi circumstante atenuante cand gresim sau altii ne gresesc am construi in noi si in ceilalti o minte echilibrata, sanatoasa. Am fi de partea noastra. Doamne cata rana!! Iubeste rana si pe cel ce ti-a facut rana! Asta e o arta de mare clasa. Cata eliberare, pace, liniste, armonie...