luni, 25 februarie 2013

Psihoterapia centrata pe persoana

Psihoterapia centrata pe persoana a fost introdusa de catre Carl Rogers in jurul anilor 1940.
Principala presupunere care sta la baza acestei abordari psihoterapeutice este aceea de necesitate a existentei unei relatii mai personale cu pacientul, pentru a ajunge ca psihoterapeutul sa ajute persoana sa realizeze ca se poat ajuta si singura.
Se pleaca de la premiza ca persoana poate utiliza psihoterapia pentru a-si da seama mai bine ce se intampla cu sine insasi, pentru ca astfel sa inceteze sa mai traiasca intr-o lume irationala.
Psihoterapia centrata pe persoana este frecvent folosita pentru dezvoltarea personala si pentru acomodare la o problema sau situatie. Este de altfel o abordare non- directiva in psihoterapie.
Psihoterapeutul incurajeaza pacientul sa-si exprime sentimentele si nu sugereaza cum ar trebui realizata schimbarea, ci asculta si reflecta ceea ce spune persoana respectiva, ajutand-o sa exploreze si sa inteleaga singura sentimentele proprii. Astfel persoana va putea decide singura ce fel de schimbari ar dori sa faca si poate ajunge astfel la dezvoltare personala.Desi aceasta tehnica a fost criticata pentru lipsa sa de structura ea s-a dovedit a avea o mare popularitate si a fi un mijloc de psihoterapie foarte eficace.

Niciun comentariu: