sâmbătă, 4 mai 2013

Scrisoare de la Teddy

Încă din prima zi de şcoala, Dna. Thompson, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi din clasa a V a că îi iubeşte pe toţi la fel de mult. Acest lucru nu era posibil, mai ales pentru baieţelul numit Teddy Stallard din primul rand, ce abia se vedea din banca sa. Dna Thompson îl urmărise pe Teddy anul precedent şi observase că era murdar mai tot timpul, nu se juca cu ceilalţi copii, hainele îi erau neîngrijite. Şi Teddy putea fi chiar nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros şi roşu, un X mare şi îngroşat. La şcoala la care preda dna. Thompson, se obişnuia să se facă caracterizări elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă. Când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese “Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere să fii în prajma lui”. În caracterizarea din clasa a 2-a scria: “Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul ca mama sa suferea de o boală incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie să fie foarte grea”. Profesoara din clasa a 3-a scrisese “Moartea mamei sale l-a afectat foarte mult. Se străduieşte foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva”. În caracterizarea dintr-a 4-a sta scris: “Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. N-are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orei”.

Dna. Thompson înţelese şi i-a fost ruşine pentru ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie strălucitoare. Mai puţin Teddy. Cadoul lui era împachetat cu hârtie obişnuită de culoare maro.

Doamnei Thompson i-a fost greu să-l deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o brăţara căreia îi lipseau unele pietre
şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală. Ea i-a certat când a observat că brăţara era drăguţă şi parfumul mirosea frumos.Teddy Stallard a rămas după ore doar pentru a-i spune “Doamna Thompson, astăzi miroşi exact ca şi mama”. După plecarea copiilor, Doamna Thompson a plâns aproape o oră.
Din acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica… a început să-i înveţe pe elevi. Dna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Pe măsură ce lucra cu el, el îşi revenea. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât reacţiona mai bine. Până la sfârşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteţ elev din casă, şi, în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toţi la fel, Teddy a devenit alintatul său. Un an mai târziu, a primit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea că e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.
Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy.
Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă, şi că ea rămasese cea mai
bună profesoară pe care o avuse. Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată o asigură pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară.
Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj, semnată: Dr. Theodore Stallard. O nouă scrisoare o anunţa că se va căsători. Îi spunea că tatăl său a murit cu câţiva ani în urmă şi o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în locul în care stă de obicei mama mirelui.
Ea a acceptat. Şi a purtat brăţara cu pietre lipsă şi a folosit parfumul primit demult de la Teddy. S-au îmbrăţişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche:
“Mulţumesc pentru că ai crezut în mine! Mulţumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important şi mi-ai arătat că pot însemna ceva.”


Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în ochi :”Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-a învăţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine.”

Atunci ea a înţeles că nu poţi niciodată să ştii cum poţi influenţa viaţa altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ţine seama de acest lucru în călătoria ta prin viaţă şi încearcă să schimbi ceva în viaţa celorlalţi.


MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

Niciun comentariu: