marți, 26 februarie 2013

COMPORTAMENTUL ASERTIV

Pentru a dovedi comportament asertiv schimba-te pe tine, nu pe altii.

Succesul înseamnă, printre altele, să obţii ceea ce îţi doreşti.


Pentru acest lucru este nevoie sa-ti poti exprima clar, ferm, spontan, sincer si direct sentimentele, nevoile si dorintele, respectandu-i în acelasi timp pe ceilalti. Pe lânga a le exprima, este nevoie sa le poti sustine, fara a fi agresiv sau abuziv, atunci cand ceilalti opun rezistenta.

Asertivitatea reprezinta calea de mijloc între doua extreme: pasivitatea si agresivitatea. Sentimentele, nevoile si dorintele tale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele ale altor oameni: sunt egal de importante.


În acest fel de interactiune sunt respectate atât demnitatea si drepturile celorlalti, cat si ale tale.     Actualmente în literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi, respectiv, a conduitelor optime, se întîlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertivă şi comportament asertiv. Dar ce înseamnă de facto asertivitatea ?

    Dacă pentru o descriere amplă am putea să ne imaginăm relaţiile umane pe un continuum, atunci la cele două poluri ale acestuia s-ar găsi comunicarea şi comportamentul agresiv, iar la celălat - comunicarea şi comportamentul pasiv. Ei, bine, chiar la mijlocul acestui continuum s-ar situa comunicarea şi comportamentul asertiv.
    Comportamentul asertiv se caracterizează prin faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi, subiectul exprimîndu-şi necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră socialmente adecvată. Comportamentul asertiv demonstrează respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, promovează autodezvăluirea, autocontrolul şi aprecierea pozitivă ai valorii de sine.
    Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluţionare a problemelor interpersoanle. Comunicarea directă, deschisă şi onestă permite recepţionarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menţine relaţiile cu ceilalţi. Într-o comunicare asertivă tensiunea , critica, conflictul etc. sunt constructive.

Componentele asertivităţii
    Noţiunea de asertivitate a fost introdusă de specialişti în terapia comportamentală, care afirmau că asertivitatea inhibă anxietatea, reduce depresia. Se subliniază faptul că comportamentul asertiv conduce la o îmbunătăţire a imaginii de sine.
    După Lazarus, asertivitatea comportă patru elemente:
  1. refuzul cererilor;

  2. solicitarea favorurilor şi formulare de cereri;

  3. exprimarea sentimentelor pozitive şi negative;

  4. iniţiere, continuare şi încheiere a unei conversaţii generale.
Comunicarea şi comportamentul asertiv cere dezvoltarea anumitor deprinderi şi abilităţi specifice. Următoarele sunt câteva dintre cele mai importante:
  1. Împărtăşiţi-vă sentimentele în afirmaţii la persoana I;

  2. Nu vă minimizaţi pe voi şi nu-i minimizaţi pe ceilalţi;

  3. Nu fiţi vagi şi ezitanţi şi nu vă camuflaţi mesajul cu cuvinte-parazite;

  4. Fiţi concret în feedback şi critică;

  5. Folosiţi un limbaj neutru, neexploziv;

  6. Fiţi cooperanţi, deschişi şi receptivi la ceilalţi - s-ar putea să ştie ceva şi voi să nu ştiţi;

  7. Confruntaţi situaţiile neplăcute pe loc sau cel puţin imediat ce se poate;

  8. Asiguraţi-vă că mesajele non-verbale transmit acelaşi lucru cu mesajele verbale

 Particularităţile definitorii ale celor trei tipuri de comportament, menţionate anterior.

CARACTERISTICA TIPURILOR DE COMPORTAMENT


Tipul agresiv


Tipul pasiv


Tipul asertiv


Jigneşte pe cei din jurul său;
Lezează sentimentele oamenilor;
Încălcă drepturile persoanelor;
Utilizează un ton ridicat;
Foloseşte expresii ofensatoare;
Face acţiuni care deranjează pe ceilalţi;
Umileşte oamenii;
Are o atitudine de superioritate faţă de oameni;
Critică destructiv oamenii (pentru greşeli reale sau imaginare) şi munca acestora;
Tratează oamenii cu dispreţ;
Este ostil şi răutăcios;
Nu acceptă alte opinii şi idei;
Nu tolerează sfaturile străine;
Nu înţelege ideile altor oameni;
Întrerupe interlocutorul pentru a-şi exprima propria opinie;
Ia decizii fără a consulta pe alţii;
Îşi manifestă violent nemulţămirea;
Este certăreţ, vorbeşte mult;
Găseşte defecte în tot ce fac alţii.
Expresii verbale des utilizate:
"Faci sau nu faci?"
"Ce prostie!"
"E clar că nu eşti în stare să înţelegi!"
"Toţi sunteţi nişte proşti!"

Semne non-verbale:
tensiune, stă aproape de interlocutor, este încruntat, expresia feţii este rigidă, îşi menţine privirea fixată în ochii interlocutorului pentru a-l intimida, face gesturi provocatoare, agită pumnul, degetul arătător, are o voce ameninţătoare şi rece, ridicată la finalul propoziţiei.


Îşi neagă propriile drepturi; Nu-şi apără interesele;
Nu-şi exprimă sentimentele;
Permite altora să-l influenţeze;
Manifestă sentimente de vinovăţie şi neajutorare, singurătate, frică şi anxietate;
Îşi reţine emoţiile şi sentimentele (pozitive şi negative);
Îşi consideră ideile şi opiniile ca fiind neimportante;
Îşi devalorizează propria persoană;
Evită confruntările directe;
Nu se implică în discuţii aprinse;
Este timid, ascultător, supus şi umil;
Crede că comportamentul său pasiv îl va ajuta să fie acceptat şi aprobat de ceilalţi;
Se teme să nu deranjeze sau să ofenseze pe cineva;
Nu poate lua decizii;
Reacţionează bolnăvicios la critică;
Evită să-şi exprime opiniile;
Prezintă conflicte intrapersonale.

Expresii verbale specifice:
"Îmi cer scuze că v-am răpit din timpul Dvs. atât de preţios, dar...",
"Dacă zici tu..."
"Numai, te rog mult, nu te supăra pe mine"

Semne non-verbale:
evitarea oamenilor, voce înceată, monotonă, contact vizual minim, face mişcări nervoase, poziţia corpului este aplecată, îşi frămîntă mîinile, ţine umerii aplecaţi, iar capul între umeri, braţele sînt, de regulă, încrucişate.


Respectă atât drepturile sale, cât şi ale celorlalţi;
Îşi exprimă necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră adecvată;
Respectă oamenii;
Ţine cont de opiniile şi ideile celorlalţi;
Apreciază munca oamenilor şi îşi manifestă deschis aprecierea;
Comunică deschis cu oamenii;
Recepţionează mesajele corect, fără distorsiuni;
Dacă chiar şi critică oamenii, atunci o face în mod constructiv;
Este un bun interlocutor, ascultă oamenii fără a-i întrerupe;
Are încredere în propriile forţe şi în potenţialul altora;
Ţine cont de sugestiile oamenilor şi mulţumeşte sincer;
Cere şi oferă ajutor cu plăcere;
Este receptiv la nevoile celorlalţi.

Expresii verbale utilizate:
"Eu cred că..."
"Aş dori să fac acest lucru..."
"Te deranjează dacă..."
"Apreciez mult ce ai făcut pentru mine"

Semne non-verbale:
expresii faciale deschise şi relaxate, contact vizual, atît cît să nu supere interlocutorul, poziţia corpului dreaptă, relaxată, dar nu rigidă, are vocea calmă, dar sigură, zîmbeşte sincer atunci cînd e necesar, încuviinţează cu capul interlocutorul.


Comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre doua extreme si implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera simpla, directa, care nu urmareste sa nege , sa atace sau sa manipuleze pe altii el presupune respect si consideratie fata de propria persoana si fata de cei din jur.

Trei tipuri de temeri in lipsa comportamentului asertiv


Trei tipuri de temeri sunt legate in mod evident de timiditate, anxietate sociala sau de lipsa asertivitatii:

1. frica de a fi judecat /criticat sau evaluat in termini peiorativi

2. frica de a fi respins sau exclus

3. frica de a fi transparent sau "surprins dorind"

Daca iti este teama sa iti arati "slabiciunile", probabil ca nu iti este deloc usor sa fii asertiv. Asertivitatea se bazeaza in principal pe ideea ca nevoile, dorintele si sentimentele tale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele ale altor oameni: sunt egal de importante. Aceasta inseamna ca esti indreptatit sa-ti exprimi propriile sentimente si opinii, asa cum si ceilalti sunt indreptatiti la ale lor. Abilitatea-cheie aici este sa stii sa le exprimi, sa te asiguri ca sunt luate in serios si sa decizi singur cata greutate dai parerilor si ideilor celorlalti. E adevarat ca unii oameni vor sa gandesti diferit, si poate ca si tu vrei acelasi lucru de la ei, insa de la dorinta pana la presiune e cale lunga .

Capcana este sa nu devii prea agresiv in incercarea ta de a trece de la pasiv la asertiv.

Pasivitatea implica o lipsa de control, un comportament "pres". Daca nu vorbesti, s-ar putea sa faci un lucru pe care nimeni n-a vrut sa-l faca, dar pe care toti dinaintea ta au putut sa-l refuze. Asa ca "daca te comporti ca un pres, nu fi surprins cand altii calca peste tine".

Agresivitatea are diferite avantaje pentru persoanele cu anxietate sociala:ii tine pe ceilalti departe si scurteaza foarte mult interactiunile, ascunzand de fapt teama de a fi ranit. Nici pasivitatea ,nici agresivitatea nu sunt o solutie, datorita sentimentelor neplacute pe care le produc si datorita incorectitudinii acestor comportamente.

Asertivitatea este cheia iesirii din impas, ajutandu-i pe oameni sa fie mai flexibili, astfel incat sa se poata adapta fara a risca vreo pozitie extrema. Oamenii asertivi nu se simt nici controlati ,nici dornici sa controleze.

Opreste... "jocul invinuirii"!


Cuplurile si capcana invinuirii

Este atat de simplu sa ne certam cu partenerul!...Tinem la punctul nostru de vedere si suntem ferm convinsi ca orice nu functioneaza in cadrul relatiei se datoreaza celuilalt. Nu este vina noastra!
Dam vina pe partener pentru ceea ce nu functioneaza in viata noastra si in relatie...Il invinuim pentru nefericirea noastra:
”Daca ai comunica mai bine, relatia noastra ar fi mai buna!”, „Nu ne mai simtim bine impreuna si asta este din vina ta!”, „Daca ai aduce mai multi bani, am trai mai bine...!"Adesea, daca partenerul actioneaza altfel decat ne asteptam, il invinuim pentru sentimentele noastre, si asta nu este bine. Nu te simti bine cand esti invinovatit. Cu toate acestea, cuplurile cad in capcana invinuirii!
Acorda-ti un moment si gandeste-te la felul in care iti invinovatesti partenerul pentru ceea ce se intampla in viata ta sau pentru felul in care tu te simti. Gandeste-te cum e atunci cand tu simti ca ai dreptate, iar el(ea), poarta intreaga vina, sau cum este atunci cand celalalt te invinovateste. Adevarul este ca....nu este vina niciunuia! A-ti invinui partenerul nu este cu siguranta calea catre echilibru si armonie. Atunci cand dam vina pe celalalt, de fapt il judecam, iar acest lucru dauneaza relatiei. Atunci...sa nu invinuim? Usor de zis, mai greu de facut!

Dinamica de cuplu si rolul fiecaruia

Si totusi este posibil! Poate fi o provocare sa oprim acest joc al invinuirii, iar rezultatele sunt magnifice. Cheia o reprezinta descoperirea faptului ca dinamica unei relatii este impartita, ca fiecare isi joaca rolul. Este important ca fiecare sa sesizeze propria contributie in cadrul acelui conflict, si sa-si asume responsabilitatea in vederea solutionarii acestuia. Totodata, este important sa intelegem ca partenerul nu greseste, ci doar vine cu propria contributie in acel conflict.

Un exemplu cat se poate de simplu:
Sa presupunem ca unuia dintre parteneri ii place ordinea si mentine mereu casa curata. Celalalt, in schimb, este mai dezordonat si nu-l deranjeaza nici ceva mizerie pe ici-colo. Iata teritoriul de razboi al multor cupluri! Cel ordonat ii reproseaza celulalt ca face mizerie si ca daca ar pastra curatenia lucrurile ar fi cat se pate de ok. Astfel isi invinuieste partenerul pentru viata lui domestica nefericita, si probabil, pentru intreaga lui nefericire....Isi judeca partenerul: ”Esti atat de dezordonat! Ce e cu tine? Daca ai face curatenie, m-as simti mult mai bine!”....La randul lui, cel dezordonat simte ca el are dreptate si-l judeca pe cel ordonat: „Esti prea rigid! Relaxeaza-te! Daca nu ai fi asa fixist m-as simti mai bine...!”Si tot asa, jocul invinuirii continua, avand un impact negativ asupra intregii relatii.



Comunicare, flexibilitate si armonie prin renuntarea la invinuiri

Exista insa vreo cale de a schimba asta? Exista, daca ambii parteneri pot lasa la o parte invinuirile si sa se centreze pe urmatoarele:

1. Realizeaza ca in dansul de cuplu nu exista bine sau rau! Perspectiva ta este doar o idee cu privire la ceea ce este bine sau rau. Partenerul are o perspectiva diferita. Insa niciuna nu reprezinta adevarul absolut!
2. Asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce gandesti, simti si faci in cadrul relatiei tale. In sensul cel mai profund, nu partenerul este raspunzator pentru ceea ce simti tu! Ceea ce simti este rezultatul experientelor tale din trecut. Sentimentele sau situatiile pentru care ne invinuim partenerii ne ofera de fapt posibilitatea de „a creste”. Decat sa privesti partenerul ca pe un dusman, mai bine sa-ti pui intrebarea:
„Ce as putea invata din asta...cu privirea la ceea ce sunt ? De ce vreau ca lucrurile sa fie asa, acum? Ce atasament sta in spatele dorintei mele? Exista vreo rana din trecut sau alte emotii negative legate de aceasta poveste, care ies acum la suprafata? Cum as putea actiona altfel?”
Atunci cand renuntam la invinuiri, dinamica de cuplu se schimba, exista mai multa flexibilitate si mai putina rigiditate in cadrul acelui conflict. Devenim mai intelegatori, iar asta ne deschide sufletele. Daca ambele parti isi pot retrage invinuirile, si pot incepe sa sesizeze care este contributia fiecaruia la acel conflict, atunci se vor indrepta catre o solutionare. Situatia se va imbunatati pentru ambii. Acest lucru va crea posibilitatea unui compromis, problemele vor fi percepute intr-o noua lumina, cu rezolvari care sa-i multumeasca pe amandoi. Fiecare se va simti mai disponibil spre a darui. Poate ca unul va deveni mai dornic sa mai stranga din lucrurile imprastiate, intelegand ca acest lucru este important pentru partener. Este mult mai usor sa ne pese de ceea ce simte celalalt atunci cand nu ne simtim invinovatiti. Poate ca cel ordonat se va mai relaxa si va intelege ca cel mai important este ca amandoi sa se simta bine in acea casa. E greu sa faci compromisuri atunci cant esti invinovatit. Invinuirea alimenteaza conflictul.

Exercitiu practic: Observa cand invinovatesti!

Ce poti sa faci? Petrece-ti o zi observand cand anume iti invinovatesti partenerul, fie ca o faci verbal, fie ca doar o simti. Noteaza-ti! Pe masura ce observi, scrie intr-un carnetel. Acest procedeu functioneaza foarte bine daca participa ambii parteneri. La sfarsitul zilei, revezi ceea ce ai scris. Reflecteaza asupra fiecarei critici, sau invinuiri prin prisma a „nimeni nu are dreptate si nimeni nu greseste”. Ce ai de castigat? Contributia ta la dinamica cuplului.
Poate fi o provocare sa nu invinuim, este insa de mare folos atat in cadrul relatiei ce cuplu, cat si relatiilor sociale, in general.



Gelozie si insingurare


E necesar sa experimentezi aceasta emotie pentru a-i intelege forta si iradacinarea puternica in mintea celui ce o traieste.
Gelozia... o emotie greu de controlat, simti cum iti strange stomacul pana ce ajungi sa strigi de durere... strigatul tau este insa adesea prost inteles si dezaprobat.
Gelozia... este de sine statatoare si suficient de puternica pentru a ne face sa credem si sa ne imaginam lucruri ireale sau care nu s-au intamplat inca...
Gelozia... intuneca ratiunea.


Gelozia... produce ingrijorare si ne azvarle mintea intr-o temnita din care nu putem scapa, ne zavoraste portile si nu ne elibereaza decat atunci cand vrea ea.
Gelozia... ne fura somnul pentru ca stie ca somnul ne-ar da putere si am putea lupta impotriva ei.
Gelozia... nu stie ce inseamna luciditatea, o simti fara a avea vreun motiv sau rost ...greu inteleasa de cei din jurul nostru...si determina atitudini greu de explicat.

Cu toate acestea, GELOZIA are si slabiciuni... acestea sunt IUBIREA si INCREDEREA.
Ea poate sa-si afle vindecarea, pas cu pas, incetul cu incetul.

Gelozia si stima scazuta de sine

Gelozia este foarte conectata si poate chiar fi cauzata de o stima scazuta de sine. Acest lucru depinde de experientele personale ale fiecaruia dintre noi. Oamenii, indiferent de varsta sau sex pot fi chinuiti de acest cosmar emotional-gelozia! Putem vorbi despre o setare mentala. Exista diferite tipuri de gelozie: neincredere cauzata de un abuz de incredere, neincredere cauzata de propria infidelitate si... adevarata „bestie”ce se naste inauntrul nostru fara vreun motiv anume.
Fiecare dintre acestea este o lovitura puternica ce ne azvarle in temnita insingurarii...
Imagineaza-te fiindu-ti teama, avand gura ferecata, fara a putea sa-ti strigi durerea sau teroarea. Iata un exemplu marunt a ceea ce simte cineva atunci cand gelozia pune stapanire pe ratiunea sa. Daca este sa vorbeasaca despre ceea ce simte, persoana acuza si devine confruntativa. Altii se simt atacati de un "ceva" ce nu pot controla. Si, da, intr-adevar, nu exista castig pentru niciunul dintre cei implicati. A tine gelozia blocata in interiorul nostru nu face decat sa dea nastere durerii, agoniei si singuratatii. Gelozia se hraneste din puterea noastra si ne face sa nu mai putem rationa, sa nu mai putem distinge realul de ireal... Ne tine intr-o inchisoare ce ne desparte de fericire...

Temnita geloziei

De ce ne aflam intr-o inchisoare in care nu am cerut sa fim? N-am incalcat reguli ca sa fim pedepsiti! Cand privim catre o alta persoana, vedem doar ceea ce ne-am dori sa fie... Gelozia ne orbeste, nu suntem in stare sa mai vedem cine suntem cu adevarat si ce avem de oferit lumii. Ne tine mintea captiva intr-un punct fara de intoarcere si, in multe cazuri, poate avea consecinte teribile. Multi oameni cred ca putem porunci geloziei: „Pleaca!”. Ne-am dori sa fie atat de usor... Daca gelozia ar putea fi indepartata printr-un simplu gand, am trai probabil intr-o lume perfecta.

Gelozia... se teme de Iubire

Geloziei i-e totusi teama de Iubire. Iubirea invinge totul si e la fel de reala precum durerea dinauntrul nostru atunci cand suntem captivi in temerile geloziei. Si, desi poate sa para amuzant, sa acorzi incredere unei persoane geloase este la fel de important ca si a-ti dori ca acea persoana sa creada in tine.
Persoanele geloase au adesea nevoie sa stie ca sunt creditate si ca ceilalti stiu ca ei nu detin controlul acelor lucruri care ii indeparteaza de viata reala. Ele au nevoie sa stie ca sunt sprijinite si sa gaseasca forta de a-si invinge propriile temeri. De asemenea, e important sa se centreze mental si sa-si adune forta pentru a lucra cu acele ganduri negative care controleaza gelozia.
Va trebui sa se convinga pe ei insisi ca sunt iubiti si doriti, sa se focuseze pe ceea ce este bun si frumos si sa-si foloseasca energia pentru a inlocui gandurile negative cu unele pozitive. Abia atunci, cand invingem negativul din mintea noastra ne putem considera adevarati cuceritori!


Asadar, sa savuram victoria, iar castigul ulterior va fi si mai mare. Si acest lucru se va intampla, e nevoie doar sa gasim cai de a ne spori stima de sine. Vom invinge singuratatea si nu ne vom opri pana ce nu ne vom fi deschis si eliberat de gelozie!
"Ne incanta frumusetea unui fluture, dar arareori ne gandim la transformarile prin care a trecut pentru fi atat de frumos..."

Anxietatea si depresia


Oamenii pot construi strategii care genereaza anxietate si strategii care genereaza depresie. Ambele stari implica din partea persoanei alegerea a ceea ce este gresit si asocierea in experiente neplacute.Cele doua seturi sunt diferite si este important sa putem face distinctie intre ele inainte de a stabili cum putem rezolva anxietatea.
In cazul depresiei, persoana se concentreaza asupra experientelor din trecut – ratari, pierderi, infrangeri care s-au petrecut deja, fiind prin urmare fixe/de neschimbat. Persoanele depresive pot sa nici nu aiba o linie a timpului viitor in legatura cu care sa fie anxioase. Comentariile lor despre viata si despre ele insele au un stil explicativ patrunzator (“Acesta este felul in care sunt. Acesta e felul in care lucrurile sunt. Totul este in acest fel si intotdeauna asa va fi.”). Persoanele depresive au un interes scazut in a face orice pentru ca se asteapta la esec (“Care-i ideea? Ajungi tot in locul din care ai pornit, adica nicaieri.”). Ele pot avea sperante in legatura cu anumite sarcini (si apoi utilizeaza paternuri pe care le numim anxietate), dar in general persoanele depresive cedeaza incercand sa evite tipul de durere de care fuge persoana anxioasa.


La persoana anxioasa atentia este canalizata spre potentialele infrangeri, ratari si pierderi viitoare. Persoana anxioasa considera ca aceste dezastre pot fi evitate daca ele pot scapa intr-un fel sau altul de evenimentele de care le este frica. Stilul lor de explicare este mai experimental, mai conditional si mai centrat pe evenimente (“Daca as putea sa evit lifturile/ multimile/ gandurile despre moarte… atunci as putea fi capabil sa scap de aceasta teroare”.). Persoanele anxioase au obiective dar sunt incapabile sa le atinga. Le este teama de esec. Ele nu renunta la a face ceva (decat daca in final devin depresive in legatura cu anxietatea lor), dar renunta sa faca lucrurile de care le este frica (declansatorii anxietatii lor)

Tehnica tunelului

Aceasta tehnica se foloseste adesea la reintiparire – fixarea unor trairi noi asupra unor evenimente trecute. Poti sa folosesti aceasta tehnica oricand ai o traire veche si care, din pozitia de observator, pare nepotrivita pentru situatie – de exemplu, cand un copil se simte vinovat pentru ce i-a facut un adult.

1. Observa unde in corp simti emotia. Cu mainile, scoate emotia din tine si pune-o in fata ta. Mareste imaginea pana cand este de dimensiunile si forma unei usi.


2. De cealalta parte a usii se afla un tunel al trairii. intr-un moment, vei intra in tunel si vei merge prin el sa afli ce se afla dincolo de el. Exista o regula: odata ce ai intrat in tunel, trebuie sa continui sa mergi inainte.

3. Dupa ce ti-ai asumat sa-ti misti continuu picioarele, paseste in tunel, inchide usa dupa tine si experimenteaza trairea care te inconjoara in timp ce te deplasezi pana descoperi iesirea de la capatul celalalt (aceasta trecere nu dureaza mai mult de 30 de secunde).

4. Parcurgand trairea si iesind prin celalalt capat, ajungi de obicei intr-un loc foarte diferit din punct de vedere emotional. Cand treci prin vinovatie poti sa descoperi libertate, cand treci prin furie poti sa ajungi la compasiune. Cateodata, poti ajunge la alte trairi puternice care au fost suprimate sau mascate. Cand se intampla aceasta, treci si prin aceste trairi pana ajungi intr-un loc in care te simti sanato(a)sa si intre(a)g(a).

Ambele tehnici - Tehnica tunelului si Tehnica norului (pe aceasta o gasiti explicata intr-unul din articolele anterioare) pot fi utilizate si singure, si ca parte a unui proces de schimbare a convingerilor sau de reintiparire. Odata ce le-ai invatat, poti sa le folosesti si fara ghid, fara planificare prealabila si aproape oriunde. Datorita simplitatii lor, sunt inerent ecologice, pentru ca duc exploratorul intr-un loc al libertatii personale.

Lumea lui “daca”

De ce “suferinzii” de anxietate creeaza astfel de sinestezii?
Terapeutul ericksonian David Higgins (in Yapo, ed. 1989, p.245-263) subliniaza faptul ca toti traim intr-o lume a lui “daca”.
Pentru a actiona, noi facem anumite presupuneri despre ceea ce se va intampla. Aceste presupuneri sunt de fapt “halucinatii” dar au potentialul de a genera speranta sau teama, fericire sau durere. Acesta este un proces activ, autohipnotic de actiune si este potential sanatos. In anticiparea provocarilor viitoare estimam semnificatia provocarii si puterea resurselor noastre de a raspunde acelei provocari (Beck si Emery, p.3-53). Frica este si o evaluare realista al nivelului serios al provocarii, mobilizand corpul pentru a face fata provocarii prin cresterea ritmului pulsului si al respiratiei, prin mobilizarea musculaturii etc.
Anxietatea severa este o tulburare a procesului “daca”. Persoana anxioasa (spre deosebire de persoana care simte o frica realista fata de o amenintare curenta) demonstreaza anumite “distorsiuni cognitive”(pentru a utiliza terminologia NLP – fac schimbari de strategie/submodalitati cheie). Acestea sunt:

1. Alegerea viitorului. Preocupandu-se de potentiale evenimente viitoare in asa masura incat prezentul si trecutul sunt excluse, persoana este incapabila sa acceseze amintiri resursa sau sa utilizeze eficient resursele pe care le are la indemana. Astfel, o persoana care a vorbit unei multimi de o mie de oameni in urma cu doar o saptamana se poate panica gandindu-se ca va face acelasi lucru maine.

2. Alegerea pericolului. Persoana acorda multa atentie riscurilor potentiale si prea putina atentie sigurantei potentiale. Face acest lucru utilizand “viziunea de tunel” precum si analoagele auditive si kinestezice ale acesteia. De exemplu, o persoana careia ii este teama sa vorbeasca in public poate observa singura persoana suparata care o priveste fix si poate totodata sa nu observe persoanele care o urmaresc cu interes si ii zambesc. O persoana care simte o strangere in piept poate acorda intreaga atentie respectivei senzatii fara sa simta si senzatia de confort din bratele ei.

3. Asocierea in reprezentarile interne despre pericol. Aceasta este submodalitatea cheie schimbata de tratamentul NLP al fobiei.

4. Amplificarea semnificatiei pericolului.
Persoana anxioasa amplifica submodalitati precum marimea pericolului, apropierea fata de obiectul/situatia de care-i este frica, astfel incat amenintarea pare mai mare decat resursele persoanei. Ea diminueaza submodalitatile privitoare la resursele proprii si amintirile despre succesele anterioare.
Persoana careia ii este frica sa vorbeasca in public poate vedea o incapere plina de ochi uriasi privind-o fix, asa incat ajunge sa simta ca intra sub podea. Poate face acest lucru in mod auditiv-digital vorbindu-si siesi cu vocea multimii intr-un mod respingator si umilitor.

5. Evaluarea nerealista ca rezultat al amplificarii semnificatiei pericolului(pct.4).
Decat sa aprecieze gradul de risc (de exemplu sa afirme cat de riscanta este situatia respectiva pe o scala de la 1 la 10), persoana anxioasa are tendinta de a actiona ca si cand orice pericol ar fi total. Persoanele cu fobie de zbor de exemplu pot estima intr-o situatie oarecare ca riscul de ranire este de 1 la un 1.000.000. In momentul cand avionul decoleaza, ele estimeaza ca riscul de ranire este de 50% iar cand se fac simtite usoare turbulente atmosferice, estimarea se ridica la 100% in favoarea unui accident. Aceste persoane iau in considerare o serie de convingeri in legatura cu ceea ce “trebuie sa se intample” in astfel de situatii (de exemplu: “trebuie sa ies de aici”, “trebuie sa-mi iau pastilele”). Un astfel de set de convingeri poate implica estimarea importantei a ceea ce altii cred despre ei si despre raspunsurile lor. Un gest stanjenitor facut in public poate fi estimat ca si cand ar avea consecinte fizice resimtite in fiecare zi a urmatorilor sase ani. Astfel, in starea de anxietate, persoana genereaza un intreg set specific de credinte la care raspund – in termeni NLP: incongruenta secventiala.

6. Nerecunoasterea in sine a cauzei
Fiecare persoana are propriile-i sinestezii.
Persoanele anxioase le experimenteaza mai frecvent si cu mai putina atentie constienta, acest fapt conducand la convingerea ca sentimentele/senzatiile tocmai se manifesta sau ca sunt cauzate de mediu si nicidecum nu ar fi un rezultat al atentiei pe care ele o acorda reprezentarii “pericolului”.

7. Activarea psihologica. Pentru a-si activa corpul, persoanele anxioase actioneaza in mai multe moduri. Ele sunt preocupate in mai mare masura de inspiratie decat de expiratie, se plimba si fac mai multa miscare alocand pentru somn un timp mai scurt decat alte persoane. Respira prin nara lor dominanta (Rossi, 1996, p.171-2). Ernest Rossi subliniaza ca acest lucru se intampla cu scopul mentinerii ciclului normal de odihna-activitate in faza de alerta a pentru perioade prelungite. Rossi sugereaza ca daca anxietatea se manifesta intr-un anumit moment al zilei, acest lucru indica un ciclu de odihna degradat care atinge nivelul critic la momentul respectiv.


Puterea constiintei


Exista anumite zone din Rusia unde astfel de mingii radiante apar foarte des. Rusii au inceput programe masive de cercetare care au condus la cateva concluzii uimitoare. Foarte multi oameni cunosc aceste zone de vid sub forma unor mingii stralucitoare care apar pe cer. Privesc atent la ele si se intreaba ce ar putea fi. Odata am gandit : "Salut! Daca sunteti OZN-uti, zburati in triunghi". Si, dintr-o data, sferele au format un triunghi. Cu alta ocazie, le-am spus ca sa accelereze de la zero la viteza infinita, si asa au facut.
Evident, am crezut ca sunt OZN-uri. Prietenoase, din moment ce au facut ce le-am rugat eu, ca sa-mi faca pe plac. Acum, rusii au gasit in acele zone unde apar sferele luminoase, ca aceste mingii pot fi ghidate prin gand. Pentru ca s-au detectat frecvente foarte joase in jurul acestor sfere, frecvente similare cu cele produse de creierul nostru. Din cauza acestei similitudini, sferele reactioneaza la gandurile noastre!
Trebuie sa va avertizez ca nu este o idee prea buna sa sari pe una dintre aceste mingii care este asezata pe sol. Pentru ca energia pe care o detine este asa de mare incat ar putea sa ne provoace mutatii genetice... Sau ar putea sa nu. Pentru ca, spre exemplu, se stie ca multi invatatori spirituali produc astfel de sfere vizibile de energie atunci cand se afla in stari adanci de meditatie, declansand astfel stari placute si inaltatoare spiritual.

Este deja celebru cazului unui invatator spiritual care medita pe scaunul lui, iar cand cineva a vrut sa-l fotografieze, in poza nu se vedea decat un nor alb-stralucitor, ca o ceata. Pur si simplu, acest fel de fenomene trebuie sa fie in legatura cu gravitatia si anti-gravitatia, cu acele "gauri de vierme" care sunt stabilizate prin gand, si cu hipercomunicatia, adica o legatura cu energii din afara structurii noastre spatio-temporale obisnuite. Generatiile anterioare, care au avut astfel de experiente de contact prin hipercomunicare si sfere luminoase, le numeau experiente cu ingeri. Desi multe din aceste interactiuni se crede ca au fost doar transferuri de energie spirituala dinspre acele sfere inspre om, asta nu inseamna ca nu exista ingeri!
Stiinta oficiala cunoaste deja zone de pe aceasta planeta cu anomalie gravitationala (care contribuie la formarea unor astfel de sfere luminoase de vid). Pana acum devierea gravitationala era de sub 1 % din valoarea totala a campului. Recent, s-au descoperit alte zone care au o anomalie gravitationala de 3 - 4 %. Unul din aceste locuri este Rocca di Papa, la sud de Roma (pentru localizarea exacta, consultati cartea "Vernetzte Intelligenz" ). Acolo, diverse obiecte de felurite forme, de la sfere pana la autobuze (da, nu e greseala tipografica) , se inalta spre cer.Termenul de NLP vine de la Neuro Linguistic Programming (Programare Neuro Lingvistica) si a fost impus de John Grinder si Richard Bandler la inceputul anilor 70. Ei si-au inceput munca prin studierea mai multor terapeuti: Fritz Pearls, psihoterapeut si inventaror al terapiei Gestalt, Virginia Satir, cunoscuta pentru terapie familiala si Milton Erickson, binecunoscutul hipnoterapeut. Intentia era observarea celor mai buni terapeuti (identificare de patternuri), pentru ca si altii sa se poate folosi de aceste patternuri in scopul generarii....
NLP atrage dupa sine si descoperiri anterioare, cum ar fi reflexele conitionate, studiate in 1904 de Ivan Pavlov. In NLP acest lucru se numeste ancorare. Se poate spune ca NLP ia constructe teoretice dezvoltate de altii si le face disponibile mie si tie in scopul de a ne imbunatati viata si starea.
NLP isi are originile in terapie si acum se aplica in toate ariile de interes umane, de la educatie la sport, de la sanatate la afaceri, etc.
Haideti sa ne uitam la termenul de Programare Neuro Lingvistica.
Neuro se refera la creier si neurologie, la cum ne reprezentam informatiile. De exemplu, iti poti folosi ochii pentru a vedea ceva. Alte cai de a experimenta lumea sunt auzul, kinestezicul (simtul tactil si trairi emotionale), gustul si mirosul.
Lingvistic se refera la limbajul – imagini, sunete, trairi, gusturi, mirosuri si cuvinte- pe care il folosim in amintirea unei experiente particulare (sau in a prevedea o experienta viitoare). De exemplu, ai luat micul dejun azi dimineata? Cand iti amintesti aceasta experienta, poti vedea o imagine mentala? Poti auzi anumite sunete (poate radioul din bucatarie) sau poti simti gustul si mirosul mancarii? Si in plus, cum te simteai? Fericit, obosit, entuziasmat?
In cazul unei experiente viitoare, te vezi pe tine reusind, fiind plin de succes? Sau te vezi esuand?
Imaginile, sunetele, emotiile, gusturile, mirosurile si cuvintele prin care descrii experienta viitoare, au o foarte mare legatura cu ceea ce urmeaza sa se intample! Tu iti creezi realitatea!
Programare se refera la obiceiurile, patternurile, programele si strategiile tale. Daca e o zi de lucru, urmezi anumite patternuri pentru a te pregati sa ajungi la munca? Poate iti place sa mai stai intins 5 minute dupa ce suna ceasul desteptator. Dusul il faci inainte sau dupa micul dejun? Cu siguranta, daca acorzi putina atentie la ceea ce faci, vei observa ca ai astfel de patternuri, obiceiuri, programe, strategii pentru tot ceea ce faci. Unele dintre aceste patternuri te ajuta, dar altele nu – astfel apar rezultate nedorite. Poti fi constient de aceste patternuri sau le poti constientiza doar cand cineva ti le scoate in evidenta, sau exista patternuri de care nu esti sau nu vei fi constient niciodata. Oricum ar fi, aceste patternuri influenteaza felul in care ai grija de tine, felul in care comunici cu altii, etc. Daca aceste patternuri genereaza lucruri pozitive in viata ta – FOARTE BINE! Daca descoperi ca unele patternuri nu iti sunt de folos sau te limiteaza, nu ar fi util sa le poti identifica si modifica astfel incat sa lucreze in folosul tau?
Intrebare: Cine ti-a structurat aceste patternuri, obiceiuri, strategii si programe? Tu ai facut-o! Deci cine le poate schimba? Tu poti! Primul lucru e sa iti dai seama ca tu conduci aceste patternuri.
Pentru mine acesta este unul dintre cele mai mari beneficii din NLP – constientizarea patternurilor pe care le aplic inconstient si pe care apoi le modific prin tehnici NLP pentru a obtine rezultatele dorite.

Chirurgia genetica are un concurent redutabil!

Doar 10 % din ADN-ul uman este folosit pentru a fabrica proteine. Doar aceasta mica parte face obiectul cercetarilor occidentale deja cunoscute si popularizate. Restul de 90 % este considerat "material de balast", adica fara importanta. Cu toate acestea, cercetatorii rusi convinsi ca natura nu este deloc risipitoare, s-au alaturat unor lingvisti si geneticieni hotarati sa descopere adevaratul rol al celei mai mari parti din adenomul uman. Rezultatele si concluziile acestor cercetari sunt revolutionare!

Cuvintele care vindeca

Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane. Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza.
Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut "la intamplare", ci sunt rezultatul ADN-ului.

Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere holografice/ solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in interiorul ADN-ului!
Cu alte cuvinte, ei au reusit sa moduleze anumite modele vibratorii pe o raza laser cu care au influentat ADN-ul si informatia genetica. Si din moment ce structura ADN-ului este aceeasi cu cea a limbajului uman, se pot folosi cuvinte si propozitii in mod direct pentru a influenta ADN-ul, nefiind nevoie de nici-o decodificare.
Acest lucru s-a demonstrat experimental! ADN-ul viu (din tesuturi, nu "in vitro") reactioneaza prompt la raze laser modulate prin cuvinte si propozitii, dar chiar si la unde radio, daca se folosesc frecventele corespunzatoare. In acest fel se explica stiintific de ce afirmatiile, antrenamentul autogen, hipnoza si gandirea pozitiva pot avea efecte atat de puternice asupra omului.
Este deci normal si natural ca ADN-ul sa reactioneze la limbaj. In timp ce cercetatorii occidentali extrag "chirurgical" anumite gene din lantul ADN si le introduc in alta parte pentru a face experimentari, rusii au lucrat entuziasti la dispozitive care le permit sa influenteze metabolismul celular prin frecvente radio si luminoase corespunzatoare si astfel sa repare anumite defecte genetice.
Grupul de cercetatori al lui Gariaev a reusit sa demonstreze ca, folosind aceasta metoda, pot fi reparati cromozomii afectati de razele X. Mai mult, ei au "capturat" modele informationale dintr-un ADN si le-au transmis altuia, in acest fel re-programand celulele pentru un alt genom. Astfel, au transformat embrioni de broasca in embrioni de salamandra, doar prin transmiterea modelului informational corespunzator!
In acest fel, intreaga informatie a fost transmisa fara nici-un efect secundar de tipul celor intalnite in practicile occidentale. Aceasta reprezinta una dintre cele mai mari revolutii in stiinta medicala, care va duce cu siguranta la transformari uluitoare! Rezultatele spectaculoase au fost obtinute doar prin folosirea vibratiilor si a limbajului in locul tehnicilor oarecum "barbare" de chirurgie moleculara. Aceste experimente arata imensul potential al geneticii vibrationale care are evident o mai mare influenta in formarea organismelor fata de procesele biochimice ale secventelor alcaline din ADN (partea de doar 10 % din total).
Invatatorii spirituali si esoterici cunosteau de mii de ani faptul ca acest corp uman este programabil prin limbaj, cuvinte si prin gand.
Acum s-a demonstrat si explicat stiintific acest lucru. Desigur, frecventa folosita trebuie sa fie cea corespunzatoare. Si de aceea nu oricine are succes totdeauna sau nu obtine rezultate de aceeasi anvergura. Omul trebuie sa "lucreze" asupra proceselor interioare si sa obtina o anumita maturitate spirituala pentru a putea stabili o comunicare directa si constienta cu ADN-ul. Cercetatorii rusi lucreaza la un dispozitiv care va asigura succesul cu conditia folosirii frecventei corecte.

Fiecare face propria revolutie interioara

Insa un om cu o constiinta spirituala inalta nu are nevoie de nici-un fel de dispozitiv! El nu depinde de vreun aparat pentru a-si reprograma ADN-ul. Fiecare dintre noi putem sa realizam acestea, iar stiinta confirma! Cercetatorii rusi au descoperit ca ADN-ul uman creeaza tipare morfologice in vid, si produce asa-numitele "gauri de vierme" magnetice. Acestea sunt echivalentele microscopice ale celebrelor "poduri" Einstein-Rosen care se gasesc in apropierea gaurilor negre cosmice si care fac legatura intre doua puncte foarte indepartate, un fel de scurtatura.
Acestea sunt ca niste tunele avand capetele in diverse zone din cosmos prin care informatia poate fi transmisa in afara legilor spatiului si timpului. ADN-ul atrage astfel de informatii din macrocosmos si le transmite constiintei noastre. Este ca un rezonator multiplu, ca un aparat de radio capabil sa receptioneze mai multe posturi diferite, in functie de frecventa pe care acestea emit.
Acest proces de hipercomunicare este extrem de eficient intr-o stare de relaxare profunda. Stresul, grijile sau un mental hiperactiv obstructioneaza acest proces si informatiile primite sunt distorsionate si inutile.
Natura foloseste acest fel de hipercomunicatie de milioane de ani. Omul modern cunoaste doar o mica parte sub numele de intuitie.
Un exemplu din natura: in cadrul unui musuroi de furnici, daca regina este separata spatial de colonie, furnicile continua sa construiasca musuroiul conform planului initial. Daca insa regina este omorata, intreaga activitate din colonie se opreste. Nici-o furnica nu stie ce sa mai faca. Se pare ca regina transmite furnicilor ce si cum sa faca, prin intermediul constiintei de grup, iar furnicile o asculta orbeste, ca si cum nu ar avea constiinta proprie.
Omul experimenteaza acest fel de hipercomunicare atunci cand are o intuitie sau o inspiratie. Timp de mai multe zeci de luni, un barbat de 42 de ani visa noaptea ca este conectat la un sistem de informatii de tip CD-ROM. In acest mod, cunostinte verificabile, din domenii foarte diverse, i-au fost transmise, iar el le verifica dimineata. O adevarata cascada de informatii - ca o enciclopedie! Marea majoritate a lor erau din afara sferei sale personale de cunoastere si atingeau detalii tehnice despre care el nu stia nimic.

Efectul de ADN fantoma

Acest fel de hipercomunicare genereaza efecte spectaculoase, atat in ADN, cat si in fiinta umana. Cercetatorii rusi au iradiat o mostra de ADN cu lumina laser, iar pe ecranul aparatului a aparut modelul de unda care era de asteptat. Atunci cand ei au scos mostra de ADN, forma de unda nu a disparut, ci a continuat sa existe! Mai multe experimente de acest fel au aratat ca forma de unda este totusi generata de mostra indepartata, al carei camp energetic ramane. Acest efect a fost numit efectul "ADN fantoma".

"Gauri de vierme" microscopice

Se afirma ca energia din afara spatiului si timpului obisnuit continua sa "curga" prin "gaurile de vierme" activate, chiar si dupa ce ADN-ul este indepartat din experiment. Efectul secundar observat este acela ca si in jurul fiintelor umane capabile de hipercomunicare s-au detectat astfel de campuri electromagnetice inexplicabile.
Dispozitive electronice ca CD playere sau similare pot sa inceteze sa functioneze timp de cateva ore. Pe masura ce campul electromagnetic incepe sa dispara, aceste dispozitive revin la o functionare normala.
Multi vinedecatori si terapeuti cunosc aceste efecte de mult timp. Cu cat atmosfera este mai incarcata iar energia este mai mare, cu atat sansele ca aparatul de inregistrat sa se opreasca devin mai mari. Iar butonarea aparatului nu-l va repune in functiune decat dupa cateva ore, timp in care energia a disparut.
In cartea lor "Vernetzte Intelligenz" (Inteligenta Conectata), Grazyna Gosar si Franz Bludorf explica aceste fenomene foarte clar si precis.
Ei citeaza surse care afirma ca in trecut, umanitatea era conectata foarte strans, la fel ca si celelalte forme de viata, la constiinta de grup si actiona ca un grup. Insa, pentru a experimenta si modul individual de constiinta, oamenii au trebuit sa uite de hipercomunicare, aproape in totalitate.

Constiinta de grup superioara

In acest moment, la nivel de umanitate, constiinta individuala este relativ stabila, si se poate creea o noua forma de constiinta de grup, cu adevarat superioara, in care putem sa avem acces la intreaga informatie prin intermediul rezonatorului biologic prezent in fiecare celula din corpul nostru - ADN-ul - fara sa fim fortati sau manipulati de la distanta in ceea ce priveste informatia in sine. Ca si in internet, ADN-ul nostru poate sa transmita propriile informatii in aceasta vasta retea care este VIATA, poate sa primeasca informatii din aceasta retea si poate chiar sa stabileasca contacte directe cu alti participanti din retea.
Vindecarile miraculoase de la distanta, telepatia, clarviziunea, pot fi astfel explicate cu usurinta si in mod natural. De exemplu, unele animale de casa cunosc dinainte cand se vor intoarce acasa stapanii lor. Acest lucru poate fi interpretat prin prisma hipercomunicarii si a constiintei de grup. Orice constiinta colectiva nu poate fi folosita la nesfarsit fara o constiinta individuala. Altfel, ne-am intoarce la o stare primitiva in care instinctul de turma ar putea fi extrem de usor de manipulat.
Hipercomunicarea in acest moment inseamna ceva cu totul diferit:
cercetatorii spun ca daca oamenii (care dispun de o constiinta
individuala) isi vor regasi accesul la constiinta de grup, vor avea atunci puteri de creatie supraumane cu care vor putea sa modeleze intreaga viata de pe planeta. Cert este ca umanitatea se indreapta evident spre o astfel de constiinta de grup superioara. Se estimeaza ca 50 % din copiii care se nasc acum vor avea mari probleme la scoala.
Ei sunt cunoscuti sub numele de "copii indigo" datorita aurei lor de aceasta culoare care indica o inalta constiinta si o puritate exemplara.
In acelasi timp, se nasc din ce in ce mai multi copii cu puteri de clarviziune (conform cartii "Copii indigo din China" de Paul Dong).
Acesti copii ne invata pe noi, adultii, ce inseamna constiinta de grup superioara, prin exemplul personal. De exemplu, clima nu poate fi influentata de un singur om, de regula. Insa poate fi influentata de o constiinta de grup - nimic nou pentru unele triburi care aduc ploaia prin dansurile lor. Vremea este puternic influentata de frecventele proprii de rezonanta ale Pamantului, asa-numitele frecvente Schumann.
Dar acestea sun exact aceleasi frecvente care sunt produse in creierul nostru, iar atunci cand mai multi oameni actioneaza in sincronicitate, la unison, se formeaza un efect similar luminii laser - acela de manifestare "in aceeasi faza". Astfel se explica in termeni stiintifici cum se poate influenta vremea!
Cercetatorii constiintei de grup au formulat teoria "Civilizatiei de tip I". O umanitate care a trecut la stadiul constiintei de grup superioare nu ar avea nici probleme de mediu, si nici lipsa de energie. Pentru ca ar avea un control natural si firesc asupra tuturor energiilor si proceselor de pe intreaga planeta. Aceasta include si un control asupra eventualelor catastrofe! Iar o Civilizatie de tipul II ar putea avea control asupra energiilor din intreaga lor galaxie.

Constiinta de grup superioara creeaza ordine

Si acum, o adevarata "bomba": atunci cand un numar foarte mare de oameni se concentreaza asupra unui acelasi scop (de exemplu un meci de fotbal, sarbatoarea Craciunului sau alte evenimente similare ca anvergura), s-a demonstrat experimental ca generatoarele de numere aleatoare incep sa ofere numere ordonate, in loc de numere aleatoare.
Cu alte cuvinte, o constiinta de grup superioara (ordonata) creeaza ordine in intreg mediul!
Experimente din mediul universitar au demonstrat ca lumea fizica si lumea mentala sunt conectate si interdependente!
ADN-ul este acum privit si ca un superconductor organic ce functioneaza la temperatura normala a corpului, spre deosebire de superconductoarele artificiale care necesita temperaturi foarte joase, intre -200 si -400 grade Celsius. Toate superconductoarele sunt capabile sa stocheze lumina, si deci, informatie. Si in acest mod se poate explica cum de ADN-ul poate stoca si transmite informatie atat de bine.
In ceea ce priveste asa-numitele "gauri de vierme" (wormhole), acestea sunt, in mod normal, foarte instabile si dispar in numai o fractiune de secunda. In anumite conditii, astfel de "gauri de vierme" se pot organiza de la sine formand zone de vid in care, de exemplu, gravitatea se poate transforma in electricitate.
Astfel de zone de vid sunt ca niste mingii radiante de gaz ionizat care dispun de o energie imensa.

Mintea, metafora si sanatatea



Partea 1

Metafora si simbolul au fost folosite cu mii de ani in urma in procesele de vindecare. In zilele noastre, chiar medici cu pregatire traditionala folosesc metafora si imaginatia in tratarea pacientilor suferinzi de cancer si alte diverse boli. 
Acest articol explica de ce este metafora o modalitate naturala de descriere a bolii si a starii de sanatate, care este importanta recunoasterii metaforelor pacientilor/clientilor si cum poate fi activat procesul individual de vindecare prin prelucrarea metaforelor.



Metaforele definesc realitatea

Mult timp metafora a fost considerata o simpla figura de stil inadecvata descrierii realiste a experientelor. Multi cognitivisti, lingvisti si filozofi recunosc astazi ca “In toate aspectele vietii… ne definim realitatea in termeni metaforici si apoi pornim la actiune pe baza respectivelor metafore. Trasam interferente, stabilim scopuri, ne luam angajamente si executam planuri, toate acestea pe baza felului in care ne structuram experientele constient si inconstient prin intermediul metaforelor. Si, asa cum multi dintre cei care lucreaza in domeniul sanatatii au descoperit, metaforele pot juca un rol vital in procesul de vindecare. 

Un munte plesuv acoperit de zapada

Dr. Justina Cladatus, dermatolog care utilizeaza tehnica modelarii simbolice (Symbolic Modelling) raporteaza: “ Unul dintre pacientii mei avea alopecie areata (chelie in pete). Metafora initiala a pacientului pentru acest simptom a fost un munte plesuv acoperit de zapada. Pe parcursul desfasurarii procesului, el s-a vazut pe sine legat (cu funii de culoare maro inchis) de un perete intr-o incapere de ciment gri, goala si intunecata, ce avea o singura ferestruica cu gratii. Metafora pacientului a evoluat pana cand el s-a vazut stand langa un izvor intr-o vale frumoasa plina de verdeata si flori galbene. Izvorul era o sursa de apa proaspata. Intre timp, zapada s-a topit si muntele a devenit o colina pe care cresteau copaci. Si parul pacientului a reinceput sa creasca.” 

Iepurasii si morcovii cancerului

Peter Hettel a fost diagnosticat cu cancer la sinusuri. Pacientul a fost supus unei interventii chirurgicale in urma careia cancerul a recidivat. Ulterior a inceput sa lucreze cu imaginatia si simbolurile sale. Peter a descoperit ca celulele sale imune erau ca niste “iepurasi care se ospatau pe campuri cu morcovii cancerului. Hrana imbelsugata a condus la cresterea energiei sexuale a iepurasilor care i-a determinat sa se imperecheze si sa dea nastere tot mai multor iepurasi care mancau tot mai mult.” Intr-o dimineata pacientul a descoperit cu surprindere ca nu se mai gaseau suficienti morcovi pentru iepurasii sai! Cateva saptamani mai tarziu pacientul literalmente a scuipat tumora. Medicul sau a spus: “a fost ca si cum corpul sau ar fi respins un obiect strain, exact ca in cazul reactiei de respingere a unui implant si pur si simplu a expulzat ceea ce ii era strain. Nu ma asteptam la asa ceva.” 

Metafora in consultatia medicala

Pentru a-si descrie simptomele, adesea pacientii folosesc in mod spontan metafore. Iata ce ne spunea un medic: “Pacientii mei isi descriu durerea folosind metafore precum: noduri dureroase, tensiune dureroasa, junghi dureros sau durere arzatoare. Am descoperit ca bolnavii de cancer folosesc mai cu seama metafore vivace: ‘mananca din mine’ sau ‘mi-e groaza ca se va raspandi in mine ca o molima’.”

Concluzia unui studiu recent pe tema expresiilor metaforice folosite de medici si pacienti este ca “Daca metaforele sunt expresii vii ale experientelor, iar analogiile vin in sprijinul luciditatii, atunci intelegera metaforelor este la fel de importanta pentru medici ca si intelegerea credintelor pacientilor legate de sanatate.” Dupa inregistrarea a 373 de consultatii, studiul a relevant faptul ca desi nu au existat diferente semnificative intre modul cum medicii foloseau propriile metafore… au aparut diferente semnificative intre metaforele medicilor si cele ale pacientilor.” Medicii aveau tendinta de a folosi metafore in care corpul este considerat o masina (tractul urinar consta din “instalatii hidraulice”, corpul poate fi “reparat”, articulatiile “se uzeaza si se rup”, boala este un “puzzle” in care simptomele sunt “indicii” pentru “problemele” care necesita “rezolvare”) iar pe ei insisi se considera “supraveghetori”/”controlori” (care administreaza medicatia pentru a tine in frau simptomele si pentru a controla boala).

Metaforele folosite de pacienti erau mai vivace, mai expresive si mai idiosincrasice (“ca si cum ar fi intrat Satana in ea”, “sunt un om de bumbac”, “e ca un foc care devine tot mai dens si mai dens”, “e ca si cum tot corpul mi-ar fi fost batut cu pumnii”). 
Atunci cand medicii si pacientii au folosit aceleasi cuvinte (precum “tensiune”, “relaxare”, “nervi”), medicii au avut tendinta de a le folosi literal, pe cand pacientii le-au folosit in mod metaforic. Pacientii au folosit metafore precum “surd”, “junghi”, “ascutit” pentru a descrie dureri, pe cand medicii nu au folosit deloc aceste cuvinte.

Daca tinem seama de faptul ca doar unele metafore au fost utilizate in mod egal de medici si de pacienti: boala este un “atac” (de cord, astm si panica; “lupta” cu infectiile) si boala este “foc” (durere “arzatoare”, “inflamare”, “flacara simptomelor” se extinde), ajungem la concluzia ca medicii si pacientii lor vorbesc limbi diferite. Nu-i de mirare ca foarte multi pacienti nu se simt ascultati si ca intervin erori de comunicare. Un raport asupra erorilor medicale efectuat de Institutul de Medicina estimeaza ca in SUA “sunt spitalizati anual din cauza unor erori medicale ce ar putea fi prevenite intre 44.000 si 98.000 de pacienti… ca in fiecare an numarul deceselor datorate erorilor este mai mare decat numarul deceselor datorate cancerului de san sau accidentelor de masina; mai mult de jumatate din aceste decese pot fi prevenite… Erorile rezulta din prescrierea gresita a retetelor de tratament, datorata problemelor de comunicare si neatentiei personalului.” 

Daca personalul din domeniul sanatatii ar fi fost pregatit sa recunoasca metaforele pacientilor, sa le accepte ca fiind descrierei exacte ale bolii si daca ar fi fost atenti la la modul propriu de utilizare a metaforei, atunci acele “probleme de comunicare” ar fi fost substantial reduse.
Asa cum afirma Margaret Lock in “Uncommon Wisdom”, “In procesul de vindecare, partea cea mai importanta a comunicarii are loc la nivel metaforic. De aceea trebuie sa va impartasiti metafore.”



Partea a-2-a
Modelarea simbolica

Cu ajutorul metaforelor pacientii pot realiza descrieri exacte ale celor mai ciudate simptome. In plus, metaforele personale dezvaluite pot fi dezvoltate si transformate in metafore terapeutice. Hejmadi si Lyall mentioneaza ca utilizarea metaforei generate de pacient poate fi utila in special in “afectiuni functionale sau asociate stresului, cazuri in care nu micro-organismele sunt sursa problemelor fiziologice. Aceasta categorie de disfunctii include probleme grave de sanatate, afectiuni cardiace, unele forme de cancer, boli autoimune precum si afectiuni mai putin grave precum ulcerul gastric, multe stari alergice, sindromul dureros miofacial, migrene si sindromul premenstrual. Se estimeaza ca 50 – 80% din cuantumul afectiunilor fizice care necesita atentie din partea personalului medical sunt asociate stresului sau sunt de natura functionala.”


Efectul fluturelui

Majoritatea oamenilor se comporta ca si cum ar fi fost setati pe pilot automat in timp ce trec prin viata, avand ochii inchisi si urechile astupate fata de adevaratele oportunitati din jurul lor. “Efectul fluturelui” se refera la deschiderea atentiei senzoriale si recunoasterea acestor oportunitati care exista si apar in fiecare moment al zilei.In teoria haosului exista principiul numit “efectul fluturelui”, descriind modul in care miscarea aripilor unui fluture porneste un intreg lant de evenimente, ce duce intr-un final la aparitia unei tornade la o distanta de mii de mile de evenimentul initial.

Potentialul formarii torandei exista mereu, dar schimbarea atmosferica intiala cauzata de bataia de aripi a fluturelui e responsabila de crearea contextului necesar pentru ca tornada sa se manifeste sau nu. Mici variatii ale conditiilor initiale ale unui sistem dinamic neliniar pot produce variatii majore pe termen lung in comportamentul sistemului.


Sunt sigur ca daca veti cauta in amintirile voastre veti identifica cu usurinta anumite momente in care o actiune minora a dat curs unui intreg lant de evenimente ce a culminat cu o schimbare majora, fie ea pozitiva sau negativa. Sistemul a avut dintotdeauna elementele necesare pentru crearea acelei schimbari, fiind necesara doar o mica reajustare care sa aduca toate “partile puzzelu-lui” impreuna.
Auziti deseori oameni care spun: ”Daca nu as fi spus .... “ sau “sunt asa de fericit ca am decis sa ... in acea seara”. In primul caz anumite cuvinte au dus inspre consecinte negative mari, iar in al doilea exemplu o decizie de a merge undeva a fost catalizatorul pentru o urmare pozitiva. In ambele cazuri exista multe conditii in sistem (context) care au contribuit la rezultat.
Evenimentele din aceste scenarii pot parea aleatoare, desi anumiti oameni s-ar putea sa sustina ca nu exista nimic aleator, respectiv ca noi cream ceea ce gandim a fi aleator, fie o putere mai mare directioneaza evenimentele. Indiferent daca alegi sa crezi ca evenimentele sunt aleatoare, ca sunt create de tine sau ca sunt predeterminate, exista o serie de “puncte de alegere” inerente evenimentului. Aceste puncte sunt momentele in care majoritatea oamenilor se bazeaza pe noroc. Ideea e de a deveni destul de sensibil pentru a creste nivelul personal de constientizare, pentru a putea folosi “efectul fluturelui” la imbogatirea vietii si crearea succesului personal.
Cresterea constientizarii necesita:
a) Constientizarea trairilor senzoriale interne
b) Constientizarea externa a directivelor non-verbale
Inconstientul vostru are o inteligenta unica folosita la interpretarea masei de informatii pe care o absorbiti in fiecare secunda prin cele 5 simturi. Majoritatea informatiilor bazate pe simturi captate de sistemul nervos rezida sub suprafata nivelului constient. In cartea “Clipit”, Malcolm Gladwell se refera la interpretarile inconstientului ca “transare fina”. Aici apare acea fractiune de secunda in care inconstientul interpreteaza o situatie. Oameni folosesc diverse denumiri pentru aceste interpretari inconstiente: intuitie, presimtire, etc. Ideea in NLP este de a trece de acea zona de nesiguranta, si de a folosi o constientizare puternica in acele siutatii.
Pentru a creste nivelul de constientizare al directivelor nonverbale, e necesar ca atentia voastra, respectiv ochii si urechile sa fie “pe receptie”. Adica, sa nu fiti distrasi de ganduri sau de dialogul interior. Atunci cand interactionati cu alti oameni, e important sa fiti atenti la intregul sistem al comunicarii, adica se sesizati ce e si dincolo de cuvinte. Sa observati miscarile ochilor, gesturile, postura, tonul vocii, pauzele pe care le fac atunci cand vorbesc, etc. Cand intr-adevar esti atent poti calibra daca o persoana e sau nu congruenta cu ceea ce spune.
O data ce ati stabilit un nivel inalt de constientizare, fiind capabil sa detectati micile schimbari in sistemul din jurul vostru este momentul sa creati elementele majore ale sistemului. De exemplu sa deveniti constient de imaginea de ansamblu. Potentialul unei tornade este mereu prezent in sistemul meteo, insa din fericire pentru noi secventa necesara pentru declansarea lui nu apare prea des. La fel se intampla si cu visele oamenilor, ele au potentialul de a fi realizate, componenetele exista in viata lor, conditiile externe pot fi manipulate astfel incat visul sa fie creat in realitate, si totusi oamenii nu ajung sa realizeze acest lucru deoarece nu pot vedea imaginea de ansamblu, si nu iau in considerare acele elemente marunte, dar semnificative care duc la declansarea visului.
Deci, fiti constienti de acea imagine de ansamblu, asezati-va intr-un loc linistit si puneti-va urmatoarea intrebare: “ce e important pentru mine in viata aceasta?”. Continuati sa raspundeti la aceasta intrebare pana obtineti vreo 8-9 cuvinte, de ex: familia, sanatatea, bunastarea, etc. Apoi puneti-va intrebarea: “de ce sunt aceste lucruri importante pentru mine, ce fac aceste lucruri pentru mine?” Setul initial de cuvinte reprezinta valorile personale, iar al doilea set reprezinta intelesul acestora pentru voi. Acum ganditi-va la acel context in care toate aceste valori ar fi implinite. Adica sanatatea, relatiile si bunastarea ar fi la cel mai ridicat nivel posibil. Vizualizati acest scenariu. Sesizati cum va simtiti in el. Aceasta este viziunea voastra pentru viitor, ea fiind mult mai abstracta decat scopurile. Iar acum setati-va niste scopuri pe masura viziunii. 
Cu o viziune destul de ambitioasa veti avea in fiecare zi motivatia necesara de a actiona. Un punct important in realizarea unui vis este sa va asigurati ca nu doar visati la viitor, ci deja traiti acel vis in prezent, recunoscand progresul pe care il realizati ca facand parte din el.
Starea voastra personla este un atribut cheie in fazele crearii visului. Ea influenteaza atat dobandirea disciplinei necesare pentru a intreprinde diferite actiuni, cat si modul in care veti face fata obstacolelor, asigura starea optima pentru sarcinile importante si gaseste timp pentru relaxare. Intotdeauna asigurati-va ca starea voastra este potrivita pentru ceea ce faceti.
Pentru a folosi efectul fluturelui si a va imbogati astfel experienta vietii: 
cresteti nivelul vostru personal de constientizare, creati un vis recunoasteti momentele cheie ce pot determina cursul lucrurilor traiti visulfolositi starile de excelenta si bucurati-va de fiecare element al visului.


Grazyna Fosar si Franz Bludorf arata ca ADN-ul poate fi influentat si re-programat prin cuvinte si anumite frecvente. Aceste descoperiri deschid calea unui nou tip de medicina in care ADN-ul poate fi re-programat folosind cuvintele si anumite frecvente, deci fara a-l sectiona si inlocui anumite gene.

Ce se intampla la un curs NLP Practitioner cu NLP Explorer?


E posibil sa treci prin toate emotiile posibile, sa razi, sa plangi, sa-ti pui sute de intrebari si sa gasesti mai multe raspunsuri, sa te simti neputincios si plin de forta, sa uiti unele lucruri si sa-ti aduci aminte de altele, de mult uitate, e posibil sa nu te mai recunosti si sa te regasesti. Si mai ales, e foarte posibil, mai mult decat doar posibil, sa incepi sa traiesti cu adevarat liber. Crezi ca merita?

Tehnica norului

Poate unul din motivele cele mai frecvente pentru departarea de autenticitate este teama de experiente neplacute – de fapt, de stari in care simtim ca nu avem (destule) resurse ca sa facem fata situatiilor. Starea este un concept central în NLP: un ansamblu de fiziologie – postura, respiratie, mimica – ganduri si limbaj. De multe ori, accesul la resurse depinde de starea în care ne aflam. Recunoasterea starilor şi apoi transformarea lor reprezinta cheia pentru activarea acestor resurse.
Sursa oricarei trairi emotionale pe care o resimtim suntem noi insine; devenim insa constienti de ea fractiuni de secunda după ce am generat-o.


Tehnica Norului este o modalitate foarte eficienta prin care sa accesezi o stare pline de resurse, pe care o poti pune in practica si singur(a):

1.Imagineaza-ti situatia in care ai nevoie de resurse. Cum te simti? Ce senzatii resimti si unde anume în corp? Imagineaza-ti ca tot ceea ce simti formeaza un nor in jurul tau. Ce culoare are norul? Ce dimensiuni are? Cum se misca?

2.Ieşi din nor, lasa-l acolo si priveste-l. Acum e nevoie sa lucrezi repede pentru ca, fara o prezenta umana care sa creeze trairea, norul se disipeaza rapid. Intreaba-te doua lucruri: “Din perspectiva de ansamblu asupra a ceea ce doresc, ma serveste bine starea aceasta?” şi “Din aceeasi perspectiva, ma ajuta starea aceasta sa comunic bine?” Daca da, intra din nou în nor si alege sa traiesti starea. Daca nu, sufla peste norul care se destrama deja si risipeste-l!

3.Intr-un alt loc, imagineaza-ti, pentru alta emotie care ar putea sa-ti foloseasca, o matrice, un cadru care se activeaze imediat ce intri in el. Paseste in matrice si traieste emotia ca pe un nor in jurul tau. Imagineaza-te in situatia pentru care vrei resursele. Te serveste mai bine aceasta stare? Daca da, atunci esti pregatit(a) sa treci mai departe; daca nu, iesi din nor si experimenteaza cu alte stari pana gasesti una care raspunde nevoilor tale in situatie.
Poti sa folosesti tehnica oricand te simti lipsit(a) de resurse si sa experimentezi cu efectele diferitelor emotii si cu schimbarea lor rapida si usoara. Ai incredere in tine, uneori nu vei putea sa-ti schimbi starea usor. Respecta aceasta, inseamna ca inconstientul tau stie ca ar fi neecologic pentru tine sa faci acest lucru.

Photoreading - Fotocitirea

Pasul 1: Pregatirea

Pentru orice sarcina care implica citirea, pregatirea este vitala. Pentru fotocitire pregatirea este o etapa scurta dar foarte importanta. Consta din doua parti:
- Identificarea scopului. Scopul utilizarii fotocitirii era sa iau examenul. Scopul in citirea cartii este ceea ce vrei sa obtii de la acea carte.
- Introducerea starii ideale a mintii. Starea ideala a mintii este o stare in care mintea este tacuta, linistita, tensiunea este eliberata din corp iar atentia este focusata pe material pentru a realiza absorbtia. Aceasta tehnica speciala permite oamenilor sa-si dubleze viteza normala de citire. Realizand acest pas am eliminat vocea critica interna, precum si dubiile pe care le aveam in privinta examenului si m-am simtit pregatit.

Pasul 2: Previzualizarea Previzualizarea este scanarea materialului si stabilirea felului in care acesta te va ajuta sa-ti atingi scopul. Este totodata o acomodare cu structura materialului. In cazul materialului pe care-l aveam de studiat – o uriasa pisalogeala – o parte era relevanta, o parte era doar partial relevanta iar o parte nu prea avea legatura cu examenul. Eram atent la capitole, subcapitole si la designul acestora. Imi constituisem astfel o structura mentala.

Pasul 3: Photoreading - Fotocitirea

Acesta este pasul care ii tulbura pe multi: descarcarea mentala in inconstient a unei cantitati mari de material scris. Pentru fotocitire utilizam o stare cunoscuta sub numele de “stare resursa”. Stand la birou am inchis ochii si m-am condus singur in aceasta stare. Mai intai mi-am relaxat tot corpul, apoi mi-am relaxat mintea pentru a fi relaxat din punct de vedere fizic si mental in momentul intrarii in “starea resursa”. Am deschis ochii si am intrat in fotofocusare - acel tip de vedere in care privesti textul si il vezi blurat. Priveam textul ca pe o imagine, fara a vedea cuvintele. Am intors pagina cu pagina cu frecventa de o pagina pe secunda. Atunci cand pierdeam ritmul sau cand vocea interioara se facea din nou auzita, aveam nevoie de cateva secunde pentru a ma recentra. Mi-au trebuit circa zece minute pentru a fotociti ambele manuale. Am preluat intregul material in mintea mea inconstienta, lasandu-l acolo in asteptare pana la reactivare. Mi-am felicitat inconstientul pentru treaba buna pe care o facuse si pentru faptul ca mi-a sugerat ca ceea ce tocmai fotocitisem imi va fi disponibil la examen.

Pasul 4: Postvizualizarea

Imediat ce am incheiat fotocitirea, am revazut materialul. Aceasta postvizualizare este similara cu previzualizarea. Priveam din nou structura textului si descopeream unde anume se aflau informatiile cele mai relevante din text. Diferenta dintre previzualizare si postvizualizare este aceea ca in timpul celei din urma stii unde sa privesti pentru a vedea informatia. Nu ma gandeam la ceea ce faceam ci doar imi lasam inconstientul sa ma ghideze in observarea textului, sa aduca in prim plan partile cheie ale materialului si sa-l organizeze stabilind in mintea mea prioritati si intrebari pentru urmatoarea faza. In aproximativ 15 minute revazusem cele doua manuale si ma simteam pregatit pentru urmatorul pas.

Pasul 5: Activarea

Am luat pranzul tocmai ca sa las cantitatii vaste de material timpul necesar incubarii in mintea mea. As putea spune ca digeram in mai multe feluri.
Activarea este stadiul fotocitirii in care te straduiesti sa intelegi activ ceea ce ai fotocitit. M-am intors in camera mea de studiu unde aveam coli mari de hartie si o multime de pixuri colorate. Am folosit strategii speciale de activare pentru a parcurge rapid materialul. Aveam un sentiment de familiaritate in legatura cu ceea ce citeam. Previzualizarea si postvizualizarea dadusera mintii mele constiente structura materialului de invatat iar fotocitirea i-a dat mintii mele inconstiente continutul acestuia. Activarea a reunit aceste doua procese. Am folosit culorile si colile de hartie pentru a creea harti mintale vii cu multe sugestii vizuale care sa ma ajute sa-mi amintesc. Apoi am acoperit peretii camerei mele cu acele harti mentale. Acest proces mi-a luat cam doua ore. Am privit in jur si mi-am vazut munca: reprezentarile vizuale ale celor doua manuale pisaloage. Ma simteam bine, simteam ca intr-adevar cunosc materialul iar increderea in sansele mele de reusita la examenul pe care urma sa-l sustin crescuse semnificativ.

Dincolo de photoreading (fotocitire)


 Petrecusem trei ore cu studierea materialului pentru care initial imi rezervasem patru luni. Eram deja increzator dar vroiam sa mai experimentez ceva. Studiasem hipnoza si fenomenul de hipermnezie legat de aceasta, adica intensificarea atentiei senzoriale a memoriei. Mi-am propus o noua explorare. M-am asezat in mijlocul camerei, am inchis ochii si am intrat intr-o stare de atentie intensificata. Apoi am deschis ochii si am privit prima coala de pe perete. Aflandu-ma in starea respectiva am reusit sa fac in asa fel incat coala respectiva sa para mult mai mare decat era in realitate si am studiat tot materialul sau vizual. Am inchis ochii pentru a verifica daca imi pot reprezenta vizual in minte materialul de pe coala. Puteam. Am procedat la fel cu fiecare coala in parte continuand procesul pana cand am reusit sa recreez toate collie de hartie in minte. Acest proces mi-a luat cam doua – trei ore. La vremea cinei eram foarte increzator in ceea ce privea sansele mele la examen. M-am odihnit bine in noaptea aceea si a doua zi m-am trezit pregatit.

Examenul

La examen am intrat intr-o stare modificata. Era nevoie sa fiu capabil sa-mi accesez colile acelea mentale si sa scriu. Am petrecut trei ore realizand studii complexe de caz si am stiut imediat dupa aceea ca ma descurcasem bine. Dupa sase saptamani am primit rezultatul: reusisem. M-am informat si am aflat ca din 80 de persoane care sustinusera examenul doar patru reusisera sa-l ia. Una dintre acele persoane studiase doar o dupa-masa!
Am scris despre acest lucru nu pentru a te impresiona ci pentru a te ajuta sa intelegi ca viata poate fi mult mai usoara cand stii in ce fel mintea ta poate functiona mai bine. Am crezut ca pentru a lua examenul aveam nevoie de un miracol insa tot ceea ce mi-a fost necesar a fost o strategie rapida si eficienta.

Magia metaforei

Partea 1

“Deprinderea citirii limbajului simbolurilor are efect pozitiv asupra imaginii de sine si a energiei personale. Nu trebuie sa astepti declansarea unei crize pentru a vedea lucrurile intr-un mod simbolic si clar. Poti incepe chiar in acest moment.” Caroline Myss, “Sacred Contracts”
Acest articol se refera la modul de invatare a utilizarii metaforelor si simbolurilor personale pentru citirea si intelegerea simbologiei personale.Metaforele permit cunoasterea propriei persoane ca in urmatorul exemplu: “Furia mea este ca dansul cu un tigru. Vad incaperea, candelabrul, aud muzica si-mi simt inima batand. E ca si cum ne-am invarti printre alte cupluri pe ringul de dans… Ma aflu intre viata si moarte.”
Metafora ne este indispensabila. Nu putem vorbi si gandi fara ea. Fara metafora nu am fi devenit fiinte constiente.
Limbajul nostru este intesat de metafore. Cercetarile recente asupra conversatiei au aratat ca folosim patru metafore pe minut. De ce este surprinzatoare aceasta constatare? Pentru ca nu suntem constienti de vasta cantitate de metafore pe care le folosim. Metafora este fundamentala pentru modul in care gandim si vorbim in asa masura incat atentia noastra constienta le inregistreaza doar pe cele mai evidente.
“Ma lovesc mereu de un zid.”
“Parca as cara intrega lume pe umerii mei.”
“O sa-mi plesneasca capul.”
“Vad lumina de la capatul tunelului.”
Aceste expresii sunt in mod evident metaforice. Stim ca zidul acela nu este real, ca vorbitorul nu s-a transformat in Atlas iar capul lui nu este un ou si ca nu se afla intr-un tunel.
Avem integrat un mecanism care inregistreaza natura figurata a expresiilor si le accepta ca simbolizand o experienta, neconsiderandu-le experienta propriu zisa. Stim in mod intuitiv ca lucrurile si comportamentele de zi cu zi (peretii, a alerga, umeri, lumea, a se crapa, lumina si tunelele) sunt folosite pentru a reprezenta alte experiente: absenta progresului, responsabilitatea excesiva, o stare nedorita a mintii si aflarea sperantei.
Metaforele evoca imagini si simtiri bogate in legatura cu ceea ce face obiectul descrierii. Ele pot exprima o idee sau experienta unei vieti intregi. Desi din punct de vedere lingvistic au fost considerate doar simple figuri de stil, sunt acceptate acum ca descrieri de mare acuratete a perceptiei vorbitorului. Atunci cand vorbim despre problemele, emotiile, dorintele si relatiile noastre – lucrurile care au cea mai mare importanta pentru noi – folosim frecvent metafore pentru a descrie profunzimea si complexitatea experientelor noastre.

Ce este mai exact metafora?

In cartea lui George Lakoff si Mark Johnson “Metaphors We Live By”, autorii spun ca:
“Esenta metaforei este intelegerea si experimentarea unui anumit lucru in termenii unui alt lucru.”
Avem mai multe motive sa ne placa aceasta definitie simpla.
Mai intai ea recunoaste rolul metaforei in capturarea naturii esentiale a unei experiente. Iata de exemplu, modul in care un client al nostru a descris situatia in care se afla: “E ca si cum as fi un pestisor intr-un elesteu dezoxigenat, trebuind sa ies la suprafata ca sa respir.” In descrierea sa, sentimentul de zadarnicie si sentinta iminenta a aparut instantaneu.
In al doilea rand, aceasta definitie ne informeaza ca metafora este un proces activ esential pentru intelegerea propriei persoane, a altora si a lumii inconjuratoare.
In al treilea rand, definitia permite metaforei sa fie mai mult decat o expresie strict verbala. Metaforele sunt exprimate si nonverbal prin gesturi, sunete, obiecte si imagini. Cu alte cuvinte, ceea ce spune, face, vede, aude, simte sau isi imagineaza o persoana are potentialul de a fi o metafora ce simbolizeaza o alta experienta.
In limba engleza cuvantul “metafora” are aceeasi radacina ca si “amfora”, un recipient folosit pentru depozitarea si transportarea dintr-un loc in altul a uleiurilor pretioase si a condimentelor. Similar, metaforele stocheaza informatii pretioase si au capacitatea fundamentala de a le transporta din zona lumescului in cea a sacralitatii.
Metafora este constituita din mai multe componente numite simboluri si aflate in interrelationare. Ea este asadar un intreg iar simbolul este parte a acelui intreg. De exemplu, “Sunt inghesuit cu spatele la perete” se refera la trei simboluri evidente (eu, spatele meu, un perete) dar si la al patrulea (ceva sau cineva care ma inghesuie).
In “Omul si simbolurile sale”, Carl Jung observa ca intotdeauna intr-un simbol exista mai mult decat ceea ce este evident si ca indiferent cat de descriptiv ar fi simbolul, intelesul sau deplin ramane ascuns. “Ceea ce numim simbol este un termen, un nume sau chiar o imagine care in viata de zi cu zi ne poate fi familiar si care a dobandit conotatii suplimentare pe langa intelesul sau conventional si evident. Simbolul implica ceva vag, necunoscut sau ascuns.”
Este important modul in care ne raportam la un simbol. Steagurile nationale sau icoanele religioase pot avea un inteles cultural impartasit dar ceea ce le incarca cu semnificatie este conexiunea personala pe care o avem cu acestea. Chiar daca folosim metafore comune, la o examinare atenta se releva intotdeauna un inteles unic si personal. Simbolismul personal ne conecteaza cu istoria noastra, cu natura noastra spirituala, cu sentimentul destinului nostru si cu aspectele vagi, necunoscute sau ascunse ale vietii noastre. Cu cat mai mult exploram acest simbolism, cu atat mai mult se releva semnificatia sa si cu atat mai mult il putem folosi ca pe un ghid pentru optimizarea constientei si actiunii.

Utilizarea metaforei

Odata ce vei incepe sa recunosti metaforele pe care atat tu cat si ceilalti le folositi, le vei observa pretutindeni. De fapt este chiar “greu” sa “construiesti” o propozitie care sa nu “contina” o metafora “ascunsa”. Dar puterea de relevare a limbajului metaforic nu e totul. Noi gandim, judecam, luam decizii si ne bazam actiunile pe aceleasi banale metafore. Astfel ele ajung sa determine modul in care ne traim vietile si ce fel de vieti traim.
Daca consideri metaforele descrieri literale ale procesarilor inconstiente, ele devin poarta de intrare intr-o stare de constienta, intelegere si schimbare intensificata.
Sa luam ca exemplu “furia”. Ce fel de furie experimentezi?
Fierbi si apoi dai pe dinafara?
Ai un temperament feroce si incerci sa-ti inabusi
furia?
Iti descarci furia scotand-o din piept?
Procedezi cu totul altfel?
In primul exemplu furia este simbolizata de un fluid fierbinte. Deci raspunsul tau natural ar putea fi “raceste-l” sau “elibereaza aburul”. In cel de-al doilea exemplu furia este reprezentata de un oponent sau un animal salbatic, deci s-ar putea sa vrei sa “te aperi de el” sau “sa-l tii sub control”. In al treilea exemplu furia este considerata o greutate ce trebuie indepartata. Prin urmare, s-ar putea sa vrei s-o impiedici “sa se construiasca” sau s-o impiedici “sa se mentina asa de mult”. Actiunile pe care le intreprindem sunt compatibile cu metaforele pe care le folosim. Folosim metafora atat pentru a da sens emotiilor noastre cat si pentru a compatibiliza emotiile celorlalti oameni si comportamentele lor cu propriul nostru mod metaforic de a vedea lumea. Ceea ce simtim ca ar putea face ei si sfaturile pe care le dam deriva in mare masura din propriile noastre metafore. Va puteti da usor seama ca daca metaforele a doua persoane contrasteaza puternic, atunci persoanele respective vor avea probleme in a comunica intre ele. De exemplu daca o persoana “mocneste” inainte de a “mustrului” pe cineva iar o alta “arde ca un fitil” si apoi vrea sa “treaca peste” incident, e aproape sigur ca cele doua persoane nu vor cadea de acord asupra modului de exprimare a emotiilor si vor ajunge probabil la conflict.


Metaforele pot deschide calea intelegerii si pot de asemenea inchide perspctiva acesteia. Ele pot elibera si pot limita. Ele dau si iau posibilitati. Pot fi instrumente ale creativitatii sau pot deveni o inchisoare autoimpusa...

Partea a 2-a

Exercitiul urmator va ofera oportunitatea de a va descatusa creativitatea si de a deschide poarta propriei inchisori.
Exercitiu
Scopul acestui exercitiu este de a-ti oferi sansa unor variante de raspuns optim in situatii de genul acelora in care simti ca ai actionat nepotrivit. Desi exista o serie intreaga de actiuni bazate pe emotii pe care se poate lucra aici, vom continua sa luam ca exemplu “furia”.


In cadrul acestui exercitiu:

(1) vei identifica o metafora pentru furia ta si rezultatul acesteia de a actiona nepotrivit;
(2) vei identifica o a doua metafora pentru modul in care preferi sa raspunzi;
(3) vei explora modalitatile de transformare a primei metafore in cea de-a doua;
(4) vei traduce intelesurile descoperite in modalitati de schimbare a comportamentului tau in viata de zi cu zi;
(5) vei repeta acest comportament nou.

Vei avea nevoie de hartie alba si creioane colorate. S-ar putea sa preferi sa citesti intregul exercitiu si urmatoarele exemple pentru a intelege mai clar ce urmeaza sa faci inainte de a incepe propriu zis exercitiul. Atunci cand raspunzi la intrebarile din exercitiu acorda-ti timp pentru ca imaginile si sentimentele sa ti se iveasca in constiinta inainte de a scrie sau desena.

1. Identifica o metafora care ti se potriveste atunci cand esti furios si in consecinta actionezi in mod nepotrivit.
a) Intreaba-te “Cum e cand sunt furios si actionez neadecvat?”
b) Deseneaza metafora care iti vine in minte.
c) Priveste desenul si pune-ti urmatoarele intrebari astfel incat sa afli cat mai multe lucruri despre simbolurile din metafora. Pentru fiecare parte a metaforei intreaba:
“Ce fel de…?”
“Mai este ceva acolo in legatura cu…?”

Adauga noile informatii la desen si cand ai obtinut tot ce poti deocamdata obtine, treci la a doua metafora.
Scopul acestor intrebari este de a-ti focusa atentia pe fiecare parte a metaforei astfel incat sa-i iei in considerare toate calitatile si caracteristicile. Intrebarile sunt special proiectate pentru a lucra cu simboluri personale. Vor aparea aspecte ale metaforei asupra carora nu ai hotarat in mod constient. Indreptandu-ti atentia asupra fiecarei parti a metaforei tale vei descoperi ceva nou despre tine insuti sau despre situatia respectiva. Aceste elemente neasteptate sunt adesea exact punctele in care poate aparea un nou tip de schimbare.

2. Identifica o a doua metafora pentru felul cum ai prefera sa raspunzi.
a) Intreaba-te “Cum este felul in care as prefera sa raspund?”
b) Deseneaza metafora care iti vine in minte.
c) Pentru fiecare parte a desenului pune-ti urmatoarele intrebari astfel incat sa ajungi sa stii mai mult despre simbolurile din aceasta metafora:
“Ce fel de…”
“Ce altceva mai este in legatura cu…?
Adauga noile informatii la desen si cand ai obtinut tot ce deocamdata poti obtine, treci la pasul 3.


3. Exploreaza felul cum poti transforma prima metafora in cea de-a doua.
a) Aseaza desenele in fata ta.
b) Observa cum ar putea evolua prima metafora pentru a se transforma in cea de-a doua.
c) “Care este primul lucru care trebuie sa se intample pentru ca prima metafora sa inceapa sa devina metafora a doua?”
Acorda-ti timp cand realizezi pasul 3. Nu trebuie sa accepti prima idee care iti apare in minte – scopul este sa iei in considerare lucruri noi. S-ar putea sa-ti placa sa te imaginezi pe tine insuti in simboluri (precum cele din desene) si sa te intrebi ce ii este necesar primei metafore pentru a se preschimba in cea de-a doua. Retine ca pot fi necesare mai multe etape intermediare pentru ca acest lucru sa se intample. Nu respinge o idee doar pentru ca pare bizara (lumea metaforei este adesea mai aproape de lumea viselor decat de realitatea cotidiana). Iti vei da seama ca ai gasit solutia care ti se potriveste. Ea contine de obicei un element surpriza.

4. Odata ce ai identificat o modalitate de transformare a primei metafore in cea de-a doua, descopera cum se traduce acest lucru in ceea ce tu ai nevoie sa faci in viata de zi cu zi. Cum va ghida aceasta informatie comportamentul tau data viitoare cand te vei afla intr-o situatie similara?

5. Pentru a incepe sa te obisnuiesti cu acest nou tip de raspuns repeta ACUM cea de-a doua metafora intrupandu-ti caracteristicile ei:

Care e postura/tinuta ta?
Ce simti in interiorul tau?
Unde iti este focusata atentia?
Ce spui si cum spui?

Exemplu
Acesta este un scurt rezumat al modului cum s-a desfasurat exercitiul in cazul unui client. Probabil ca raspunsurile tale vor fi foarte diferite de ale sale.
1. Cand sunt furios si actionez intr-un mod nepotrivit sunt ca…?
“Ca un gladiator intr-un picior.”
Ce fel de gladiator?
“Un gladiator roman cu un trident.”
Ce fel de trident?
“Rigid, uzat si gata sa loveasca.”
Mai este altceva in legatura cu “ intr-un picior”?
“Piciorul sau e sub presiune si lipsit de echilibru.”
S.a.m.d.

2. Cum este felul cum in care as prefera sa raspund?
“Sa stea drept ca un copac capabil sa se indoaie in vant.”
“Copacul este flexibil, cu radacini adanci, mandru, infipt in pamant.”
“Vantul este vijelios dar pana la urma se calmeaza.”

3. Cum poate Metafora 1 sa devina Metafora 2?
“Gladiatorul sta drept pe ambele picioare, isi planteaza tridentul in pamant si acestuia ii cresc radacini adanci in pamant.
Mai intai inspira profound.
La urma, incepand sa se indoaie cu vantul, se simte mandru.”

4. Cum va ghida aceasta informatie comportamentul tau data viitoare cand te vei afla intr-o situatie asemanatoare?
“Voi realiza ca acele cuvinte cu care persoana ma ataca pot mai degraba sa zboare peste mine decat sa treaca prin inima mea. Stiu ca daca stau drept si ma simt echilibrat si infipt in pamant nu pot fi ranit de cuvintele acelea. Daca nu ma simt furios pot intreba persoana ce anume incearca sa obtina spunand lucrurile respective si nu e nevoie sa ripostez.”

Concluzie

Metaforele si simbolurile personale ne ajuta sa dam sens lumii. Ele dau forma celor mai misterioase aspecte ale vietii noastre: problemele si solutiile lor, fricile si dorintele, bolile si sanatatea, saracia si bunastarea precum si capacitatea noastra de a iubi si de a fi iubiti. Cand aceste experiente capata forma si sunt vazute ca imagini simbolice pot fi supuse explorarii si transformarii.