sâmbătă, 14 septembrie 2013

Ce este o stare de Conştiinţă extinsă


Ce este o stare de Conştiinţă extinsă

articol preluat de pe siteul http://www.calatoriainimii.net

De multe ori folosim în aceste pagini sintagma “Conştiinţă Extinsă”. Experienţe de Conştiinţă Extinsă. Poate că ar fi trebuit să începem de la bun început cu o definire a termenilor, aşa cum facem la workshop-urile noastre. “Conştiinţa” este tot ceea ce există. Conştiinţa este una cu Spiritul care se regăseşte în miliarde de forme, în miliarde de vibraţii, în miliarde de individualităţi. Ea cuprinde nu numai universul dens, material, de vibraţie lentă, dar şi toate vibraţiile, toate dimensiunile, toate fiinţele individualizate din Spirit. Conştiinţa este tot ceea ce există. Conştienţa alături de Iubire, sunt principalele atribute ale Conştiinţei sau Spiritului.   Conştienţa de sine este separarea de sine,  cea care face posibilă autocunoaşterea. A fi conştient de sine presupune o îndepărtare de sine pentru a te putea privi. Presupune o reflectare a sinelui. Este o forţă de separare. Iubirea, dimpotrivă, este tendinţa Conştiinţei de a reveni la unitatea primordială. Este atracţia reunificării.

Întregul univers şi întreaga creaţie sunt ţinute în echilibru de aceste două forţe contradictorii:Conştienţa şi Iubirea. 
Conştiinţa omenească este o individualizare a Conştiinţei universale. În interiorul marii Conştiinţe există un fel de vortexuri, un fel de vârtejuri care au conştienţă de sine.Fiecare dintre aceste vortexuri este o fiinţă individuală. Oamenii şi îngerii, stelele şi galaxiile, toate fiinţele din universul material şi din domeniile subtile au o conştienţă de sine. 

Raportul dintre conştienţă şi iubire manifestat de o fiinţă determină gradul de evoluţie al acelei fiinţe în interiorul Spiritului. Ceea ce determină acest raport esteexperienţa. Cu cât experimentăm mai mult din ceea ce suntem, cu atât graniţele înţelegerii şi ale auto-definirii se lărgesc. La fel, conştienţa şi iubirea cresc.

Conştiinţa omenească pendulează între personal şi transpersonal , dacă ar fi să folosim termenii lui Stanislav Grof. Imaginaţi-vă propria conştiinţă ca pe o sferă care are în centru nu creierul nostru, ci inima noastră. Chacka inimii, care se află undeva, în centrul pieptului, şi care nu este totuna cu inima fizică. Este punctul care ne conectează cu tot ceea ce există. Este izvorul fiinţei omeneşti, aşa cum îl numim noi. În jurul acestui punct, sunt straturile de conştiinţă care ne alcătuiesc. Cel mai dens este stratul fizic, corpul, după care urmează, rând pe rând, niveluri energetice, emoţionale, mentale şi apoi straturi din ce în ce mai subţiri, mai diafane, pe care le numim niveluri spirituale sau transpersonale. Unde se opresc aceste straturi? Unde se termină fiinţa omenească şi începe altceva? În ultimă instanţă nicăieri. Noi nu suntem conştienţi de cele mai subtile niveluri ale noastre, dar asta nu înseamnă că ele nu există. Misticii din toate timpurile au cunoscut aceste niveluri şi au experimentat aceste niveluri. Noi experimentăm la rândul nostru aceste niveluri în stările de conştiinţă extinsă. 

În cea mai mare parte a timpului noi suntem identificaţi cu nivelul mental al fiinţei noastre. Este un nivel foarte îngust, foarte subţire al Fiinţei, una dintre suprafeţele interioare ale acelei sfere complete a conştiinţei pe care am pomenit-o mai sus. Privim asfel lumea printr-un fel de prismă, printr-un fel de fantă îngustă şi credem că asta e totul. Fiind exclusiv în spaţiile mentale pierdem legătura nu numai cu restul universului conştient, care este o extensie a noastră, ci chiar şi cu nivelurile noastre dense. Pierdem legătura cu corpul nostru, cu energia noastră, cu emoţiile noastre, ca să nu mai vorbim despre marele rest. Unde se termină în Realitate fiinţa noastră? Nicăieri. De aceea, în stările de conştiinţă extinsă avem acces la marele întreg. Pe acele niveluri rarefiate, subtile, despre care vorbeam, noi suntem una cu acest întreg.

Doar că noi nu ştim asta pentru că ne identificăm doar cu anumite niveluri ale fiinţei.Realitatea noastră este rezultatul a ceea ce credem că suntem. Există oameni care cred că sunt doar corpul lor şi atât. Realitatea lor va fi creionată după modelul pur fizic, pentru că ei se definesc pe ei ca materie. Pe măsură ce conştienţa evoluează, definiţiile noastre despre ce suntem evoluează şi ele, înglobând straturi din ce în ce mai subtile ale fiinţei. Înţelegem încetul cu încetul că mai subtil decât corpul fizic sunt corpurile noastre energetice, înţelegem că emoţiile noastre sunt fenomene interioare încă şi mai subtile şi în cele din urmă că mintea noastră este un strat încă şi mai subtil decât toate acestea la un loc. Această identificare cu mintea noastră este poate cel mai dificil de depăşit, căci mintea este un instrument uluitor care ne permite supravieţuirea în corpuri fizice, dense, în această realitate a Pământului.

O stare de conştiinţă extinsă este o expansiune a conştienţei de pe stratul mental sau oricare strat cu care ne identificăm, şi experimentarea directă a unor niveluri mai subtile. Umanitatea a folosit multe tehnici – tehnologii ale sacrului cum le numea Mircea Eliade - pentru a accesa stări de conştiinţă extinsă. Noi folosim în principal respiraţia pentru expansionarea conştienţei. Nivelurile ultime ale unor asemenea expansiuni sunt identificare experienţială cu tot ceea ce există. A trăi asemenea stări modifică complet sistemul nostru de referinţă şi de înţelegere a ceea ce suntem. Încetul cu încetul, integrând experienţele de conştiinţă extinsă în viaţa noastră de fiecare zi, percepţia noastră asupra fiinţei noastre şi a universului se modifică. Aceasta este creşterea spirituală. Este extinderea înţelegerii sinelui.

Niciun comentariu: