marți, 25 februarie 2014

Socrate - Salvarea sufletului din neadevar

Socrate credea in rostul inalt al ratiunii umane, care, daca formeaza destinul omului, atunci acesta isi realizeaza intelesul adanc al vietii. Desigur ca aici nu este vorba despre o ratiune ce se pierde in reflexiuni teoretice, ci despre o ratiune practica, care se afirma fata de problematicul vietii, solutionindu-l. “Persoana ta este sufletul tau” spunea Socrate. Socrate este patruns in intreaga lui fiinta de adeva­rul ca exista un adevar, care are valabilitate peste toate parerile, asa­dar o masura dupa care trebuie judecata si examinata orice afirmatie. Socrate crede in valabilitatea adevarului si dreptul critic al acestuia. Aceasta convingere nu poate fi dovedita, din pricina ca ea este conditia oricarei argumentari. Cel care nu o are, in acesta poate fi numai trezita, intrucat acesta invata sa reflecteze asupra sa insusi. Socrate nu vrea sa-i deprinda, pe aceia cu care discuta, decat la aceasta auto-cunoastere. Salvarea sufletului din neadevar, in adevar, din haos in cosmos, este marea chemare a filozofului. Din acest motiv Platon il considera pe Socrate a fi cel mai genial desteptator al omenirii la lumina adevarului si aceasta pe bunadreptate , caci lui Socrate i-a fost harazit darul de a deveni imaginea eterna a filozofului, ca desteptator al altora la consti­inta intelepciunii. Pentru Socrate scopul cel mai inalt al omului este : a ramanea cu fiinta sa originara si prieten cu destinul sau, ceea ce inseamna ca omul trebuie sa se cunoasca pe sine insusi, pentru a deveni ceea ce trebuie sa fie. Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Invidia este ulcerul sufletului. Cine vrea să mişte lumea trebuie mai întâi să se mişte el însuşi. Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă. Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu. Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău. Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.

Niciun comentariu: