vineri, 13 septembrie 2013

Conştiinţa socială, esenţa şi structura ei



Formele conştiinţei sociale : morala, arta, religia etc.
Conceptul de conştiinţă socială include ansamblul laturilor şi manifestărilor vieţii spirituale colective, atât sub aspectul lor trăit, interiorizat, cât şi sub cel  al obiectivizării  în atitudini,comportamente, acţiuni. Cu alte cuvinte,
conştiinţa  socială  cuprinde  ansamblul  ideilor, concepţiilor,   teoriilor,    mentalităţilor,   aspiraţiilor,   credinţelor,   moda lit ăţilor  de   valorificare şi semnificare socială, principiilor de comportare şi acţiune specifice unei comunităţi sociale sau tezaurizate de omenire în decursul dezvoltării ei pe baza experienţei practice.
Abordarea problemei conştiinţei sociale, funcţiilor şi mecanismelor prin care aceasta există şi sedezvoltă, impune adoptarea unor criterii prin intermediul cărora s-ar putea surprinde domeniile, formele şi nivelurile ei de structurare. Adoptând criteriul raportului „general-individual", se pot înţelege mai bine aspectele distinctive ale conştiinţei sociale, corelaţiile dintre conştiinţa despre lume şi conştiinţa de sine, dintre conştiinţa socială (colectivă) şi cea individuală, dintre conştiinţa ca trăire (subiectivă) a existenţei şi conştiinţa socială instituită ca domeniu (obiectiv) al socio-sferei.între conştiinţa socială şi cea individuală există o unitate dialectică. Conştiinţa socială nu este o sumă a conştiinţelor individuale. Ea cuprinde fenomenele de conştiinţă colectivă şi există în şi prin conştiinţele indivizilor întruniţi în colectivităţi umane, grupuri sociale, societate umană. Conştiinţa individuală are o determinare complexă. Pe de o parte,dezvoltarea spirituală şi educaţia individului, formarea gândirii, şi în ultimă instanţă, a personalităţii sale constituie rezultatul influenţelor conjugate exercitate asupra individului de către existenţa socială, trecută prin filtrul experienţei individuale. Pe de ajtă parte, în concordanţă cu existenţa lor socială oamenii împărtăşesc unele concepţii, aspiraţii, mentalităţi sau credinţe ale comunităţii sociale, răspândite în mediul socio-cultural respectiv într-un anumit moment istoric.Conştiinţa se manifestă (la nivel individual şi colectiv) şi sub forma conştiinţei de sine, a capacităţii pe care o doândeşte individul (colectivitatea) de a reflecta şi evalua propria existenţă (individuală şi socială).
Conştiinţa de sine individuală reflectă statutul familial, profesional,civic, organizaţional şi atribuţiile persoanei în decursul vieţii, exprimate în stima de sine, atitudini, opinii, comportamente, acţiuni, în relaţiile cu alte persoane.
Conştiinţa de sine colectivă se caracterizează prin conştientizarea intereselor, scopurilor, valorilor unei colectivităţi, a roluluişi a perspectivelor acesteia. Conştiinţa socială este o formă de reflectare a realităţii destul de complicată şi include diferite elemente structurale care interacţionează între ele şi posedă trăsături specifice.
Structura conştiinţei inserează de obicei, următoarele niveluri: conştiinţa obişnuită (cotidiană) şi conştiinţa teoretică, psihologia socială şi ideologia socială, precum şi următoarele ei forme: conştiinţa politică, juridică, morala, religia, arta, ştiinţa şi filozofia.

Conştiinţa obişnuită reprezintă nivelul conştiinţei sociale, în care o deosebită însemnătate are experienţa trăită, imediată, izvorâtă din activitatea cotidiană, din contactul direct cu lumea, ceea ce exprimă şi ponderea mare a elementelor intuitive şi afective.
Conştiinţa teoretică reprezintă legăturile esenţiale ale legităţilor realităţii şi îşi găseşte expresia în ştiinţă şi în alte forme ale conştiinţei. Ea reflectă partea interioară, esenţială a realităţii, care necesită o cunoaştere teoretică. în viaţa reală aceste niveluri se intersectează. Conştiinţa teoretică poate să schimbe, să modifice conştiinţa obişnuită.

Niciun comentariu: