sâmbătă, 14 septembrie 2013

Scoli si curente psihologice

1. Asociationismul
Bazele sale au fost puse de J. Locke, care a enuntat principiul senzualismului, conform caruia “nimic nu este in gandire din ceea ce inainte nu a fost in simturi”. Din aceasta idee au fost desprinse cateva principii cu aplicatie practica. Alti reprezentanti ai acestui curent au fost: J. Mill, St. Mill, Al. Bain, H. Spencer. In conceptia acestor filosofi,singurul principiu de organizare a vietii psihice il reprezinta asociatia, fie dintre senzatii, fie dintre idei. O limita a acestui curent este data de faptul ca, asociatia era conceputa ca fenomen pur mecanic.
Spencer a incercat sa surprinda asociatia ca relatie. De exemplu: perceptia ar fi un complex de tip relational, iar a percepe un anumit obiect, inseamna a-l situa in acelasi context cu obiecte asemanatoare. Perceptia s‑ar desfasura spontan fiind denumita “clasificare organica”.
2. Structuralismul
Este numita structuralista (abordare atomist-asociativa) conceptia lui W. Wundt si cea a lui Tichner. Comparand ideile acestei scoli psihologice cu ale altora, tot de nuanta structuralista (gestaltismul; structuralismul piagetian) se impune observatia ca preocuparile vizau continutul constiintei, pornindu-se de la investigarea analitica a acesteia. Tichner considera legaturile asociative intr-un mod static, ori aceste legaturi trebuie vazute dinamic, sub unghiul aparitiei, consolidarii, stingerii, etc. In conceptia acestei scoli, perceptiile sunt agregate de senzatii unite pe baza legii conexiunii senzoriale si a atentiei. Wundt a introdus conceptul de complexe perceptuale, care sunt imagini perceptive complexe. Deoarece, pe cale experimentala, nu pot fi surprinse substructuri psihice complexe, a fost lansata ideea realizarii unor studii culturale comparative.
3. Introspectionismul
Printre reprezentantii sai se numara: O. Külpe, K. Bühler, G. Selz. Metoda practicata de catre acesti psihologi a fost experimentul introspectiv, prin care se incerca, in mod sistematic, surprinderea “naturii non‑imagistice” a gandirii. Meritul acestor incercari este atragerea atentiei asupra caracterului abstract al gandirii, de asemenea, in relevarea continutului constiintei. Nu s-a putut surprinde o gandire fara imagini, fiind reliefate, chiar daca acest lucru nu a fost dorit, relatiile dintre gandire si reprezentare. Introspectia aduce date interesante privind “falsa constiiinta” manifestata datorita fenomenelor de proiectie si de rationalizare.
4.      Gestaltismul
Reprezentanti ai acestui curent au fost: M. Wertheimer, K. Koffka si W. Kohler. Curentul se manifesta ca o reactie impotriva interpretarii asociationiste si introspective a vietii psihice, introducand in centrul preocuparilor intregul structurat. Principala idee sustinuta este ca unitatea formei nu se reduce la partile ce o compun. De exemplu, o melodie este un ansamblu intreg si nu doar o insiruire de sunete. Sunt precizate cateva principii: intregul conditioneaza partile, o parte dintr-un intreg este altceva decat partea izolata. In aceasta lumina, sistemele mentale constau in totalitati organizate de la inceput ca forme si structuri de ansamblu, deci perceptia nu rezulta din sinteza unor senzatii prealabile. Au fost formulate cateva legi privind organizarea perceptuala:
Ø      Legea asemanarii;
Ø      Legea celei mai mici distante ;
Ø      Legea bunei forme sau pregnantei.
Kurt  Levin a preluat idei gestaltiste privind notiunea de camp si a lansat psihologia dinamica. El a introdus conceptul “campului total” care include elementele materiale ale situatiei, atractiile afective, “barierele psihice”, conflictul dintre subiect si situatie, reusita care aduce satisfactie, incalcarea consemnului sau renuntarea la actiune. Conceptia dinamica a lui K. Levin a influentat cercetarile de psihologie sociala capatand o larga popularitate.
5.      Psihanaliza
Sub unghiul teoriei, poate fi privita ca metapsihologie si pe de alta parte, ca metoda terapeutica lansata si utilizata cu succes in terapia tulburarilor psihice. Acest curent a fost fondat de catre medicul vienez S. Freud. Meritul lui Freud consta in  punerea bazelor unei orientari dinamice in psihologie, bazata pe sublinierea unor substructuri psihice neluate in studiu pana la el ; de exemplu, rolul inconstientului in viata psihica a persoanei. Printre contributiile lui Freud, recunoscute de catre psihologi, mentionam:
Ø      Teoria unei motivarii inconstiente a actiunilor;
Ø      Etiologia nevrozelor;
Ø      Ideea refularii;
Ø      Rezistenta psihica constienta;
Ø      Producerea transferului afectiv dintre medic si pacient etc.
Doctrinei psihanalitice i se reproseaza: caracterul pansexualist, indeterminismul obiectiv social, determinismul psihologic in exces, caracterul unilateral al explicatiilor, ignorarea datelor neuro-fiziologice.
C. G. Jung a elaborat o tipologie a personalitatii in care a descris tipul introvertit si extravertit. Ulterior, ca urmare a altor precizari au fost desprinse tipurile temperamentale. O contributie valoroasa a acestui autor este teoria inconstientului colectiv prin care se intelege mostenirea spirituala precum si sentimentele si atitudinile pozitive si negative care exista in structurile inconstiente ale indivizilor dintr-un colectiv. Aceasta mostenire ne parvine ca urmare a evolutiei colectivitatilor si a umanitatii. Inconstientul colectiv, specific anumitor colectivitati, este sursa echilibrului functional-adaptativ, precum si sursa unor conduite particulare. Acesta teorie a influentat evolutia psihologiei sociale si antropologiei culturale.
A. Adler a pus in centrul preocuparilor sale persoana umana, fiind creatorul  unei psihologii individuale care a influentat studiile de psihologie diferentiala. A introdus doua concepte esentiale: “sentimentul de inferioritate si complexul de inferioritate”, in jurul carora este construita o teorie psihologica de nuanta dinamica-psihanalitica.
 6. Antropologie culturala
A influentat major psihanaliza moderna si in special neo-freudismul american. Karen Horney a opus o gandire “dialectica”, gandirii mecaniciste freudiene. A contestat ideea ca, orice manifestare psihica actuala reflecta numai trecutul, precum si ideea ca dupa varsta de 5 ani nu se mai intanpla nimic important in evolutia persoanei umane. A sustinut recunoasterea actiunii in psihicul nostru a unor “factori culturali”, dar si existenta unor contradictii intre necesitatile noastre si frustrarile care impiedica satisfacerea lor.
E. Fromm inlocuieste instinctele si celelalte constructii mintale, de factura freudiana, cu factori sociali care influenteaza individul, acordand spatiu in teoria sa si factorilor economici, politici si ideologici. Este autorul unor importante studii despre agresivitatea umana.
G. H. Mead a relevat caracterul social al constiintei de sine. In acest sens, auto-aprecierea persoanei este neinteligibila fara o raportare la norme si valori socio‑culturale.
R. Linton in “Fundamentul cultural al personalitatii”, subliniaza ponderea deosebita a factorilor culturali in dezvoltarea personalitatii si executarea de catre individ a status-urilor si rolurilor sociale. El arata ca, in procesul socializarii, individul interiorizeaza o serie de valori care se structureaza la nivelul dimensiunii axiologice a persoanei sub forma atitudinilor-valori.
G.M. Mead a demonstrat pe baza studiilor de antropologie culturala si de etnologie, ca anumite populatii se caracterizeaza prin faptul ca la varsta adolescentei nu manifesta trasaturi psihosociale legate de asa-zisa criza a adolescentei, care sunt specifice in societatea europeana sau americana. Deci, nu factorii psihosomatici sunt cei care genereaza aceasta criza, ci influentele socio-culturale (de exemplu: spiritul protestatar al adolescentilor).
Gardiner si Linton au intodus termenul “personalitate de baza” care exprima matricea socio-culturala a persoanei. Structura personalitatii de baza consta in acele dispozitii, atitudini, obiceiuri, conceptii, modeluri de relationare cu ceilalti indivizi, care fac ca persoana sa fie maxim receptiva la influentele, modurile si ideologiile culturale.
7. Behaviorismul
Scoala comportamentista a fost initiata de B. Watson care, relevand esecul psihologiei introspectioniste, a sustinut constituirea cercetarii psihologice pe baze exclusiv comportamentale, prin studiul pur al reactiilor externe, observabile. De o importanta aparte este relatia dintre stimul si raspuns, cunoscuta sub formula S→R sau R=f(S). Meritul acestei teorii este dezvoltarea metodelor experimentale in studiul comportamentului animal si uman. Observatia externa si inregistrarile psiho-fiziologice furnizeaza date obiective, ca urmare introspectia a fost respinsa ca metoda.
Limitele acestui curent se datoreaza simplificarii exagerate a proceselor psihice complexe care sunt reduse la nivelul unor formule. Totusi, este recunoscuta o distinctie intre comportamentul explicit si cel implicit, acesta din urma nefiind insa studiat. Alti psihologi behavioristi au fost E. Tolman si B.F. Skinner. Acesta din urma dezvolta schema cercetarii comportamentului uman prin introducerea unei  variabile intermediare (procese si stari psihice motivationale) care tine de organism, formula devenind S-O-R. Intre variabilele intermediare este tensiunea launtrica pornindu-se de la care se subliniaza rolul intaririlor in invatare. G. Mead sustine ca orice experienta umana, deci si comportamentul are o dimensiune sociala, introducand astfel conceptul de “act social”.
8. Neurofiziolgia pavloviana
I. P. Pavlov, pe baza studierii reflexelor conditionate, dezvaluie relatia dintre fiziologia nervoasa si psihologie. Ceea ce se numea reactie psihica, Pavlov a stabilit experimental ca este un reflex conditionat. Formuleaza urmatoarele principii:
Ø      Principiul nervismului (rolul fundamental al sistemului nervos in relatia de echilibru a organismului cu mediul);
Ø      Pricipiul determinismului material obiectiv al activitatii psihice;
Ø      Principiul structuralitatii-adaptarea dinamicii psihice la o neurostructura;
Ø      Principiul activitatii analitico-sintetice a emisferelor cerebrale.
El elaboreaza teoria semnalelor verbale si a celor doua sisteme de semnalizare.
9. Epistemiologia genetica
A fost elaborata de catre J. Piaget pe baza unor experimente care vizau surprinderea intelectului in ontogeneza. Intregul comportament al persoanei consta in restabilirea echilibrului dintre organism cu mediul, in procesul adaptarii, prin intermediul celor doua laturi: asimilarea si acomodarea. Inlatura contradictiile si exagerarile diferitilor structuralisti, retinand doua aspecte esentiale: specificitatea structurii intr-o realitate si generalitatea structurilor. Unei structuri ii corespund caracterele de : totalitate, transformare si autoreglaj. A cercetat elaborarea conceptelor de spatiu, timp la copii si operatiile logice corespunzatoare acestora elaborand o epistemologie genetica.  A stabilit stadiile mintale care se succed in evolutia ontogenetica si a precizat continuturile acestor stadii.
10. Psihologia umanista
Reprezentantii acestui curent sunt: G. Allport, C. Rogers si Masslow. A fost lansata in S.U.A. pentru a se sublinia necesitatea considerarii motivelor si trebuintelor umane a structurii afective, a sistemului atitudinal-valoric, al aspiratiilor si idealurilor fiecarei fiinte umane privita ca o entitate care cauta sa se insere in mod pozitiv in lume. Promoveaza valorile umaniste generale asemenea unor curente filosofice. Vehiculeaza concepte ca “seturi de valori” si “atitudini valori”. G. Allport descrie crearea personalitatii sub impactul factorilor socio-culturali acordand un rol important atitudinilor. Masslow a elaborat piramida motivationala. Rogers a lansat o teorie si o practica psiho-terapeutica de nuanta general umanista.
11. Psihologia cognitiva
V. Neiser demonstreaza, in lucrarea “Psihologia cognitiva”, limitele abordarii behavioriste in explicarea proceselor de invatare si sustine utilitatea modelelor informationale in acest scop. Psihologia cognitiva are stranse legaturi cu descoperirile din domeniul inteligentei artificiale, bazandu-se si pe teoria sistemelor.
D. Bindra sintetizeaza principalele acceptiuni ale termenului de cognitivism:
Ø      Respingerea schemei S-R si introducerea ca variabila intermediara a cognitiei, definita ca ansamblul starilor centrale, activate ale constiintei pe parcursul procesarii informatiilor.
Ø      Lanseaza modelul prelucrarii, al procesarii informatiilor prin codare, stocare, decodare, selectie, interpretare.
Ø      Sunt propuse mecanisme “mentalist-introspectioniste” pentru explicarea comportamentelor cognitive.
Ø      Respinge determinismul situational promovat de behaviorism si propune ca factor explicativ procesul de autoreglare si autocontrol.



Tabel I. Performanta scolara in paradigmele psihologiei (dupa Filimon, 2001)

Niciun comentariu: