miercuri, 18 septembrie 2013

Psihoterapie integrativa

  Există numeroase căi spre psihoterapiile integrative; multe drumuri duc la o Romă integrativă. Cele mai populare patru astfel de direcţii sunt eclectismul tehnic, integrarea teoretică, factorii comuni şi integrarea asimilativă. Cercetările arată că fiecare dintre acestea este preferată de un număr considerabil de eclectici şi integrativişti auto-proclamaţi. Toate cele patru direcţii sunt caracterizate de o dorinţă de a creşte eficacitatea şi aplicabilitatea terapeutică; toate depăşesc graniţele unei abordări singulare; dar toate sunt de asemenea distincte şi se concentrează asupra unor niveluri diferite din cadrul procesului pacient–terapie.
În ziua de azi este recunoscut faptul că aplicarea unor tratamente psihosociale identice tuturor pacienţilor este neadecvată şi probabil imposibilă. Oameni diferiţi au nevoie de lucruri diferite. Eficacitatea şi aplicabilitatea psihoterapiei vor fi crescute prin adaptarea acesteia la nevoile unice ale clientului, nu prin impunerea unor metode procustiene asupra unor consumatori ignoranţi de servicii psihologice.

Psihoterapia integrativa reprezinta o miscare terapeutica in psihologie, potrivit careia o psihoterapie eficienta trebuie sa faca uz de elemente teoretice si tehnici apartinand mai multor scoli terapeutice.

Spre deosebire de celelalte forme terapeutice, psihoterapia integrativa este flexibila, creativa si adaptabila la problematica fiecarui pacient.

Termenul "integrativ" se refera la:
• integrarea personalitatii, sau construirea unui eu coeziv din aspectele renegate, inconstiente si nerezolvate ale eului;
• teoria integrarii sistemelor afective, cognitive, comportamentale si fiziologice, precum si a dimensiunilor sociale si transpersonale, in psihoterapie.

In psihoterapia integrativa se face distinctia intre abordarea integrativa si cea eclectica. Terapeutii integrationisti sunt interesati nu doar de obtinerea unor rezultate pozitive, ci si de cauzele si modul de producere ale schimbarii in pacient. Acestia incearca in mod metodic sa unifice diferite tipuri de psihoterapii, printr-o prelucrare interna cuprinzatoare si coerenta. In schimb, terapeutii eclectici aleg elementele de teorie si practica in functie de fiecare pacient in parte, fiind interesati doar de obtinerea unor rezultate favorabile.

Niciun comentariu: