luni, 16 septembrie 2013

Tehnici psihanalitice



Metoda asociaţiilor libere 
După Freud, subiectul pe marginea căruia pacientul va asocia liber e lăsat integral la latitudinea acestuia fără să i se ceară sau să i se încurajeze coerenţa şi păstrarea unui fir direct al asociaţiilor.
Tehnica constă în a lăsa mintea să vagabondeze astfel încât pacientul să spună absolut orice îi trece prin cap indiferent de convenţii şi fără dorinţa de a epata. Produsele asociaţiilor pot fi amintirile, gândurile, sentimente. Adesea fluxul asociaţiilor libere e blocat de punerea în funcţiune a rezistenţei subiectului. Raţiunea pentru care se utilizează asociaţiile libere e aceea că inconştientul va releva prin această metodă elementele reprimate eliberând individul de efectele lor.

Analiza viselor 
Semnificaţia viselor a reprezentat punctul de plecare al folosirii teoriei psihanalitice ca posibilitate terapeutică. Metoda presupune experienţă în interpretare şi exclude orice dogmă. Lipsa de coerenţă, caracterul dezorganizat şi aparent ilogic al asociaţiilor libere e caracteristic şi viselor. Ca şi asociaţiile libere, visele pot fi privite ca reacţii ale celui care visează la propriile experienţe de natură inconştientă. De fapt, practica a arătat că pacientul se referă de cele mai multe ori în acord spontan cu visele pe care le-a avut. Freud a caracterizat visele ca fiind calea regală spre inconştient. Ele conţin manifestările povestite de cel care a avut visul, reprezentând un fel de ecran de tip caleidoscop care nu face decât să ascundă conţinuturile latente, semnificaţia reală a visului. Acest conţinut latent cuprinde sentimente, dorinţe adânc reprimate în care pacientul e atât de profund implicat încât nu le poate aduce în conştiinţă decât prin efort personal.

Analiza acţiunilor pacientului 
O altă sursă e interpretarea acţiunilor pacientului, comportamentul nonverbal cât şi cel verbal neintenţionat includ o serie de elemente importante pentru analiză. Aceste aspecte se pot manifesta atât în cursul şedinţelor de psihanaliză cât şi în afara acestora. Astfel de comportamente manifeste pot fi: grija excesivă a pacientului de a nu-şi sifona hainele, privirile anxioase pe care le aruncă terapeutului peste umăr, comportamente de flirt, erori de pronunţare a unor cuvinte. În afara şedinţelor pot rezulta modificări ale comportamentului în familie, la serviciu, apariţia sau dispariţia de simptome, reacţii la o situaţie cu mai multă anxietate, modificări în modul în care pacientul îşi tolerează rudele sau prietenii.

Transferul ("Übertragung") 
unor experienţe şi relaţii din trecut asupra terapeutului este un moment principal al psihanalizei terapeutice. Se poate constata un transfer pozitiv sau unul negativ, în funcţie de tonalitatea trăirilor proiectate asupra terapeutului. Din partea acestuia rezultă o reacţie de contra-transfer ("Gegenübertragung"). Terapeutul a învăţat în cursul propriei analize în procesul de calificare, să facă deosebirea între simţirile şi reprezentările sale proprii şi cele rezultate din analiza pacientului, pentru a nu se ajunge în mod inconştient la o stare de simbioză psihică.

Niciun comentariu: