sâmbătă, 4 mai 2013

Scrisoare de la Teddy

Încă din prima zi de şcoala, Dna. Thompson, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi din clasa a V a că îi iubeşte pe toţi la fel de mult. Acest lucru nu era posibil, mai ales pentru baieţelul numit Teddy Stallard din primul rand, ce abia se vedea din banca sa. Dna Thompson îl urmărise pe Teddy anul precedent şi observase că era murdar mai tot timpul, nu se juca cu ceilalţi copii, hainele îi erau neîngrijite. Şi Teddy putea fi chiar nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros şi roşu, un X mare şi îngroşat. La şcoala la care preda dna. Thompson, se obişnuia să se facă caracterizări elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă. Când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese “Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere să fii în prajma lui”. În caracterizarea din clasa a 2-a scria: “Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul ca mama sa suferea de o boală incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie să fie foarte grea”. Profesoara din clasa a 3-a scrisese “Moartea mamei sale l-a afectat foarte mult. Se străduieşte foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva”. În caracterizarea dintr-a 4-a sta scris: “Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. N-are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orei”.

Dna. Thompson înţelese şi i-a fost ruşine pentru ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puţin Teddy. Cadoul lui era împachetat cu hârtie obişnuită de culoare maro.

Doamnei Thompson i-a fost greu să-l deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o brăţara căreia îi lipseau unele pietre
şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală. Ea i-a certat când a observat că brăţara era drăguţă şi parfumul mirosea frumos.Teddy Stallard a rămas după ore doar pentru a-i spune “Doamna Thompson, astăzi miroşi exact ca şi mama”. După plecarea copiilor, Doamna Thompson a plâns aproape o oră.
Din acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica… a început să-i înveţe pe elevi. Dna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Pe măsură ce lucra cu el, el îşi revenea. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât reacţiona mai bine. Până la sfârşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteţ elev din casă, şi, în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toţi la fel, Teddy a devenit alintatul său. Un an mai târziu, a primit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.
Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy.
Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă, şi că ea rămasese cea mai
bună profesoară pe care o avuse. Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată o asigură pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară.
Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj, semnată: Dr. Theodore Stallard. O nouă scrisoare o anunţa că se va căsători. Îi spunea că tatăl său a murit cu câţiva ani în urmă şi o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în locul în care stă de obicei mama mirelui.
Ea a acceptat. Şi a purtat brăţara cu pietre lipsă şi a folosit parfumul primit demult de la Teddy. S-au îmbrăţişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche:
“Mulţumesc pentru că ai crezut în mine! Mulţumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important şi mi-ai arătat că pot însemna ceva.”


Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în ochi :”Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-a învăţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine.”

Atunci ea a înţeles că nu poţi niciodată să ştii cum poţi influenţa viaţa altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ţine seama de acest lucru în călătoria ta prin viaţă şi încearcă să schimbi ceva în viaţa celorlalţi.


MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

Psihoterapie individuala



     Psihoterapia este atat o metoda de tratament psihologic, cat si un mijloc de acces la o mai buna cunoastere de sine si o perceptie mai fina a realului.
     Exista mai multe motive pentru care oamenii merg la psihoterapeut. Cel mai adesea, cineva apeleaza la psihoterapie cand comportamentul de zi cu zi intra in conflict cu criteriile sociale de normalitate si/sau cu propriul simt de adaptare adecvata. Cineva vine la cabinet dupa ce a incercat fara succes sa faca fata propriilor probleme; aceasta persoana se poate decide singura sau poate fi sfatuita de prieteni, familie, medici etc.
In unele cazuri, disconfortul psihologic asociat problemelor medicale de durata poate fi ameliorat prin psihoterapie.
     De asemenea, diversele schimbari ce pot interveni, de la lipsa unui loc de munca si pana la pierderea unei persoane apropiate, pot declansa sau inrautati anumite disfunctionalitati la nivel psihic, fiind necesar ajutorul extern specializat.
     Un segment important din cei care vin la psihoterapie, este constituit de studentii care vor sa-si imbunatateasca performantele academice sau relatiile interpersonale.

Psihoterapie de cuplu



Psihoterapie de cuplu
     Persoanele care vin la terapie de cuplu prezinta de obicei urmatoarele tipuri de probleme:
- au o imagine de sine negativa;
- comunicarea cu partenerul este indirecta si nesincera;
- regulile din interiorul cuplului sunt rigide si neacceptate de ceilalti;
- relatiile de prietenie cu alte persoane si cupluri sunt putine si formale.
     Terapeutul de cuplu ajuta aceste persoane, oferindu-le o perspectiva obiectiva si competenta a situatiei in care se afla si lucrand impreuna pentru descoperirea unor alternative reale de rezolvare  a problemelor de cuplu.

Psihoterapie pentru copil si familie




    Multi parinti se intreaba de ce este necesar sa se adreseze unui psiholog pentru a le rezolva problemele pe care acestia le au cu proprii copii. In multe cazuri nu este suficient sa-ti doresti sa fii un parinte bun si sa aplici propria experienta in educatia copilului tau.
    Viata unui copil poate fi perturbata sau chiar afectata sever,  intr-un un moment sau altul, de evenimentele (unele nefericite) care se petrec in familia lui. Unele dintre aceste evenimente pot deranja superficial viata copilului, altele insa pot provoca crize grave care-i afecteaza existenta in profunzime.
    Exemple de astfel de evenimente sunt: moartea ori spitalizarea unui parinte, divortul parintilor, problemele psihice ale acestora, nasterea unui frate, boala copilului sau unele interventii chirurgicale, inceperea scolii.              

    Soaptele, privirile celor din jur, plansul, tacerile, in cursul unui divort, furia si cuvintele dure schimbate intre parinti pot traumatiza in asa masura copilul, incat el se va intreba tot mai des daca nu cumva el este responsabil de aceste pierderi/schimbari. Exista, de asemenea, cateva pericole la care sunt expusi copiii in interactiunile lor cotidiene din mediul lor de viata: scoala, cartierul in care locuiesc, grupurile de prieteni.
    Ca parinti, este firesc sa incercati sa-i feriti de astfel de evenimente sau pericole. Exista un instinct natural care va indeamna sa-i protejati de trauma fizica sau psihica si este adevarat ca adeseori reusiti in astfel de actiuni. Sunt insa situatii carora nu stiti sa le faceti fata, in care nu stiti cum este mai bine sa procedati asa incat nici copilul si nici relatia cu el sa nu aiba de suferit.
    In astfel de situatii psihologul este cel care da repere parintilor, ii ajuta sa gestionze, sa inteleaga, sa rezolve situatiile dificile, de crize prin care familia trece la un moment dat. Apeland la serviciile unui psiholog, acesta va fi disponibil, va va respecta, va fi sincer si atent cu dumneavoastra, va va intelege, va fi discret si impreuna veti gasi o solutie.

Logopedie




     Dezvoltarea culturii si caracteristicile secolului in care traim, au facut ca trebuintele si aspiratiile oamenilor sa creasca tot mai mult.
    Intre aceste trebuinte si aspiratii un loc  foarte important il ocupa, fara indoiala, grija fata de comunicarea corecta. Atat comunicarea orala cat si comunicarea scrisa si cea gestuala reprezinta o punte de legatura intre oameni.

     Limbajul faciliteaza circulatia interumana a ideilor si intelegerea reciproca in realizarea diferitelor activitati.
Nu de putine ori se intampla insa ca acesta sa fie afectat din diverse cauze. Dar, indiferent care sunt cauzele care tulbura organizarea si dezvoltarea normala a limbajului, repercursiunile negative ale acestora se observa atat in  viata relationala, cat si in structurile de personalitate ale individului. De aceea se impune cu necesitate atat depistarea timpurie a tulburarilor de limbaj cat si corectarea lor .
    In tulburarile de limbaj sunt reunite toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si gesticulatie .
    Clasificarea tulburarilor de limbaj are la baza numeroase criterii dar, in cele ce urmeaza o vom prezenta pe cea care realizeaza o imbinare judicioasa a acestora. Astfel , avem :

  - tulburari de pronuntie: dislalia, rinolalia si dizartria
  - tulburari de voce: disfonia, afonia si fonastenia
  - tulburari de ritm si  fluenta vorbirii: balbaiala, tahilalia, bradilalia si mutismul.
  - tulburari ale limbajului scris: disgrafia, agrafia si dislexia-alexia
  - tulburari polimorfe de limbaj: alalia si afazia
  - tulburari ale limbajului scris: disgrafia, agrafia si dislexia-alexia.

    Stiinta care se ocupa de cercetarea tulburarilor si devierilor de la limbajul normal, standardizat, se numeste logopedie. Scopul sau final este de a restabili si a asigura relatiile normale ale individului cu ceilalti indivizi, relatii care au fost tulburate, mai mult sau mai putin grav.
    Logopedia nu se limiteaza numai la terapia tulburarilor de limbaj ci vizeaza si educatia complexa a persoanelor afectate, prin interdependenta cu psihologia si fiziologia activitatii nervoase superioare.

COMUNICAREA EFICIENTA


   ,,Comunicarea înseamnă putere. Cei care îi stapanesc modul de utilizare, pot schimba modul in care percep lumea şi modul în care sunt ei înşişi percepuţi de lume." (Anthony Robbins)
ARGUMENT
Comunicarea - cea mai uzuala forma de interactiune sociala. 0 abilitate de care nimeni nu se poate dispensa (70% -80%  din timpul petrecut la locul de munca).
Abilitatile de comunicare sunt importante pentru iniţierea si mentinerea relatiilor cu ceilalti. Modul de comunicare are impact atat asupra relatiilor cotidiene cat si asupra procesului de construcţie si dezvoltare a carierei. Deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performanţe academice scazute, probleme emoţionale şi comportamentale, dificultăţi de adaptare socială. Dezvoltarea astazi a unor abilităţi de comunicare, va duce mâine la o cariera de succes.
PROCESUL DE COMUNICARE
Eficienţa procesului de comunicare este asigurata de manifestarea urmatoarelor
abilităţi:
  ascultare activa
 transmiterea asertiva a mesajului
  identitficarea surselor de conflict si utilizarea strategiilor de rezolvare
• utilizarea acestora în contexte de comunicare diferite.
Procesul comunicarii presupune:
1. receptarea mesajului celuilalt
2. transmiterea mesajului propriu
Receptarea mesajului - conditii ale ascultarii active:
> contactul vizual
> răspunsul minimal si al încurajării
                        > concentrarea atenţiei pe ceea ce spune vorbitorul (idei si emotii)
> evitarea judecării /interpretarii a ceea ce spune celălalt
> reflectarea sentimentelor celuilalt
> adresarea întrebarilor
> evitarea întreruperii persoanei care vorbeste
interlocutorul se simte inteles      Þ cresterea calitaţii relatiilor interpersonale
             Abilităţi de ascultare

1. Tehnica dezarmarii
-   cea mai eficientă  tehnica de ascultare
 - descoperirea unui anumit adevăr în afirmaţiile interlocutorului, în pofida convingerii că tot ceea ce ne spune el este greşit
 -eficienta atunci cand suntem criticaţi, atacaţi, având un efect calmant asupra adversarului
2. Empatizarea (cognitiva şi afectiva)
-  tentativa de a ne situa pe poziţia celuilalt în încercarea de a întelege ceea ce gândeşte si simte acesta (poziţii perceptuale in managementul conflictului)
3. Tehnica interogarii
- formularea mai multor întrebari pe un ton bland pentru a afla ce simte şi gândeşte celălalt.
Transmiterea mesajului - clar, concis
Ceea ce spunem conteaza mai putin în comparaţie cu modul în care o spunem. Pentru a  influenta prin comunicare trebuie sa folosim un limbaj ce antreneză inima si mintea celuilalt.
Comunicare verbala -7%.
Comunicare  paraverbala - 38%
      Comunicare  nonverbala - 55%
Stiluri de transinitcre a mesajului: Pasiv     Agresiv       Asertiv
Asertivitatea - abilitatea de a-ţi comunica nevoile, emoţiile. opiniile si convingerile într-o maniera ce nu încalca drepturile celorlalţi; comunicare directa. deschisa si onesta care ne permite sa avem încredere în noi si să  câştigpm respectul celorlalţi. Cel mai avantajos stil de comunicare.
Pasivitatea - raspunsul unei persoane ce încearca sa evite confruntările, să mulţumească pe toata lumea fără a ţine însa cont de drepturile sau dorinţele personale.
Agresivitatea - o reactie prin care celalalt este blamat, îti susţii drepturile tale fara a respecta sentimentele si drepturile celorlaiţi.