luni, 25 februarie 2013

REZOLVAREA CONFLICTELOR


Conflictele apar atunci cand tu vrei ceva ce vrea si partenerul ori colegul de munca, iar acest ceva este limitat. Numim ceva-ul resurse si spunem ca un conflict este generat de resurse limitate dorite de doua ori mai multe parti (oameni, organizatii, natiuni). Resursele nu sunt altceva decat surse de alimentare cu ajutorul carora ne putem hrani, deoarece am intrat intr-o stare de dezechilibru energetic. Asadar, ne dorim resurse deoarece suntem intr-o stare de dezechilibru sau de deficit energetic, iar pentru obtinerea acestor resurse (hrana, bani, loc de munca mai bine platit, avansare in cariera, recunoastere sociala, admiratie si iubire, fericire, dreptate etc) suntem uneori capabili de actiuni distructive.

Cand conflictele exista, dar nu sunt abordate in vederea solutionarii, atunci se naste un “bulgare de zapada”, care cade la vale, marindu-se cu fiecare secunda de coborare. Cu toate astea, multi oameni traiesc alaturi de bulgari imensi de zapada, care le-au blocat caile de acces catre alte zone. E o metafora. Conflictele nerezolvate nu dispar nicaieri. Ele doar se aseaza “cuminti” (in aparenta), dupa ce inertia miscarii s-a consumat, in zone obscure ale constiintei. Odata ajunse aici, ele nu stau deloc cuminti. Parcurg un antrenament intensiv de asalt in forta asupra Eului tau. Asaltul tensiunii conflictuale are darul sa te surprinda in fel si chip… in cele mai inedite si neasteptate situatii cum ar fi sa trantesti sacosa cu cumparatori in capul unui pasager de troleu mai cutezator cuvantator in subtilul jargon de cartier.

Un conflict trebuie abordat precum o carie… din faza incipienta. Cu cat lasi sa treaca timpul cu atat caria se accentueaza. Deci, trateaza conflictul de la primele semne, adica din momentul in care au fost aruncati primii bulgari de zapada. Cuvinte taioase, priviri de laser, posturi incordate si aplecate inainte, ranjete si evident cand exista o miza la mijloc – ce anume vrea fiecare.

Cum solutionam conflictele? Vom avea in vedere cateva reguli care pot transforma un conflict in cooperare:

1. Separam oamenii de problema

Daca ne imaginam situatia conflictuala ca pe o tabla de sah unde se desfasoara o partida, putem analiza cu o minte clara problema, intrucat infruntarea este pe tabla de sah si nu intre oamenii care muta piesele. Problema este datorata pozitiilor favorabile ori defavorabile a unor piese din ambele tabere. Problema nu este intre jucatorii de sah ci intre piesele de pe tabla.

2. Urmarim sa fim onesti

A cauta sa il inselam pe celalalt in rezolvarea unei dispute astfel incat sa iesim in avantaj atrage de multe ori escaladarea conflictului si nu solutionarea lui. Mai mult, cealalta parte va raspunde cu aceeasi moneda. Astfel ca vom asista la o disputa intre doua vulpi,(siretenie) care vor deveni la un moment dat doi lupi,(agresivitate) ce-si imagineaza unul despre altul ca celalalt este doar o oaie ratacita. Angajandu-ne cu onestitate in rezolvarea conflictului cream fundamentul de incredere si respect in gasirea unei solutii favorabile pentru amandoi.

3. Tacerea este de aur, iar vorba de argint

Cand una dintre parti este intens implicata emotional si se manifesta in consecinta este de dorit sa pastrezi tacerea, observand cu atentie ceea ce exprima. Daca cerintele sunt exagerate ori amenintatoare, prelungirea tacerii va creea insecuritate emotionala in cealalta persoana. O astfel de tehnica seamana cu aikido prin care se raspunde atacurilor folosindu-se forta de atac a adversarului.

Descoperim solutii creative – alternative la rezolvarea problemei

Retine ca interesele noastre sunt diferite, iar pozitiile asemenatoare. Solutiile se descopera pornind de la interese si doar cu conditia aplicarii in prealabil a primelor 4 reguli.

Depinde de fiecare dintre noi atitudinea adecvata in abordarea unui conflict. Daca vrei sa ne jucam de-a pacaliciul si pacalitul… Eu recomand oricui o atitudine deschisa si onesta cand intra intr-un conflict. Dar inainte de abordarea unei situatii tensionate te invit sa te intrebi “imi doresc eu ca si cealalta persoana sa fie in castig in urma discutiilor?” Daca nu, atunci urmeaza un joc psihologic care s-ar numi “de-a vanatoarea”, “la panda” ori “care pe care”.

Imi vei spune ca in viata situatiile sunt mult mai complicate. Asa o fi, dar vreau sa-ti spun ca regulile sunt aceleasi indiferent ca avem o portocala de impartit ori o zona maritima cu zacaminte de petrol si gaze naturale. Indiferent de nivelul ori planul in care se iveste conflictul tot oamenii sunt personajele cheie, care se joaca de-a papusarii si papusile lor trase de sfori invizibile. De fiecare dintre noi depinde solutionarea sau agravarea unui conflict, dispute ori neintelegere. Daca esti genul de om care merge la cursuri, atunci afla ca nu vei dobandi abilitati de gestionare in conflicte pana cand, in interiorul tau, cadrul mental si atitudinal nu se muta pe frecventa balantei - onestitatii, echitatii si grijei pentru celalalt. Un curs de succes te va sprijini in realizarea acestei schimbari de frecventa.

In final, tin sa iti mentionez potentialul extraordinar de evolutie pentru ambele parti continut in conflicte. Acest potential se va implini in conditiile … de mai sus. Cand nu doresti evolutie ori cauti doar satisfactia egocentrica, vei apela cu siguranta la tactici vanatoresti, care fac deliciul amatorilor de filme gen thriller, stirilor de senzatie si dezbaterilor politice.

Strategii şi tehnici de rezolvare şi prevenire a situaţiilor conflictuale în sala de grupǎ

Astǎzi sala de grupǎ trebuie abordatǎ şi ca un spaţiu de confruntare,unde nu întotdeauna educatoarea beneficiazǎ de o poziţie privilegiatǎ.De multe ori sursele confruntǎrii se aflǎ în exterior(frustrǎri sociale,probleme familiale,etc) dar acest lucru nu înseamnǎ cǎ educatoarea le poate ignora.Pentru a face faţǎ noilor conditii,cadrul didactic poate recurge la 3 tipuri de strategii:-strategii de evitare

                                             -strategii de diminuare

                                             -strategii de confruntare

1)Strategii de evitare-includ:cultivarea unei toleranţe largi din partea educatoarei,plasarea conflictului în registrul glumei.Dacǎ educatoarea a manifestat în mod constant toleranţǎ,atunci când se aflǎ în dificultate poate ignora criza creatǎ în clasǎ fǎrǎ a-şi pierde credibilitatea.Sub masca bolii educatoarea poate evita implicarea într-un conflict pe care simte cǎ nu va fi în stare sǎ-l stǎpâneascǎ,fǎrǎ ca acest lucru sǎ-i compromitǎ autoritatea în viitor.Acelaşi rost îl are şi utilizarea registrului glumei.Strategiile de evitare pot sǎ aibǎ o anume valoare de supravieţuire,dar ele nu rezolvǎ mare lucru ,atâta timp cât educatoarea nu câştigǎ nici o satisfacţie profesionalǎ iar conflictul nu este rezolvat.

2)Strategii de amânare includ:acţiuni de amânare,rǎspunsuri tangenţiale,evitarea,apeluri la generalizare.Acţiunile de amânare implicǎ amânarea unei decizii pentru a evita precipitarea unei crize sau pentru ca educatoarea nu este sigurǎ de urmǎrile imediate ale deciziei pe care urmeazǎ sǎ o ia.Rǎspunsurile tangenţiale vizeazǎ problemele periferice,ignorând deliberat sursele principale de conflict.Apelul de generalizare este utilizat când educatoarea vrea sǎ descurajeze o solicitare imperioasǎ din partea unui copil;ea trebuie sǎ-i demonstreze copilului cǎ ,venitǎ din partea lui,cererea este rezonabilǎ,dar venitǎ şi din partea altor colegi,ea îşi pierde acest caracter,devenind nerezonabilǎ.Acest tip de strategii este nesatisfǎcǎtor,pentru cǎ nu rezolvǎ situaţia conflictualǎ.

3)Strategii de confruntare includ strategii de putere şi strategii de negociere.Trebuie evitatǎ confruntarea cu copiii în faţa clasei,deoarece poziţia lor poate câstiga noi aderenţi; evitate ameninţǎrile de orice fel;încurajaţi sǎ spuna cât mai multe despre percepţia sa asupra stǎrii conflictuale;explicatǎ limpede propria percepţie asupra stǎrii conflictuale respective.

Admonestarea

O mustrare venitǎ din partea educatoarei are un efect semnificativ nu numai asupra copilului aflat în culpǎ,ci şi asupra restului clasei.În momentul când se admonesteazǎ un copil trebuie avut în vedere şi implicaţiile care pot decurge din acest fapt,în raport cu restul clasei.De ex.:Când un copil admonestat este liderul grupului efectul de undǎ este semnificativ.Dacǎ educatoarea reuşeşte în tentativǎ sa de a-şi impune controlul asupra copilului rebel,ceilalţi membri ai grupului vor accepta mult mai uşor autoritatea ei ,pe care o vor recunoaşte drept „mâna forte”.Dacǎ educatoarea eşueaza în confruntarea sa cu copilul respectiv,va trebui sǎ se aştepte la acte de indisciplinǎ tot mai numeroase,deoarece restul grupului va considera cǎ aceasta nu poate stǎpâni situaţia.Efectul de undǎ va influenţa pozitiv comportamentul unui grup de copii dacǎ intervenţiile educatoarei vor avea câteva caracteristici:claritate,intransigenţǎ,centrarea copilului pe temǎ şi nu pe cadru didactic,asprime,studierea atentǎ a copiilor cu prestigiu ridicat în cadrul grupului.

Claritatea :admonestarea trebuie sǎ se distingǎ clar între comportamentul deviant şi comportamentul dezirabil.Astfel:”George,taci din gurǎ şi termina desenul”este de preferat lui:”Încetaţi cu vorbǎria în spatele clasei”,deoarece mesajul e clar şi vizeazǎ recentrarea pe tema a copiilor.

Intransigenţa—admonestarea este mai fermǎ,are mai multǎ greutate şi este influenţatǎ semnificativ de imaginea pe care copiii o au despre educatoare.În acest caz,intervenţia educatoarei presupune deplasarea catre copilul indisciplinat,deplasare însoţitǎ de o comandǎ de genul:”Înceteazǎ imediat”.

Centrarea pe temǎ-admonestarea trebuie sǎ orienteze atenţia copilului indisciplinat asupra sarcinii şi a consecinţelor neîndeplinirii ei,şi nu asupra educatoarei sau asupra relaţiei copilului cu educatoarea.De aceea e indicat sǎ spunem:”George,nu mai vorbi şi urmǎreşte demonstraţia,altfel nu vei şti sǎ rezolvi tema în loc de:”Fii atent la...” 

Studierea copiilor cu prestigiu ridicat-Educatoarea se poate folosi de liderii copiilor ca de adevǎrate staţii de amplificare a semnalelor pozitive pe care doreşte sǎ le transmitǎ grupului.

 Asprimea-implicǎ utilizarea ameninţǎrii sau a tehnicilor violenţe de control,ceea ce va determina efecte de undǎ negativǎ în rândul copiilor:furie,sentimente de nedreptate,sentimente de neputinţǎ etc.Aceste efecte vor induce comportamente indezirabile în rândul copiilor care n-au creat probleme şi vor influenţa negativ percepţia lor asupra educatoarei.(nu o vor mai stima)Asprimea nu ar trebui sǎ facǎ parte din „arsenalul” educatoarei lipsite de experienţǎ.

De asemenea un rol semnificativ îl au recompensele interne şi externe în formarea şi întǎrirea motivaţiei copilului .Dintre recompensele interne importante sunt:sentimentul împlinirii provocat de lucrul bine fǎcut,satisfacerea curiozitǎţii;recompensele externe sunt:premii,laude fǎcute în public,diplome etc.

Educatoarea trebuie sǎ orienteze sentimentul plǎcerii în vederea obţinerii unor comportamente dezirabile:munca,spirit de colaborare,rǎspunsuri rapide.

Pedeapsa produce reacţii emoţionale negative,cu efecte pe termen lung: anxietate ,frustrare,deteriorarea relaţiilor educatoare-copil.Pentru un singur copil ,o pedeapsǎ utilǎ este aceea a izolǎrii,ea putând sǎ constituie o pârghie pe termen lung pentru obţinerea conformitǎţii.Aceasta nu înseamnǎ cǎ cel aflat în culpǎ trebuie trimis afarǎ din clasǎ,ci este suficient sǎ fie aşezat la colţ,într-o bancǎ mai departe de colegi,pentru a-i transmite sentimentul izolǎrii.Este o pedeapsǎ psihologicǎ care este eficientǎ dacǎ izolarea nu dureazǎ prea mult.Limitarea unor privilegii este privitǎ de copil ca o pedeapsǎ suficient de asprǎ pentru a-i determina sǎ adopte un comportament dezirabil.

Deci trebuie sǎ se recurgǎ la pedepse doar în cazul unor comportamente perturbatoare repetate,şi nu în cazul unor incidente izolate,singulare,minore.Pedeapsa trebuie sǎ survinǎ atunci când copilul persistǎ în greşealǎ.Aplicarea pedepsei trebuie însoţitǎ de o discuţie lǎmuritoare cu copilul,discuţie importantǎ.Discuţia se referǎ la natura greşelii şi oferǎ copilului criterii în funcţie de care va putea sǎ-şi facǎ propriile evaluǎri.

Pentru rezolvarea problemelor serioase de comportament şi disciplinǎ se foloseşte deci :intervenţia directǎ(,care poate fi de douǎ felur)i:

I-educatoarea poate cere imperativ încetarea comportamentului perturbator,indicând apoi comportamentul  dezirabil în situaţia datǎ.Intervenţia trebuie sǎ fie scurtǎ,directǎ şi la obiect şi ar putea cuprinde:numele copilului,identificarea comportamentului indezirabil,sugerarea comportamentului alternativ.

II-reamintirea sistemului de reguli existent şi a comportamentului ce se aşteaptǎ din partea lor) şi admonestarea care se face cu voce tare în faţa clasei sau între 4 ochi a copilului cu comportament indezirabil.Utilizând admonestǎrile între 4 ochi,frecvenţa problemelor de disciplinǎ s-au redus semnificativ.

Cele mai frecvente probleme de comportament într-o clasǎ sunt cele minore:lipsa atenţiei şi de concentrare,distragerea de la subiectul lecţiei,comiterea de pozne.Educatoarea trebuie sǎ gǎseascǎ modalitǎţi rapide de rezolvare,pentru a împiedica rǎspândirea şi acutizarea lor,pe cât posibil fǎrǎ intreruperea fluxului lecţiei şi fǎrǎ perturbarea celorlalţi.Cea mai bunǎ soluţie este observarea atentǎ atât a clasei cât şi a fiecǎrui copil în parte.Copiii trebuie sǎ simtǎ privirea atentǎ,scrutǎtoare a educatoarei,fǎrǎ ca prezenţa acesteia sǎ inspire obedienţa sau teama.Ţinând sub control dinamic clasa,educatoarea este în poziţia de a rezolva rapid,încercǎrile de perturbare a activitǎţii.Este recomandatǎ o combinaţie între ignorarea comportamentului nedorit şi aprobarea/recompensarea comportamentului dezirabil.Existǎ mai multe tehnici disponibile la care educatoarea poate apela în cazul unor greşeli minore,dar repetate de comportament,mai ales când acestea ameninţǎ sǎ fragmenteze activitatea sau sǎ se rǎspândeascǎ la alţi copii:-contactul din priviri

                            -contactul prin intermediul gesturilor

                            -deplasarea catre copilul neastâmpǎrat

                      -alte mijloace non-verbale-încruntarea,ameninţarea cu degetul,legǎnarea capului

                             -invitaţia la rǎspuns.

Disciplina este preocupatǎ de prevenirea comportamentului indezirabil,ca şi de reacţia de rǎspuns declanşatǎ de comportamentul respectiv.Disciplina se ocupǎ de ceea ce face educatoarea pentru a preveni problemele de comportament,dar şi cu ceea ce va face aceasta,dacǎ apar asemenea probleme.

Cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate,ridicate la pătrat.

Niciun comentariu: