marți, 25 februarie 2014

Platon în Timaios

Creatorul a zidit Universul punând spiritul în suflet şi sufletul în trup şi a rânduit Universul în aşa fel, încât acesta să fie, prin alcătuirea sa, opera cea mai frumoasă şi mai desăvârşită. Ochii sufletului celor mulţi sunt incapabili să suporte viziunea divinului. Binele suprem constă în armonia sufletească, iar virtuţile se vor afla în mod necesar acolo unde este acord şi unitate: dezacordul însoţeste viciile. Există plăceri false şi adevărate. False sunt cele care apar odată cu senzaţia şi cu părerea neadecvată şi se găsesc împletite cu suferinţa. Adevărate sunt cele proprii numai sufletului însuşi prin el însuşi, însoţind intelectul şi înţelepciunea, fiind pure şi neamestecate cu suferinţa, fără ca vreodată să fie urmate de vreun fel de căinţă. În orice guvernământ ar fi, monarhic, oligarhic sau democratic, dacă acela care comandă are sufletul robit de o mulţime de dorinţe şi patimi, pe care se sileşte în zadar să le satisfacă, pentru că sufletul său nu se poate umple şi fiindcă răul care îl roade este nesăţios şi fără leac;un asemenea om, ori că ar conduce pe un particular sau un stat, va călca în picioare toate legile;şi nu se poate ca vreun om să fie fericit sub un asemenea conducător. Marea nedreptate nu porneşte de la oameni obişnuiţi, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educaţie greşită.

Niciun comentariu: