duminică, 15 septembrie 2013

Ce este Terapia Gestalt?

Gestalt nu este numai o teorie, o metoda terapeutica. Gestalt este o „filozofie de viata” ce insista pe „aici si acum”, matrice in care se reproduce corporal si emotional trecutul si terenul experientei unde se construieste viitorul. Gestalt insista pe responsabilitatea pe care o are orice persoana pentru propriile sentimente si schimbarile sale de comportament, pentru relatia actuala precum si pentru transfer, pentru trecerea la actiune vazuta ca terenul experientei ce permite clarificarea comportamentelor sale si evitarea repetarii inadecvate a unui trecut care nu mai exista in prezent. 

Cuvantul „Gestalt” vine din germana, unde primul sens corespunde a ceea ce este aparent, perceput, constient, iar ceea ce provine din adanc, din mediul inconjurator, din inconstient, tine de planul secund.



Acest desen a fost creat in 1870 de catre fondatorii teoriei Gestalt care doreau sa arate diferenta dintre senzatie (ceea ce vine pe retina voastra) si perceptia voastra, adica proiectiile pe care le "trimiteti" pe acest desen si care-i dau un sens.  "Realitatea" va apartine. Ceea ce in limbajul curent numim  "realitate" este de fapt o constructie si, in parte, o iluzie. Ea este diferita pentru fiecare si diferita mai ales de ceea ce este si eu numesc  "adevar",  "teritoriul", "realul".  Gestalt se defineste ca o relatie data intre un subiect (voi) si un obiect (aici desenul, o alta persoana, un lucru, un sentiment etc.). Relatia depinde de proiectiile pe care le facem. "Realitatea" este un amestec al "senzatiei", adica acest desen asa cum este el, neinterpretat si pe care-l numesc "adevar" si "proiectiile" pe care le faceti pe acest desen si care va apartin: una sau doua vaze, doua sau patru profiluri, o clepsidra, etc.
 

NIVELUL DIAGNOSTIC :
Procesul nevrotic sau conflictual
    
Metoda se practica atat individual cat si in grup. Pentru a ilustra posibilitatile sale, sa luam exemplul lui Caty care se teme de patronul sau. Caty este terorizata cand acesta trece prin biroul sau in timpul serviciului. Intr-o zi, el i-a atras atentia asupra randamentului sau scazut, cu toate ca acesta este bun in mod obisnuit. Alta data, a surprins-o in timp ce vorbea cu o colega in loc sa munceasca. Pe de alta parte, ea se intelege bine cu cea mai buna prietena a ei devenita sefa sa directa. Frica sa de patron este atat de oarba incat ea se imbolnaveste, devine deprimata si dezgustata. Intra in panica, se gandeste la sinucidere, devine uneori confuza si vrea in mod repetat sa-si paraseasca serviciul si sa stea acasa. Participarea ei la grupuri de terapie si mai ales la sejururi in comunitatea terapeutica ne arata (mie si ei cu ajutorul celorlalti participanti) cat de mult recreeaza ea cu mine aceleasi comportamente: ma ” vede ” (proiectie) autoritar acolo unde ceilalti sunt de parere ca sunt ferm, cooperant, afectuos. In consecinta, ei ii este frica de mine (transfer) sau este furioasa (transfer) si vrea sa plece din sedinta (evitare) sau ameninta ca se sinucide (retroflexie).               De ce vorbim despre transfer ? Aflam ca ea are inca din copilarie si chiar si acum sentimente asemanatoare fata de mama sa. Stim deci destul pentru a relua procesul chiar de la inceput. Privindu-ma de aproape si in tacere, Cathy se simte judecata de mine (sentiment), descoperita, … ca in trecut in prezenta mamei sale. Cand era mica, ea se simtea supravegheata, suspectata de aceasta, care o prindea adesea ”gresind ”. Inca de atunci, micuta Cathy a ”decis ” oarecum: ” Sunt vinovata ” (introiectie). Aceasta decizie a devenit o prejudecata ce s-a insinuat in orice noua situatie de autoritate: patronul sau diferitii terapeuti pe care i-a consultat pana acum. Ea imi imprumuta (proiectie) o judecata acuzatoare. Eu nu recunosc aceasta judecata la mine in acel moment si ceilalti participanti nu remarca nici ei acest lucru. Ea simte atunci fata de mine (transfer)sentimentul de frica. Ea transfera sentimentele de altadata fata de mama sa asupra mea, a patronului sau asupra persoanelor cu siguranta de sine din grup si uneori asupra sotului sau: ” Sunt vinovata, mi-e frica, ma infurii, ma revolt, am resentimente (te urasc ca ma respingi astfel). Prin reactie, ea cauta sa evite situatia: ea iese din grup si isi paraseste serviciul (evitare), ameninta ca se sinucide (retroflexie sau intoarcere spre sine : a intoarce impotriva sa furia fata de altul, in cazul prezent, mama sa sau patronul), se imbolnaveste luni dimineata, se ascunde in toaleta la munca. Panica este atat de mare incat patronul i-a propus deja sa mearga acasa dupa pauza de pranz. Marea sa tentatie consta in a ramane acasa intr-o relatie de foarte mare dependenta (simbioza sau confluenta sau fuziune) fata de sotul sau (ea nu indrazneste deloc sa iasa singura) si fata de mama sa pe care o vede aproape in fiecare zi.               La Caty, procesul nevrotic urmator este foarte frecvent intalnit:
 
Introiectie *« Mama imi spune ca sunt incapabila si eu ma simt incapabila. »
Proiectie *« Toata lumea (patron, terapeut) ma crede incapabila. »
Transfer *« Mi-e frica de patronul meu si de terapeutul meu. »
Evitare *« Nu mai suport situatia; fug de la munca si ma refugiez la toaleta; parasesc grupul. »
Sau retroflexie *« Ma doare stomacul; prefer sa ma sinucid. »
Sau simbioza«  Raman acasa cu sotul meu; ma intorc la mama mea. »

          Introiectie, proiectie, evitare, retroflexie si simbioza sunt principalele mecanisme de aparare sau de rezistenta (descrise de psihanaliza) actionand ca un obstacol in procesul de satisfacere a nevoilor (vezi mai jos) pus in evidenta aici de un proces mai activ, mai rapid si mai clar pentru pacient.

  
 PROCESUL TERAPEUTIC: CICLUL GESTALT 
                      Atunci cand rezistentele descrise mai sus si transferul sunt comune psihanalizei si terapiei Gestalt, mijloacele de interventie utilizate de aceasta din urma sunt specifice: terapeutul este mai activ, mai implicat, intervine mai mult atat la nivel diagnostic cat si terapeutic. Mai precis, Gestalt isi gaseste specificitatea in evantaiul considerabil al acestor instrumente terapeutice. Sa urmarim acest ciclu (a*d). Orice nevoie nesatisfacuta se manifesta printr-o senzatie sau un sentiment (a) corespunzator. Cum sa procedam cu Caty in acest stadiu? In grup, ea poate medita cu ceilalti la inceputul unei sedinte. Sarcina data de terapeut este atunci urmatoarea: „asezati-va in pozitia in care doriti, inchideti ochii, concentrati-va pe senzatiile voastre, organele voastre de simt. Respirati incet. Daca sunteti incordat, mariti aceasta incordare…apoi relaxati-va… Deschideti ochii, priviti formele, culorile, pe ceilalti. Observati pe cine cautati, pe cine evitati; priviti-va in ochi…ce se petrece in voi…etc. ”                Lucrand direct cu ea, eu pot sa-i spun: ” Pune mana acolo unde te doare (stomac), respira incet (eu o ajut sa respire punand mana dreapta pe pieptul sau ori pe burta si mana mea stanga pe spate); priveste-ma in ochi, observa ceea ce simti…” Toate acestea conduc la trezirea constiintei (b). Dupa ce a simtit (senzatie, sentiment) in corpul sau, persoana este pregatita sa devina constienta de nevoia sa, de suferinta sa, de problema sa. Aceasta descoperire este uneori subita, dar in general, ea urmeaza unui drum lung, intampinand rezistente si intoarceri. Trezirea constiintei poate utiliza transferul.                Cand o persoana constata ca una din nevoile sale nu este satisfacuta, ea poate sa ramana acolo, convinsa fiind de faptul ca daca stie acest lucru este suficient pentru a schimba situatia. Psihanaliza se opreste la acest stadiu: a percepe o dificultate, daca este posibil prin intermediul transferului, este prevazut a conduce la vindecare. Trezirea constiintei prin interpretare constitue instrumentul esential. In Gestalt, a simti reprezinta aspectul principal al demersului diagnostic, trezirea constiintei este importanta, in timp ce interpretarea terapeutului este evitata; cel mult ea este sugerata de el si supusa clientului care o accepta sau o respinge. Retraind senzatiile, Caty devine constienta, prin ceea ce simte in corpul sau, de asociatiile directe intre sentimentele si amintirile din copilarie. Ea isi da seama ca repeta comportamente din trecut si ca transfera, aici asupra mea si la serviciu, asupra patronului ei, sentimente traite candva cu mama sa. Acest transfer este foarte important (ca in psihanaliza) si faciliteaza foarte mult munca. Fara acest transfer, ei i-ar fi trebuit mai mult timp sa inteleaga mecanismele repetitive. Cu ajutorul grupului, martor neutru, ea poate sa recunoasca mai usor ceea ce repeta in mod inadecvat: nevroza consta in a se servi de trecut (frica de mama ei care o acuza) pentru a justifica prezentul (patronul sau terapeutul sunt perceputi ca acuzatori ).
               Ceea ce precede constituie etapa diagnosticului. Sa remarcam ca modul sau de realizare astfel descris este deja terapeutic: este de fapt deja o punere in practica (c) a noi comportamente pentru a reusi un contact mai satisfacator (cu mine si grupul). Cand cer participantilor intr-un grup sa se priveasca in ochi timp de zece minute in liniste, multe lucruri diferite se pot intampla. Astfel, lui Caty ii este frica cum ii este de obicei frica in fata unei alte persoane. Ea se simte vinovata, dar ii este frica de fapt de ea insasi, de judecata ei critica proiectata asupra celuilalt. Ii cer atunci sa faca acest lucru: „Spune-i partenerului fiecare din urmatoarele trei fraze : mi-e frica de tine sau mi-e frica de parerea mea despre tine sau mi-e frica de parerea ta despre mine.” „Spune acum fraza cea mai potrivita in cazul tau.” Ea va alege cel mai adesea fraza a treia si apoi pe cea de-a doua. Ii cer apoi sa repete de 5-10 ori aceeasi fraza, cea mai potrivita pentru ea, privindu-l pe celalalt in ochi. Apoi ii voi cere: „Alege acum pe cineva de care iti este frica; aseaza-te la 5 metri de el … vino mai aproape de el incet in liniste … fa un pas inainte de fiecare data cand tu poti sa-ti  „imblanzesti” frica; foarte bine. Acum respinge-l cu putere (celalalt este invitat sa reziste) spunandu-i: „Nu mai vreau sa-mi fie frica de tine” . Pot, de asemenea, sa stimulez o opozitie cu mama sa propunandu-i  sa tina in mana celalalt capat al unui prosop gros si sa traga spunand „Nu” de fiecare data cand eu trag de prosop spunand „Da”, „Vino aici ”, „Aseaza-te in genunchi”, „Supune-te”, etc. din ce in ce mai tare. La fel, cand ea este furioasa, o pot invita „sa-si priveasca mama” pe perna si sa loveasca cu pumnii sau cu o racheta de tenis tipand pana la epuizare de furie. Alte modalitati de a actiona sunt posibile: pot sa o invit sa verifice ceea ce ea proiecteaza asupra celorlalti: „Ceea ce crezi tu despre mine este ca eu sunt incapabila”. Celalalt va raspunde „Da” sau „Nu”…. ceea ce crede intr-adevar. Ea mai poate sa-si manifeste autoritatea dirijand pregatirile pentru pranzul urmator sau organizarea intr-un joc de grup. Punerea in practica se va putea face in viata curenta: sa conduca masina, sa faca cumparaturi, sa-si vada prietenii, sa faca jogging, sa picteze, etc. Cand, adesea dupa ce a descoperit partea pozitiva a terapeutului, ea va putea sa descopere o parte pozitiva asemanatoare la patronul ei si in sfarsit la mama sa, ea va avansa spre victorie. Ea va putea de atunci incolo sa identifice mai bine „adevaratele” parti negative ale patronului si sa le faca fata, sa negocieze, sa gaseasca reactii potrivite si eficiente, fara a mai avea nevoie sa fuga sau sa se imbolnaveasca. Vindecarea se instaleaza lent cand momente asemanatoare se repeta in mod regulat in cursul terapiei … si in viata curenta in care pacientul este invitat sa experimenteze aceste noi comportamente precum: sa-si priveasca patronul in fata, sa-l asculte intr-adevar, sa negocieze, sa reactioneze … Dupa cum vedem, transferul este mult utilizat. Adesea, ne intoarcem la el pentru a retrai rana initiala sau sentimentul primar, dar mai ales pentru a realiza in acest loc precis noi experiente (cu terapeutul si grupul) lipsite de acest transfer initial si pentru a crea comportamente noi, adaptate situatiei exterioare reale si actuale. Astfel, persoana ajunge la etapa finala a ciclului Gestalt: contactul (d) cu sentimentul adecvat in fata persoanei intalnite in mod real in grup, fiind capabila sa intre in relatie cu persoana reala a patronului sau, a mamei sale sau a oricarui partener din viata sa. 
Contactul este astfel stabilit cu nevoile sale vitale si viata se poate derula.Terapia Gestalt© Dr. Andre Moreau, BelgiaArticol publicat in revista Sens si consens, nr. 3, 2007Traducere: Virginia-Smarandita Braescu
virginia_braescu@yahoo.fr  

Gestalt Terapia

Procesul Terapeutic in Gestalt Terapie - Cadrul terapeutic: elementele externe ale cadrului; elementele interne ale cadrului.
- Ciclul contactului aplicat la dinamica sedintei / sedintelor : precontactul, intrarea in contact, contactul deplin, iesirea din contact, asimilarea. - Intelegerea profunda a situatiei clientului. Definirea problemei si "figura" terapeutica. Alegerea directiilor de lucru.- Experimentare practica directa, explorare cognitiva si dezvoltarea abilitatilor in cadrul practicums-urilor. - Aspecte legate de prima sedinta. Aspecte legate de incheierea procesului.
Metode si tehnici in Gestalt Terapie- Dialog si atitudini terapeutice. Tehnici de dialog in gestalt terapie : (a) tehnici de baza; (b) tehnici specifice. - Lucrul in câmp : lucrul in câmpul intrapsihic; lucrul in câmpul fenomenologic relational.- Punerea in actiune, experimentul terapeutic, jocul de rol, monodrama, psihodrama; lucrul cu polaritatile etc.- Lucrul cu corpul : mobilizarea corporala, awareness corporal, contactul terapeutic. - Lucrul cu emotiile : functia id, awareness emotional. - Restructurarea cognitiva : functia personalitate, awareness verbal.- Travaliul de doliu, separare, incheiere, asimilare. - Creativitatea, imaginatia activa si expresia artistica in Gestalt (art-terapie, joc cu nisip, basm, improvizatia teatrala etc.)- Lucrul cu visele in Gestalt. Abordarea multireferentiala a viselor. Stilul lui Perls. Stilul lui Fromm.

Niciun comentariu: