luni, 16 septembrie 2013

Tulburarea bipolara


Tulburarea bipolara sau tulburarea depresiva maniaca este un diagnostic psihiatric care descrie o categorie de tulburari emotionale definite de prezenta a mai multor episoade de energie anormal crescuta, cognitie cu sau fara unul sau mai multe episoade depresive. Starile energetice sunt denumite clinic manie sau daca sunt mai usoare hipomanie. Indivizii care experimenteaza episoade maniacale prezinta si episoade depresive sau simptome sau episoade mixte in care caracteristicele maniei si ale depresiei sunt prezente in acelasi timp. Aceste episoade sunt separate de perioade de afect normal, dar la unii indivizi mania si depresia pot alterna foarte rapid. Episoadele maniacale extreme pot conduce la simptome psihotice cum sunt iluziile si halucinatiile. Tulburarea a fost impartita in bipolara I, bipolara II, ciclotimia si alte tipuri in functie de natura si severitatea episoadelor experimentate. 


Diagnosticul se bazeaza pe experientele relatate de catre pacient si pe comportamentul observat. Debutul simptomelor are loc in adolescenta tardiva. Episoadele anormale sunt asociate cu stresul si risc ridicat de suicid, mai ales in timpul episoadelor suicidale. In unele cazuri poate fi o tulburare de lunga durata devastatoare. In altele a fost asociata cu creativitatea, atingerea scopurilor si evenimente pozitive in viata individului. Exista indicii semnificative care sugereaza ca multe persoane cu talente sufera si de tulburare bipolara. 



Factorii genetici contribuie substantial la probabilitatea dezvoltarii tulburarii bipolare. Tulburarea este tratata cu medicatie stabilizatoare a afectului si uneori medicamente psihiatrice. Psihoterapia are deasemeni un rol, frecvent cind exista recuperarea stabilitatii subiectului. In cazurile serioase, in care exista riscul de autovatamare poate fi folosita spitalizarea involuntara. Aceste cazuri implica episoade maniacale severe cu comportament periculos sau episoade depresive cu ideatie suicidala. 

Cauze si factori de risc:
Cauzele tulburarii bipolare variaza intre indivizi. Studiile pe gemeni indica o contributie genetica substantiala precum si influenta mediului inconjurator. 
Anomaliile in structura si functia unor circuite ale creierului pot declansa tulburarea bipolara. Studiile arata cresterea volumului ventriculilor laterali, a globus pallidus si a ratei hiperintensitatilor materiei albe profunde. 
Studiile sugereaza ca factorii externi joaca un rol semnificativ in dezvoltarea si evolutia tulburarii bipolare, iar variabilele individuale psihosociale pot interactiona cu dispozitiile genetice. Exista indicii ca evenimentele recente in viata si relatiile interpersonale contribuie la debutul si recurenta episoadelor bipolare. O treime dintre indivizii afectati raporteaza experiente traumatice/abuzive in copilarie asociate cu debutul timpuriu, o evolutie severa si alte tulburari mentale. Numarul total al evenimentelor stresante in copilarie este mai mare la cei cu diagnostic de tulburare bipolara fata de cei fara. Experientele timpurii de aversiune si conflictpot determina modificarile de dezvoltare a personalitatii in adolescenta. Multi copii talentati sunt diagnosticati gresit de catre medici. 

Semne si simptome:
Tulburarea bipolara este o conditie in care indivizii experimenteaza stari emotionale anormal de ridicate (maniacale) sau depresive pentru perioade de timp care interfera cu functionarea. Simptomele nu sunt la fel la toti pacientii. Tulburarea poate apare ca o depresie unipolara.Diagnosticul este frecvent dificil. Depresia unipolara este diferentiata de tulburarea bipolara prin episoadele de depresie si maniacale. Frecvent indivizii se simt mai mult depresivi decit maniacali. Tulburarea bipolara debuteaza in copilarie sau adolescenta la majoritatea pacientilor. Deoarece diagnosticul bipolar necesita un episod maniacal sau hippomaniac, multi pacienti sunt initial diagnosticati si tratati ca avind depresie majora. 

Episodul depresiv:
Semnele si simptomele fazei depresive a tulburarii bipolare cuprind sentimente persistente de tristete, anxietate, vina, furie, izolare; tulburari ale somnului si apetitului, oboseala si pierderea interesului fata de activitatile placute, probleme in atentie, singuratate, apatie sau indiferenta; depersonalizare, lipsa interesului in activitatea sexuala, timiditate sau anxietate sociala, iritabilitate, durere cronica cu o cauza cunoscuta sau nu; lipsa motivatiei si ideatie morbida suicidala. In cazurile severe individul poate deveni psihotic, conditie cunoscuta drept depresia bipolara severa cu manifestari psihotice. Aceste simptome cuprind iluzii sau mai rar halucinatii de obicei neplacute. Un episod depresiv major persista pentru cel putin doua saptamini si poate continua pentru 6 luni daca nu este tratat. 

Episodul maniac:
Mania este caracteristica tulburarii bipolare si in functie de severitatea acesteia depinde clasificarea tulburarii. Mania este in general caracterizata de o perioada distincta cu afect pozitiv care poate lua forma euforiei. Persoanele experimenteaza frecvent cresterea energiei si nevoie limitata de somn, multi dormind doar 3 - 4 ore pe noapte in timp ce altii nu dorm de loc. O persoana poate manifesta limbaj si gindire competitive. Nivelul de atentie este diminuat, iar persoana este distrasa. Judecata este afectata iar pacientii se angajeaza in comportamente anormale pentru ei. 



Pot abuza de substante ilegale, alcool, cocaina si alti stimulanti sau somnifere. Acest comportament poate deveni agresiv, intolerant sau intrusiv. Persoanele se pot simti fara control sau de neoprit, ca si cum ar fi "cei alesi" sau "intr-o misiune speciala". Le poate creste apetitul sexual. In fazele mai extreme ale bipolarei I o persoana in stare maniacala poate incepe sa experimenteze psihoza sau rupere de realitate. Unele persoane in status maniacal experimenteaza anxietate severa si sunt foarte iritabile in timp ce altele sunt euforice si grandioase. 



Episodul hipomaniac:
Hipomania este in general un status moderat de manie, caracterizat de optimism, rapiditatea gindirii si a vorbitului si nevoie limitata de somn. Hipomania nu inhiba functionarea precum mania. Multe persoane cu hipomanie sunt mult mai productive decit de obicei, in timp ce indivizii maniaci au dificultati in completarea sarcinilor datorita atentiei limitate. Unele persoane au o creativitate crescuta in timp ce altii demonstreaza judecata slaba si iritabilitate. Multe persoane experimenteaza hipersexualitateNu au iluzii sau halucinatii. Hipomania poate fi dificil de diagnosticat deoarece poate fi recunoscuta drept fericire, desi poarta acelasi risc ca si mania. 



Hipomania poate fi resimtita ca o stare de bine pentru persoana afectata. De aceea chiar si familia si prietenii invata sa recunoasca schimbarile de emotionalitate, individul va nega de obicei ca ceva este in neregula. Deasemeni se poate sa nu-si aminteasca de evenimentele care au avut loc cind experimentau hipomania. Problema apare cind modificarile de emotionalitate apar incontrolabil. Daca nu este acompaniat de episoadele depresive acest comportament este denumithipertermie sau fericire, care este perfect normal. Definitia tulburarii bipolare este oscilatia incontrolabila, violenta intre hipertermie si distimie. Lasat netratat, un episod de hipomanie poate dura de la citeva zile la citiva ani. Cel mai adesea simptomele continua pentru citeva saptamini sau luni. 



Episodul afectiv mixt:
In contextual tulburarii bipolare, un status mixt este o conditie in care simptomele de manie si depresie clinica apar simultan. Exemplele tipice cuprind plins in timpul unui episod maniacal sau ginduri de competitie in timpul unui episod depresiv. Indivizii se pot simti incredibil de frustrate in acest status. Acestea sunt cele mai periculoase perioade ale tulburarii timp in care individul recurge la consum de substante, anxietate, suicid. 

Manifestari asociate:
Manifestarile asociate sunt fenomenul clinic care acompaniaza de obicei tulburarea dar care nu sunt parte din criteriile de diagnostic. Exista citiva precursori la copiii care primesc tardiv diagnosticul de tulburare bipolara. Acestia pot prezenta modele subtile timpurii ale anomaliilor afectului, episoade majore de depresie si ADHD. Tulburarea este acompaniata de modificari in procesele cognitive. Include reducerea atentiei si a capacitatilor executive si afectarea memoriei. Cum vede individul lumea depinde si de faza tulburarii, cu caracteristici diferite intre statusul maniac, depresiv si hipomaniac. Unele studii au gasit asocieri semnificative intre aceasta tulburare si creativitate. 

Diagnostic:
Diagnosticul este bazat pe experientele relatate de individ si anomaliile in comportament raportate de catre membrii familiei, prieteni si colegi, urmate de semnele secundare observate de catre medic. Exista o lista de criterii pentru diagnostic. Acestea depind de prezenta si durata unor semne si simptome. Evaluarea se face de obicei fara spitalizare; admiterea in spital este considerata daca exista riscuri fata de individ si persoanele din jur. Cele mai folosite criterii de diagnostic pentru tulburarea bipolara sunt cele ale Asociatiei Americane a Psihiatrilor. 



Evaluarea initiala cuprinde examenul fizic. Desi nu exista nici un test biologic care sa confirme tulburarea bipolara, se pot face teste pentru a exclude boli precum hipo sau hipertiroidismul, tulburarea metabolica, infectia sistemica sau boala cronica. Se foloseste un EEG pentru a exclude epilepsia si scanare CT pentru a exclude leziunile cerebrale. Investigatiile nu sunt repetate in cazul unei recaderi decit daca nu se introduce un nou medicament. 

Criterii si subtipuri:
Tulburarea bipolara I:
Subcategoria specifica daca exista unul sau mai multe episoade si tipul episodului cel mai recent. Un episod depresiv sau maniacal nu este necesar pentru diagnostic, dar apare frecvent. 

Tulburarea bipolara II:
Fara episoade maniacale, dar unul sau mai multe episoade hipomaniacale si unul sau mai multe episoade depresive majore. Totusi diagnosticul de bipolara II nu este garantat daca nu vor suferi de un astfel de episod in viitor. Episoadele hipomaniacale nu ajung pina la manie sau afectare profesionala. Episoadele de hipomanie apar drept o perioada de productivitate de succes si sunt raportate mai rar decit depresia. 

Ciclotimia:
Un istoric de episoade hipomaniacale cu perioade de depresie care nu intrunesc criteriile de depresie majora. Exista un grad scazut al modificarii starii emotionale aparind observatorului drept un model de personalitate care interfera cu functionalitatea. 



Diagnosticul diferential cuprinde mai multe tulburari mentale care pot implica simptome similare tulburarii bipolare. Acestea cuprind schizofrenia, tulburarea schizoafectiva, intoxicatia cu medicamente, psihoza indusa de droguri, tulburarea schizofreniforma si personalitatea bordeline. Personalitatea bordeline si tulburarea bipolara pot implica modificari ale afectului. O depresie bipolara este in general mai persistenta si afecteaza mai mult somnul, apetitul, in timp ce distimia in personalitatea bordeline ramine marcat reactiva iar tulburarile somnului nu sunt acute. 
Diagnosticul tulburarii bipolare poate fi complicat de coexistenta conditiilor psihiatrice cum este tulburarea compulsiv-obsesiva, fobia sociala, tulburarea de panica sau ADHD. Abuzul de substante poate masca simptomele bipolare. 

Tratament:
Exista citeva tehnici farmaceutice si psihoterapeutice folosite pentru a trata tulburarea bipolara. Indivizii pot folosi autoajutorarea si urmari o recuperare personala. Spitalizarea poate fi necesara mai ales in cazul episoadelor maniacale din bipolara I. poate fi voluntara sau involuntara. 

Psihoterapia:
Doreste ameliorarea simptomelor de baza, recunoscind declansatorii episoadelor, reducind expresia emotiilor negative, recunoasterea simptomelor prodromale inainte de recurenta. Terapia cognitiva comportamentala, terapia familiala si psihoeducatia sunt cele mai eficiente pentru a preveni recaderile. 

Medicatia:
Terapia de electie este medicatia stabilizatoare emotionala cum sunt lamotrigine si carbonatul de litiu. Lamotrigine a fost descoperit a preveni mai bine depresia, in timp ce litiul este singurul medicament dovedit a reduce rata de suicid la pacientii bipolari. Aceste doua droguri cuprind citeva componente care s-au dovedit a fi eficiente in prevenirea recaderilor in episoade maniacale si uneori depresive. Anticonvulsivantele folosite cuprind carbamazepine si lamotrigine. In functie de severitatea cazului anticonvulsivantele pot fi folosite in combinatie cu produsele bazate pe litiu. 



Tratamentul agitatiei in episodul maniacal acut necesita folosirea de medicatie antipsihotica cum este clorpromazina si antipsihoticele atipice. Mai recent olanzepina si quetiapina sau dovedit la fel de eficiente in monoterapie pentru tulburarea bipolara. 
Folosirea antidepresivelor in tulburarea bipolara este dezbatuta, unele studii aratind ca ar declansa mania mai ales daca nu se folosesc stabilizatoare cu litiu. Totusi cele mai multe stabilizatoare sunt de eficacitate limitata in depresie. Antidepresivele pot agrava ciclitatea rapida.Topiramatul este un anticonvulsivant prescris uneori ca stabilizator de afect. Acizii grasi omega 3 in plus fata de tratamentul normal pot avea efecte benefice asupra simptomelor depresive. 



Prognostic:
Pentru multi indivizi cu tulburare bipolara un prognostic bun rezulta dupa un tratament bun. Tulburarea poate deveni debilitanta sever. Totusi multi indivizi pot duce vieti satisfacatoare.Uneori este necesara medicatia. Persoanele afectate au perioade cu functionalitate normala intre episoade. Prognosticul depinde de multi factori cum ar fi medicamentele corecte si dozaj, cunoasterea bolii si a efectelor lor, o relatie pozitiva cu un terapeut competent, sanatate fizica buna incluzind exercitii fizice, nutritive si nivel regulat de stres.(Simona Stiuriuc)

Niciun comentariu: