sâmbătă, 4 mai 2013

Confucianismul



"Cel ce face ca in lume cinci lucruri sa se implinesca atinge aceasta suprema virtute omeneasca. Politetea fata de celalalt, ingaduinta, buna-credinta, zelul de a infaptui si marinimia.Politetea te fereste de jigniri, ingaduinta ti-aduce sprijinul multora, de buna-credintafiind si pe ceilalti te poti bizui, zelul iti asigura reusita, iar marinimiaii face pe ceilalti sa se supuna cand ii vei conduce"(Confucius)

„Ca sa pui lumea in oranduiala, mai intai trebuie sa punem natiunea in oranduiala; ca sa punem natiunea in oranduiala, mai intai trebuie sa punem familia in oranduiala; ca sa punem familia in oranduiala ,trebuie sa ne cultivam viata noastra personala; si ca sa cultivam viata noastra personala, mai intai trebuiesa ne indreptam inimile noastre.” 

Momentul aparitiei lui Confucius (numele latinizat al lui Kong-zi, sau Kong Fu-zi,cca 551 – 479 idH) a marcat inceputul traditiei filosofice dominante in culturachineza.Confucius s-a remarcat prin doctrina sa etica, a elaborat codul de norme morale privind comportamentul oamenilor fata de superiori, fata de ceilalti. Tema fundamentala impusa inteleptului este societatea, existenta sociala a individului, conditiile ideale dintre om si societate, scopul filosofiei sale fiind formarea omului util societatii. Problema centrala a lui Confucius fiind sistemul de guvernare care se cerea mereu reinnoit, acesta urmarea in permanenta ca discipolii sai, multi de origine modesta, carora le preda lectii de istorie, literatura, diplomatie si ritualuri de curte, sa fie pregatiti pentru a putea deveni buni functionari ai statului. In centrul doctrinei morale se afla ideea armoniei dintre om si cosmos. O alta idee este ca omul trebuie sa tinda spre perfectiune morala si ca fericirea depinde de perfectiune. Perfectiunea morala si fericirea depind de venerarea traditiilor trecutului cu scopul de a se imbunatati climatul prezent. Printre frumusetile morale pe care trebuie sa le probeze omul, patru erau considerate cele mai importante, valabile pana in ziua de azi:
Sa fii generos, dar nu risipitor.
Sa fii mândru, dar nu trufas.
Sa ai dorinte, dar nu pofte.
Sa arati inocenta, dar nu asprime.
Confucius evita metafizica, displacandu-i toate notiunile sau teoriile haotice, incerte, neclare, atribuind toate problemele din viata unui individ, a unei societati sau a unui stat obscuritatii si impreciziei gandirii si a limbajului, sau lipsei desinceritate. Un rege, parinte sau fiu care nu se comporta ca atare, ignorand respectivele lor privilegii si indatoriri ca rege, parinte sau fiu, comit adevarate abuzuri adapostindu-se in spatele cuvintelor de „rege”, „parinte” sau „fiu”. Un alt concept fundamental in filosofia confucianista este „omul superior”. In opinia sa, ceea ce ii acorda superioritate omului este cultivarea propriului sau „eu”,„cu grija zeloasa si constanta”. Cele trei virtuti ale omului „ideal” sunt inteligenta, curajul si buna intentie, ceea ce inseamna caracter, corectitudine, generozitate. Baza caracterului este sinceritatea („sa-ti pui de acord cuvintele cu faptele”),corectitudinea („sa cauti in tine cauza nereusitei tale”), moderatia in vorbe si atitudini, simpatia cordiala pentru toti oamenii. 

Principalul continuator al lui Confucius a fost Mencius (nume latinizat al lui Meng–zi, cca 371 – 289 idH). Centrul gandirii sale a fost constituit de teoria despre caracterul omului prin esenta bun: toti oamenii se nasc egali si buni, toti au rationalitate si simtul virtutii innascut; doar ca unii cultiva acest simt, altii nu, lasandu-se prada pasiunilor simturilor. Omul devine rau doar atunci cand nu cauta sa-si infraneze porniri lipsite de valoare morala, porniri care nu fac parte din „firea omeneasca”. Mencius a atins cu mult inaintea altor ganditori anumite probleme ce ating campul psihologiei, aratand ca in loc de a-ti infrana anumite impulsuri sau dorinte (fapt inutil si daunator), este mai adecvat sa le canalizezi pe alte cai, spre activitati folositoare omului si societatii. 


Niciun comentariu: