sâmbătă, 23 februarie 2013

PERSONALITATEA SI PSIHOPATOLOGIA


TULBURĂRILE DE PERSONALITATE

Interesul deosebit de prezentare a tulburarilor de personalitate în aceasta lucrare este legat cel putin de urmatoarele aspecte:

-          Personalitatea si implicit tulburarile de personalitate reprezinta fundalul pe care se desfasoara tragedia bolii psihice sau somatice si în acest context perceperea ei de catre medic sau psihologul clinician va suferi distorsiuni caracteristice.

-          Situate la limita normalitate-boala, fara sa îsi poata defini un statut tulburarile de personalitate vor fi uneori confundate cu boala psihica, creind dificultati de diagnostic si abordare

-          Tulburarile de personalitate ale membrilor familiei bolnavului pot complica în cele mai diverse ipostaze interventia terapeutica.

-          Medicul sau psihologul clinician pot fi ei însasi personalitati care se înscriu în aceasta sfera iar acest lucru va genera dificultati de relationare extreme.

-          Abordarea bolnavilor cu tulburari de personalitate indiferent de suferinta pe care o au - psihica sau somatica - cere abilitati si efort suplimentar.

          Subliniem toate acestea pentru a ne delimita si de aceia care considera ca aceste personalitati sunt sarea si piperul omenirii... tulbura valurile vietii sociale si uneori le dau culoare. Amestecul armonie-dizarmonie-normalitate-anormalitate-incertitudine - delimitare ca fundal acceptat pentru demersul medical sau psihologic, va fi doar un inutil mars în desert spre o tinta care este fata morgana. Acolo cel care va rataci se imagineaza ca un stapân al adevarului acceptând paradoxul ca orice asertiune poate fi în acest context adevarata sau falsa.

            ÎNCERCARI DE DEFINIRE A PERSONALITATII. DELIMITARI CONCEPTUALE

          Orice încercare de definire a personalitatii se loveste de enorme dificultati, generate pe de o parte de gradul deosebit de generalitate al notiunii, iar pe de alta parte de nevoia de sinteza pe care orice definitie o presupune.

          Personalitatea umana constituie direct sau indirect terenul de intersectie al multor discipline stiintifice, este un univers care incita permanent la cunoastere, dar care niciodata nu poate fi epuizat. Goethe considera ca suprema performanta a cunoasterii stiintifice este cunoasterea omului. Ideea este justificata atât prin compexitatea maxima a fiintei umane, cât si prin faptul ca omul reprezinta valoarea suprema pentru om.

          Între pesimismul lui Nietzsche, care afirma ca omul este animalul care nu poate fi niciodata definit si viziunea axiologica a lui Protagoras care spunea ca omul este masura tuturor lucrurilor, se naste nelinistitoarea întrebare - cum sa evaluezi cu ceva care nu este masurabil?

          Daca pentru alte domenii aceasta întrebare poate sa ramâna retorica, pentru psihiatrie, psihopatologie si psihologie clinica care opereaza cu modelul medical, ea trebuie cu necesitate sa-si gaseasca un raspuns. Acest raspuns devine extrem de complex în contextul cresterii vertiginoase a volumului informatiilor stiintifice, care determina o viziune multidimensionala, prin care realitatea nu poate fi cunoscuta decât prin interpretarile interdisciplinare, sistemice, ale contextelor, ansamblurilor.

          Cu toate ca se pot inventaria aproape tot atâtea definitii asupra personalitatii câte teorii psihologice exista, se poate stabili totusi un oarecare consens asupra unui numar de notiuni, care sunt în genere cuprinse în orice definire si descriere si pe care vom încerca sa le trecem în revista:

-          personalitatea este un concept global, o structura care nu se poate descrie decât prin elementele sale structurale;

-          ea are un anumit grad de permanenta, o dinamica si o economie proprie;

-          este rezultanta dezvoltarii potentialitatilor înnascute într-un mediu de dezvoltare precizabil din punct de vedere socio-cultural;

-          dezvoltarea personalitatii este secventiala.

          Subliniem însa înca o data ca abordarea acestor puncte de referinta difera dupa scoala, atât în privinta sensului acordat, cât si a ponderii ce li se aplica în cadrul personalitatii.

Tulburarile de personalitate sunt alcatuite din trasaturi de personalitate, care arata o persistenta maladaptativa si inflexibilitate. Trasaturile de personalitate sunt paternurile durabile ale comportamentului. Prin trasaturi de personalitate se înteleg modelele de gândire si de relationare cu mediul social si cu propria individualitate a subiectului

  • Trasaturile nu sunt patologice si nici nu sunt diagnosticabile ca tulburari mintale.
  • Recunoasterea acestor trasaturi poate fi folositoare oricarui medic în întelegerea reactiei fata de stres, boala sau oricare alta situatie cu implicatii medicale.

Pentru a denumi tulburarile de personalitate asa cum le întelegem si le denumim azi de-a lungul timpului au fost folositi o serie de termeni cu destin lingvistic variabil si cu o arie de raspândire mai mult sau mai putin importanta. Termeni ca folie sans delir (Ph. Pinel), nebunie morala (J.C. Prichard), inferioritate psihopatica, psihopatie (J.L. Koch), anetopatie, caracteropatie, personalitate psihopatica (E. Kraepelin), nevroza de caracter, dizarmonie de personalitate, tulburare de personalitate, au cautat de-a lungul timpului sa acopere domeniul tulburarii de personalitate acest lucru fiind de înteles în contextul în care chiar conceptul de personalitate cheia de bolta a psihologiei si a psihopatologiei cunoaste zeci de definitii si sute de acceptii. (G. Ionescu). Formularile mentionate au tinut seama fie de presupusa determinare etiopatogenica a tulburarii de personalitate, fie de modelul personalitatii însusit de autori, fie chiar de tabloul psihopatologic.

SURSA
DENUMIRE
Ph. Pinel
Nebunie fara delir, personalitate anormala
J.C. Prichard
Nebunie morala
Cleckley
Sociopatie
J.L. Koch, Emil Kraeplin
Personalitate psihopatica - psihopatie
S. Freud
Nevroza de caracter
ICD 10, DSM IV
Tulburare de personalitate
Alte denumiri:
Personalitate imatura,
Personalitate inadecvata,
Personalitate accentuata,
Personalitate dizarmonica

Prin tulburari de personalitate întelegem acele trasaturi inflexibile si dezadaptative care provoaca fie perturbari în functionalitatea socio-profesionala a individului, fie disconfort subiectiv.Tulburarile de personalitate se recunosc înca din adolescenta si persista toata viata, atenuându-se de obicei cu vârsta.

          Vom trece în revista o serie de definitii care ni s-au parut mai complete din ultima jumatate de veac:

·       Personalitatile psihopatice sunt acele personalitati anormale care sufera datorita anormalitatilor structurale sau care, prin acestea fac societatea sa sufere (K. Schneider, 1934).

·       Ei tind sa-si exteriorizeze social conflictele în loc sa dezvolte simptomele conflictului interior (S. Levine, 1942).

·       Psihopatiile reprezinta un grup polimorf de dezvoltari patologice ale personalitatii caracterizate clinic printr-o insuficienta capacitate sau printr-o incapacitate episodica sau permanenta de integrare armonica si supla la conditiile obisnuite ale mediului familial, profesional sau în general social (V. Predescu, 1976).

·       Principalele trasaturi sunt reprezetate de modele rigide, necorespunzatoare, de relatie, de perceptie si de apreciere a lumii si sinelui, suficient de severe, pentru a determina fie tulburari severe în adaptarea socio-profesionala, fie suferinte obiective (DSM III, 1980).

·       Au ca elemente definitorii: controlul incomplet al sferelor afectiv-volitionale si instinctive; nerecunoasterea defectului structural; incapacitatea de integrare armonioasa în mediul social. (F. Tudose si C. Gorgos, 1985)

·       Tulburarea specifica de personalitate este o perturbare severa în constitutia caracteriologica si tendintele comportamentale ale individului, implicând de obicei mai multe arii ale personalitatii si asociate aproape întotdeauna cu o considerabila disruptie personala si sociala. Tulburarea de personalitate tinde sa apara în copilaria tardiva sau în adolescenta si continua sa se manifeste în viata adulta. Din aceast; cauza, este improbabil ca diagnosticul de tulburare de personalitate sa fie cel corect pentru un pacient care nu a împlinit înca 16 sau 17 ani. (ICD-10, 1992)

·       Tulburarea de personalitate este un patern persistent de experienta interioara si comportament care deviaza în mod clar de la asteptarile pe care le avem din partea insului; acest patern este pervaziv si inflexibil, cu debut în adolescenta sau timpuriu în viata adulta, stabil în timp si care determina disfunctionalitate. (DSM-IV, 1994)

Elementul esential al tulburarii de personalitate îl constituie un patern (model) durabil de experienta interna si de comportament care deviaza considerabil de la expectatiile culturii individului si care (conform DSM IV):

·         Se manifesta în cel putin  doua din urmatoarele domenii: cunoastere, afectivitate, functionare interpersonala, control al impulsului (criteriul A)

·         Acest patern durabil este inflexibil si extins în majoritatea situatiilor sociale si personale ale individului (criteriul B)

·         Duce la deteriorarea semnificativa în domeniul social, profesional, sau alte domenii importante de functionare (criteriul C)

·         Paternul este stabil  si de lunga durata iar debutul sau poate fi  gasit în copilarie sau la începutul perioadei adulte (criteriul D)

·         Paternul nu poate fi explicat mai bine ca manifestare sau consecinta a altei tulburari mentale (criteriul E)

·         Paternul nu se datoreaza  consecintelor fizice directe ale unei substante ori ale unei conditii medicale generale (criteriul F)

CARACTERE CLINICE GENERARLE ALE DIZARMONIEI

          Personalitatile dizarmonic-psihopate se caracterizeaza prin:

-          o dizarmonie caracteriala grava si persistenta care se exprima prin diverse tipologii;

-          aceasta tulburare influenteaza negativ (perturbator) existenta interpersonal-sociala a individului; judecarea morala poate fi deseori, deficitara;

-          dizarmonia este urmarea disontogenezei persoanei; anormalitatea fiind neevolutiva si greu influentabila prin educatie, sanctiuni sau chiar prin tratament psihiatric.

Exista si alte caracteristici care, însa, nu se întâlnesc în mod obligatoriu la toate cazurile de psihopatie, ci mai ales la cele etichetate ca "sociopatice" ori "nucleare":

-          subiectul urmareste satisfacerea propriilor interese si placeri fara a tine cont de altii (egocentric, hedonic);

-          subiectul este de acord cu comportamentul lui (egosintonic);

-          în situatii conflictuale este de parere ca altii sunt vinovati (extrapunitivitate);

-          îi determina pe altii sa sufere mai mult decât sufera el însusi;

-          atitudinea activa si heteroagresiva predomina asupra celei inhibate;

-          lipsa de adecvare nuantata la diverse situatii, incapacitatea de a învata din experienta (psihorigiditate). (M. Lazarescu si D. Ogodescu, 1995)

        RECUNOASTEREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE

Acordarea importantei cuvenite factorilor psihodinamici, de dezvoltare si de personalitate este importanta atât pentru medic cât si pentru psiholog din urmatoarele motive:

-          reactiile negative ale unui specialist în fata pacientului pot îndeparta clinicianul de problemele medicale reale.

-          tulburarile de personalitate pot avea ca rezultat un diagnostic incorect, un tratament insuficient sau nepotrivit si o interventie psihoterapeutica inadecvata sau ineficenta (De exemplu, comportamentul neajutorat si indecis al unui pacient cu tulburare de personalitate de tip dependent poate fi interpretata gresit ca apartinând unei depresii si deci tratata cu medicatie antidepresiva);

-          complicatiile legate de personalitate pot fi tratate de obicei într-un termen scurt.

          Scopul recunoasterii tulburarii de personalitate este cel de a întelege comportamentele pacientului fata de boala, un exemplu clasic fiind cel al comportamentelor adictive în care abuzul de droguri nu poate fi tratat fara a întelege trasaturile de personalitate care îl însotesc.

          Frecvent tulburarile de personalitate complica relatia terapeut-pacient dar tot atât de frecvent, tulburarile de personalitate sunt trecute cu vederea, în special la vârstnici. La aceasta vârsta, multe din comportamentele dezadaptative sunt puse pe seama organicitatii sau a deteriorarii cognitive datorata vârstei. Cu toate acestea, retrospectiva evenimentelor si conduitelor din trecut, poate orienta rapid medicul în identificarea unei tulburari de personalitate.

          Informatii utile în descrierea personalitatii pot fi obtinute din observarea felului în care pacientul este îmbracat si modul în care participa la dialogul cu medicul. Machiajul strident sau, dimpotriva aspectul neîngrijit, mimica exagerata sau indiferenta fata de situatie sunt elemente importante. Ascultarea modului în care pacientii îsi exprima nevoile, a faptului ca prezentarea este prea dramatica sau excesiv de patetica, orienteaza atât spre existenta unei tulburari de personalitate, cât si spre tipul acesteia. Acelasi lucru se întâmpla atunci când pacientul încearca sa se prezinte într-o lumina exagerat de magulitoare. Raspunsurile la întrebari specifice de tipul:

·         Cum a interactionat cu persoane importante?

·         Se simte pacientul apropiat sau încrezator în cineva?

·         Pacientul are un comportament manipulator sau exagerat de dependent?

·         Ce comportament anormal a mai prezentat pacientul în trecut?

·         În ce fel. se comporta în relatia cu cei care îl îngrijesc?

·         Daca a intrat vreodata în conflict cu acestia?

·         Ce a fost benefic si ce nu în relatiile cu terapeutii care l-au îngrijit anterior?

vor aduce informatia necesara creionarii tipului de personalitate si va permite evaluarea necesara plasarii acestuia între normalitate si tulburare. Relatii suplimentare care sa contureze tabloul personalitatii pacientului pot fi obtinute de la prieteni, familie, colegi, parteneri de cuplu.

Exista de asemenea câteva observatii "cheie" care ajuta la identificarea unui individ cu tulburare de personalitate.

  • Deseori afirma ca "a facut sau a fost dintotdeuna asa" sau "dintotdeauna a simtit astfel"
  • Pacientul nu este compliant cu regimul terapeutic,
  • Progresul terapiei pare sa se fi oprit definitive fara nici un motiv aparent
  • Pacientii nu sunt constienti de efectul comportamentului lor asupra celorlalti,
  • Problemele pacientului par sa fie acceptabile si naturale pentru ei

          De asemenea, tabloul poate fi si mai bine conturat prin folosirea unor teste de psihodiagnostic cum ar fi: inventarul multifazic de personalitate Minnesota (MMPI) considerat de psihologii si medicii americani cel mai bun test standardizat pentru evaluarea personalitatii. Un avantaj suplimentar al MMPI-ului este faptul ca se autoadministreaza si ca în ultima vreme poate fi prelucrat automat pe computer. Dintre dezavantaje enumeram lipsa unei standardizari românesti recunoscute si timpul mare necesitat de completarea acestuia.

În recunoasterea pacientilor cu tulburari de personalitate este utila identificarea unor caracteristici care pot orienta catre aceasta ipostaza diagnostica medicul sau psihologul.

Caracteristicile obisnuite ale pacientilor
cu tulburari de personalitate
Modele de comportament cronice si durabile, nu episodice
Blamarea constanta a altora
Usor de înfuriat sau de facut gelosi
Ego-sintonic
Functia sociala si ocupationala tulburata
Dependenta sau independenta excesiva
Frecvent "dezamagiti" de catre partener
Impulsivi sau compulsivi
Exacerbare produsa de afectiunile SNC, traumatism cranian si stres
Standarde si opinii inflexibile
Iritabilitate
Abilitati empatice reduse
Înselarea persoanelor pentru a ajunge la un rezultat final
Egocentrism
Deseori rezistenta la tratament
Trecere de la subevaluare la supraevaluare
Relatii interpersonale tulburi sau instabile

     CLASIFICAREA TULBURARILOR DE PERSONALITATE SI IPOSTAZE MEDICALE ALE ACESTORA

Tulburarile de personalitate sunt împartite în trei grupe pe baza similitudinilor descriptive


    TULBURAREA DE PERSONALITATE PARANOIDA

Indivizii manifesta neîncredere si suspiciozitate fata de altii ale caror intentii sunt interpretate ca rau-voitoare si care persista chiar în fata unor dovezi puternice ca nu exista nici un motiv de îngrijorare. Sunt exagerat de suspiciosi tinzând sa testeze deseori fidelitatea partenerilor. Au dubii nejustificate referitoare la loialitatea sau corectitudinea amicilor sau colegilor.Ei tind sa fie anxiosi, distanti, fara umor si certareti si fac adeseori "din tîntar armasar". Poarta pica tot timpul, si sunt implacabili fata de insulte, injurii sau ofense. În activitatea profesionala depun multe eforturi si daca se afla în situatia de a munci individual, se descurca foarte bine. Faptul ca sunt distanti si retinuti le creaza numeroase dificultati interrelationale, de integrare si armonizare.
Exista însa persoane în rândul celor cu tulburare de personalitate paranoida care au multa rigoare logica, argumentativitate, persuasiune, combativitate si tenacitate, devenind astfel extrem de dificil de contracarat într-un schimb de opinii. Daca sunt contrazisi sau respinsi tolereaza greu frustrarea si contraataca violent. În situatia în care gresesc heteroatribuie esecul. Sunt multi care au tendinta de a obtine si pastra puterea, nu de putine ori supraestimându-si calitatile. Au o marcata tendinta la autonomie fiind aproape incapabili sa coopereze deoarece îi dispretuiesc pe cei slabi, incapabili si sunt extrem de exigenti si intransigenti.
Date epidemiologice: Prevalenta este de 0,5-2,5%. Incidenta este crescuta în familiile probanzilor cu schizofrenie si tulburari delirante. Tulburarea este mai frecventa la barbati decât la femei. Prevalenta este mai mare la minoritati, imigranti si surzi.
Complicatii: tulburare deliranta, schizofrenie, depresie, anxietate, tulburari de abuz si dependenta de substanta (droguri, alcool)

TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOIDA

           
Caracteristica principala a acestei personalitati este lipsa de interes fata de alte persoane si relatii sociale. Sunt indiferenti la laude sau critici. Sunt niste singuratici si exprima foarte putine emotii, fiind în general introversi. Sunt înclinati spre introspectie si reverie si sunt retrasi, lipsiti de simt al umorului, reci si aplatizati emotional. Prefera activitatile solitare, comportamentul lor putând parea neconventional sau bizar. Au preocupari reduse ori absente pentru activitatea sexuala.
Desi sunt izolati social si au afectivitate aplatizata (caracteristici ale schizofreniei), nu au tulburari de gândire (halucinatii, idei delirante sau tulburari de limbaj) si de aceea nu pot fi considerati schizofrenici.
Date epidemiologice: Aceasta tulburare poate sa afecteze 7,5% din populatia generala. Incidenta este crescuta la familiile probanzilor cu schizofrenie. Incidenta este mai mare la barbati decât la femei, cu un posibil raport de 2:1
Complicatii: tulburare deliranta, schizofrenie sau tulburare depresiva majora

 TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALA

Este în principal caracterizata de deficite sociale si interpersonale manifestate prin disconfort acut în relatii si reducerea capacitatii de a stabili relatii intime, precum si prin distorsiuni cognitive si de perceptie si excentricitati de comportament.
Indivizii au o gândire magica sau credinte stranii care influenteaza comportamentul si sunt incompatibile cu normele subculturale.
Ideatia  este dominata de convingerea ca poseda însusiri rare, particulare ilustrate prin: clarviziune, capacitate de premonitie, telepatie sau superstitie.
De asemenea, ei traiesc experiente perceptive insolite, incluzînd iluzii corporale, obsesii cu continut dismorfofobic. Au o gândire de tip magic si un limbaj bizar (ex. limbaj vag, circumstantial, metaforic, supraelaborat sau stereotip).
Date epidemiologice: Prevalenta acestei tulburari este de 3%. Prevalenta este crescuta în familiile probanzilor schozofrenici. A fost evidentiata o concordanta mai mare la gemenii monozigoti. Tulburarea se constata mai frecvent la barbati decât la femei.
Complicatii: Suicid, episoade psihotice tranzitorii, tulburarea deliranta, tulburarea schizofreniforma, schizofrenie, distimia, episoade depresive majore

 TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALA

Denumiti adeseori si sociopati, acesti indivizi sunt caracterizati de: desconsiderarea si violarea drepturilor altora, impulsivitate si incapacitate de a face planuri pe durata lunga, iritabilitate si agresivitate, neglijenta nesabuita pentru siguranta sa sau a altora, iresposabilitate considerabila indicata prin incapacitatea repetata de a avea un comportament consecvent la munca ori de a-si onora obligatiile financiare, lipsa de remuscare, indiferenta fata de faptul de a fi furat sau maltratat sau încercarea de justificare a acestor fapte, incapacitate de a se conforma normelor sociale în legatura cu comportamentele legale (comiterea repetata de acte care constituie motive de arest), incorectitudine, mintit repetat, manipularea altora pentru profitul sau placerea personala. Ignora problemele personale curente si de perspectiva. Au o instabilitate psihica crescuta. Afiseaza siguranta de sine, aroganta, se supraestimeaza. Înantecedentele personale distingem minciuna, înselaciunea, evaziunefiscala si numeroase alte acte ilegale sau în orice caz imorale. Acesti indivizi pot forma cu usurinta relatii interpersonale dar natura acestora este superficiala.
Date epidemiologice: Prevalenta este de 3% la barbati (ar putea fi de 7%) si de 1% la femei. În populatia penitenciarelor poate sa ajunga la 75%. Incidenta crescuta în unele familii a tulburarii antisociale de personalitate, a tulburarii de somatizare si a alcoolismului. Tulburarea este de cinci ori mai frecventa la rudele de gradul întâi ale pacientilor de sex masculin decât printre subiectii de control.Tulburarea este mai frecventa în grupurile socio-economice mai joase. Conditiile predispozante includ tulburarea prin deficit atentional/hiperactivitate (ADHD) si tulburarea de conduita.
Complicatii: Alcoolismul si dependenta de droguri, tulburarea de somatizare, tulburarea ciclotimica, suicidul, moartea violenta, tulburari medicale

TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE

Caracteristica principala este instabilitatea relatiilor interpersonale, imaginii de sine si afectului si impulsivitatea manifestata prin cheltuieli abuzive, joc patologic, abuz de substanta, mâncat excesiv, relatii sexuale dezorganizate etc. Indivizii alterneaza între extremele de idealizare si devalorizare. Pot avea o perturbare de identitate si sentimentul cronic de vid interior. Apar manifestari frecvente de furie cu incapacitatea de a-si controla mânia Au un comportament automutilant si amenintari recurente de suicid. Nu suporta singuratatea si sunt instabili afectiv. Au frecvente reactii impulsiv-agresive la incitatii minime, Traiesc sentimentul inconsistentei sau dispersiei identitatii. Comportamentul lor este imprevizibil, acrediteaza exclusiv afectiv celelalte persoane împartindu-i în "cei pe care îi iubesc si cei pe care îi urasc". În istoricul personal întâlnim acte autodistructive repetitive.
Date epidemiologice: Prevalenta este în jur de 2% în populatia generala.
Este mai frecventa la femei decât la barbati. Dintre aceste persoane, 90% au un diagnostic psihiatric, iar 40% au înca doua diagnostice psihiatrice, pe lânga cel de tulburare de personalitate borderline. Prevalenta familiala a tulburarilor dispozitiei si a tulburarilor legate de substante este crescuta. Prevalenta tulburarii de personalitate borderline este crescuta la mamele pacientilor borderline.
Complicatii: Episoade psihotice episoade depresive majore, tentative de suicid, alcoolism, tulburari somatoforme, tulburari sexuale, auto-lezarea

       TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICA

Este caracterizata de emotionalitate excesiva si de cautare a atentiei. Istericul se simte nemultumit atunci când nu se afla în centrul atentiei. Îsi schimba rapid emotiile care sunt superficiale. Catarsisul afectiv este facil. Împrumuta cu usurinta "temperatura" afectiva a anturajului în care se afla fara sa manifeste o empatie autentica fata de ceilalti. Este sugestionabil, usor de influentat. Are tendinta de a dramatiza continutul vorbirii si un stil de comunicare colorat, impresionabil. Considera relatiile a fi mai intime decât sunt în realitate. Are un comportament seducator si provocator sexual. Sunt manipulativi, orientati spre satisfacerea propriilor interese. Personalizeaza relatiile dar au o redusa disponibilitate de mentinere a acestora. Manifesta interes pentru noutate, stimulare sau schimbare. Se entuziasmeaza facil si efemer. Seautoipostaziaza în roluri extreme sau insolite. Manifestaintoleranta la ignorare sau periferizare putând exista repetate amenintari cu suicidul. Pot manifesta amnezia traumelor, frustrarilor si afectelor dramatice, parând detasati în comparatie cu dramatismul evenimentelor traite si povestite (la belle indifference).
Date epidemiologice: Prevalenta tulburarii de personalitate histrionice este de 2-3%. Dintre pacientii care sunt în tratament, se raporteaza ca 10-15% au aceasta tulburare. Prevalenta este mai mare la femei dectt la barbati, dar tulburarea probabil ca este subdiagnosticata la barbati. Se asociaza cu tulburarea de somatizare, cu tulburarile dispozitiei si cu uzul de alcool.
Complicatii: Tulburari de somatizare, episoade depresive, dependente medicamentoase, tentative suicidare, tulburari de dinamica sexuala, tulburari conversive, tulburari disociative

       TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISICA

Caracterizata prin grandoare, necesitatea de admiratie si lipsa de empatie. Are sentimentul de autoimportanta, fantasme de succes nelimitat, putere. Necesita admiratie excesiva si îsi subliniaza repetat si exagerat calitatile. Este sensibil la critica, insucces sau pierdere. Are pretentii exagerate de tratament favorabil si supunere dorintelor sale. Profita de altii pentru a-si atinge scopurile. Este lipsit de empatie: este incapabil sa cunoasca sau sa se identifice cu sentimentele si necesitatile altora. Are un comportament arogant, sfidator. De asemenea, are sentimente ostile sau de invidie pe care le proiecteaza asupra interlocutorilor.  Afiseaza o conduita distanta, aroganta, emfatica, fiind non-receptiv si insensibil la opiniidiferite, sfaturi sau îndemnuri. Nu rareori poate aveasentimente ostile sau malefice, pe care le proiecteaza asupra interlocutorilor. Este avid de titluri, demnitati, onoruri, ranguricare considera ca i se cuvin.
Date epidemiologice: Prevalenta constatata este de sub 1% din populatia generala, dar se considera ca tulburarea este semnificativ mai frecventa decât arata aceasta cifra si este posibil ca numarul de persoane afectate sa fie în crestere. În populatia din clinicile psihiatrice prevalenta este de 2-16%. Este suspectata o transmitere familiala.
Complicatii: Tulburarea distimica, tulburarea depresiva majora, abuzul si dependenta de droguri sau alcoolismul, tulburare somatoforma, episoade psihotice tranzitorii

       TULBURAREA DE PERSONALITATE EVITANTA

    
Caracterizata prin inhibitie sociala, sentimente de insuficienta si hipersensibilitate la evaluare negativa.
Evita activitatile profesionale care implica un contact interpersonal semnificativ din cauza fricii de critica, dezaprobare sau respingere.
Manifesta retinere în relatiile intime de teama de a nu fi ridiculizat si inhibat în relatii noi din cauza sentimentelor de inadecvare. Prezinta teama de a nu fi criticat sau umilit în public, traind o stare de aprehensiune sau de anxietate persistenta si limitativa. Desi îsi doreste sa fie acceptat si simpatizat, evita si îi este teama sa initieze noi relatii interpersonale. Are nevoie de tandrete, securizare si reasigurare.
Se considera inapt social, inferior celorlalti, neatractiv si se subestimeaza. Este ezitant în a-si asuma riscuri ori în a se angaja în activitati noi pentru a nu fi pus în dificultate. Are tendinta de a exagera eventualele riscuri, esecuri, pericole.
Traieste intens, dureros inacceptarea, refuzul, respingerea si discriminarea fiind extrem de interpretativ si hipersensibil fata de comentariile celorlalti.
Date epidemiologice: Prevalenta este de 0,5-1% din populatia generala. S-au raportat si cifre mult mai ridicate, de 10%. Posibilii factori predispozanti includ tulburarea evitanta din copilarie sau adolescenta sau o boala fizica (somatica) deformanta.
Complicatii: Tulburari anxioase, fobia sociala, tulburari de dispozitie

       TULBURAREA DE PERSONALITATE DEPENDENTA

Principala caracteristica este necesitatea excesiva de a fi supervizat, care duce la un comportament submisiv si adeziv si la frica de separare. Are dificultati în a lua decizii simple fara reasigurari si sfaturi din partea altora. Necesita ca altii sa-si asume responsabilitatea pentru cele mai importante domenii ale vietii lui reducându-si sau chiar anulându-si initiativele. Are dificultati în a-si exprima dezaprobarea fata de altii de teama de a nu pierde aprobarea sau suportul acestora.
Au stima de sine redusa si îsi subestimeaza calitatile si disponibilitatile proprii. Au nevoie de aprobare, de acceptare si de sustinere. Fac sacrificii în vederea obtinerii aprobarii suportului si îngrijirii. Acorda altora girul propriilor sale responsabilitati. Le este teama de a fi abandonat manifestând o toleranta excesiva fata de persoana investita ca protector. Îsi limiteaza relatiile sociale la cei de care sunt dependenti, Au tendinta de a interpreta orice contrariere sau dezaprobare ca expresia neîncrederii sau incapacitarii sale. Merge foarte departe spre a obtine solicitudine pâna la punctul de a se oferi voluntar sa faca lucruri care sunt neplacute. Cauta urgent o alta relatie drept sursa de supervizare când o relatie strânsa se termina. Îi este exagerat de frica de a nu fi lasat sa aiba grija de sine si se simte lipsit de ajutor când ramâne singur.
Date epidemiologice: Tulburarea este mai prevalenta la femei decât la barbati. Tulburarea este frecventa, constituid, poate, 2,5% din totalul tulburarilor de personalitate.
Complicatii: Tulburare de adaptare, tulburare anxioasa, tulburare depresiva

         TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV-COMPULSIVA

Caracterizata de preocuparea catre ordine, perfectionism si control mental si interpersonal în detrimentul flexibilitatii, deschiderii si eficientei. Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri în asa fel încât obiectivul major al activitatii este pierdut. Prezinta perfectionism care interfereaza cu îndeplinirea sarcinilor. inflexibilitate, intoleranta fata de indiferenta, compromis si coruptie.Sunt militanti ai standardelor înalte autoimpuse si în aceeasi masura sunt foarte exigenti cu ceilalti, având tendinta de a le impune propriile standarde, rigori sau stil de viata. Este excesiv de devotat muncii si productivitatii mergând pâna la excluderea activitatilor recreative si amicitiilor. Este hiperconstiincios, scrupulos si inflexibil în probleme de morala, etica, valori. Refuza se delege sarcini sau sa lucreze cu altii în afara situatiei când acestia se supun stilului sau. Adopta un stil avar de a cheltui în ideea de a fi pregatit financiar în orice situatie neprevazuta. Manifesta teama de schimbare a activitatii cotidiene, a locului de munca, a locuintei fiind adepti ai stabilitatii, conservatori.Au incapacitate în a exprima sentimente tandre având putine relatii interpersonale.
Date epidemiologice: Prevalenta este mai mare la barbati decât la femei. Este probabila transmiterea familiala. Concordanta este crescuta la gemenii monozigoti. Tulburarea se diagnosticheaza mai frecvent la copiii mai mari din familie.
Complicatii: Schizofrenie, depresie majora, dezvoltari delirante de tipul delirului de relatie, tulburare hipocondriaca, tulburari anxioase

 ALTE TULBURARI DE PERSONALITATE

Desi nu sunt incluse în cele trei grupe de tulburari de personalitate descrise în DSM IV, alte tulburari de personalitate descrise sunt:

Tulburarea de personalitate pasiv-agresiva

Tulburarea de personalitate depresiva

        Tulburarea de personalitate pasiv-agresiva

Caracteristicile principale ale acestei tulburari de personalitate sunt rezistenta la solicitari sau îndemnuri însotita de amânarea raspunsului la rugaminti sau solicitari, temporizarea îndeplinirii sarcinilor. Pasiv agresivul formuleaza indirect sau chiar disimuleaza cererile pe care le face si dorintele pe care le exprima. Este într-o relatie de dependenta ostila cu persoana semnificativa cu care se afla în relatie. Are un comportament frecvent lamentativ, având impresia ca sunt neîntelesi si insuficient apreciati. Sunt cvasipermanent îmbufnati si certareti manifestând resentimente si invidie, iritabilitate si cinism fata de colegi. Verbalizeaza acuze exagerate si persistente de ghinion personal. Sunt ambivalenti în deliberari, alternând între sfidarea ostila si remuscari. Nu au încredere în fortele proprii si au o stima de sine scazuta. În mod deplasat critica si "vegheaza" cu atentie persoana care reprezinta autoritatea în grupurile din care face parte.
Nu se cunoaste epidemiologia tulburarii
Complicatii: Suicidul, distimia, abuzul de alcool

       Tulburarea de personalitate depresiva

  
Se caracterizeaza prin gânduri si comportamente depresive. Dispozitia obisnuita este dominata de amaraciune, lipsa de bucurii, veselie si spontaneitate. Are cvasipermanent un aer posomorât, nefericit. Are o stima de sine scazuta, simtindu-se inadecvat si lipsit de valoare. Este critic si acuzator fata de sine. Prezinta frecvent ruminatii anxioase si depresive. Este negativist si critic în legatura cu altii. Este pessimist si are predispozitie catre sentimente de vinovatie si remuscare.
Date epidemiologice: apare probabil în familiile cu depresie. Apare în mod egal la baarbati si femei.
Complicatii: distimie, tulburare depresiva majora

O POSIBILA ETIOLOGIE A TULBURARILOR DE PERSONALITATE

Dintre factorii incriminati în etiologia plurifactoriala a tulburarilor de personalitate sunt de mentionat: ereditatea, factori perinatali, factori de microorganicitate, factori mezologici, factori de dezvoltare, factori psihodinamici, fara ca sa existe pâna în acest moment nici un consens stiintific si nici macar dovada unei legaturi de cauzalitate suficient de importante pentru a fi luata în discutie.

O teorie interesanta asupra aparitiei tulburarilor de personalitate este teoria lui Beck conform careia anumite modele sau strategii comportamentale care au avut o valoare adaptativa din punct de vedere evolutionist devin dezadaptative în societatea contemporana odata ce aceste strategii devin "exagerate".

Exista o legatura puternica între schemele cognitive si paternurile afective si comportamentale. Schemele sunt structuri relative stabile de procesare a informatiei. Desi pot fi recunoscute, evaluate iar interpretarile lor pot fi verificate, schemele cognitive nu sunt pe în întregime constiente.

Caracteristiicle schemelor cognitive sunt:
  • Integreaza si ataseaza semnificatie evenimenteler
  • Pot fi recunoscute si descrise în functie de nivelul lor de activare si manifestare
  • Pot avea un continut idiosincratic
  • Variaza în functie de rolul pe care îl joaca

Fiecare tulburare de personalitate are profilul ei care poate fi caracterizat prin cognitiile de baza despre sine si ceilalti si strategiile compensatorii associate acestor cognitii.

Tulburarea de personalitate
Imaginea de sine
Cum sunt ceilalti priviti
Credinta principala
Strategia principala
Evitanta (anxioasa)
Vulnerabil la respingere,
Inapt, Incompetent
Critici
Superiori
Umilitori
Este îngrozitor sa fii respins;
Daca oamenii ajung sa ma cunoasca ma vor respinge
Evita situatiile de evaluare
Paranoida
Drept
Inocent
Nobil
Vulnerabil
Intruzivi
Rai
Abuzivi
Sa tii garda sus, Sa nu ai încredere, Motivele celorlati sunt suspecte
Acuza
Contraataca
Dependenta
Are multe nevoi
Slab
Neajutorat
Incompetent
Suportivi
Competenti
Am nevoie de ceilalti pentru a supravietui;
Am permanent nevoie de încurajare si sustinere
Cultiva relatii de dependenta
Obsesiv-compulsiva
(anankasta, psihastenica)
Responsabil
De încredere
Competent
Pretentios
Iresponsabili
Incompetenti
Auto-îngaduitori
stiu cum este mai bine
Detaliile sunt esentiale
Oamenii ar trebui sa încerce mai mult
Aplica reguli
Perfectionism
Evalueaza
Controleaza
Critica
Narcisica
Speciala, unica Superioara
Merita tratament special
Inferiori
Admiratori
Sunt mai bun decât ceilalti
Merit alte reguli deoarece sunt special
Îi foloseste pe altii
Nu respecta regulile
Manipuleaza
Schizoida
Auto-suficient
Singuratic
Intruzivi
Altii nu ma intereseaza
Relatiile nu sunt de dorit
Stau deoparte

                 CAUZELE MEDICALE ALE SCHIMBARILOR DE PERSONALITATE

Revizia a-X-a clasificarii tulburarilor mintale si de comportament OMS, 1992 introduce conceptul de tulburare de personalitate organica pe care o caracterizeaza ca: o alterare semnificativa a modelelor obisnuite a comportamentului premorbid. În special sunt afectate expresia emotionala, trebuintele si impulsurile, functiile cognitive sunt defectuoase în special sau doar în sfera planificarii propriilor actiuni si anticiparii consecintelor lor pentru subiect.

În afara unui istoric stabilit sau a unei alte dovezi de boala, leziune, sau disfunctie cerebrala, un diagnostic cert necesita prezenta a doua sau mai multe din urmatoarele caracteristici:

a)       Capacitate constant redusa de a persevera în activitati cu scop, mai ales când implica lungi perioade de timp si satisfactii amânate;

b)       Comportament emotional alterat, caracterizat prin labilitate emotionala, buna dispozitie superficiala si nejustificata (euforie), veselie neadecvata; schimbare rapida spre iritabilitate sau scurte explozii de mânie si agresiune; în unele cazuri poate aparea apatia, care poate fi trasatura predominanta;

c)        Dezinhibarea expresiei necesitatilor si impulsurilor fara a lua în considerare consecintele sau conventiile sociale (pacientul se poate angaja în acte disociale, ca: furtul, avansuri sociale nepotrivite, bulimie, sau manifesta desconsiderare pentru igiena personala);

d)       Tulburari cognitive sub forma suspiciunii sau ideatie paranoida si/sau excesiva preocupare pentru o unica tema de obicei abstracta (de exemplu religia, "adevarul", "eroarea" etc.);

e)       Alterare marcata a debitului si fluiditatii verbale, ceea ce se traduce prin: circumstantialitate, hiperimplicare, vâscozitate si hipergrafie;

f)         Comportament sexual alterat (hiposexualitatea sau schimbarea preferintei sexuale.

Totusi, asa cum nu exista psihogeneza pura (nu exista emotie fara tulburari neurovegetative si endocrine, afirma în 1973 Sivadon), tot asa nu se poate vorbi de personogeneza în sens neurologic.

Cauzele medicale ale schimbarilor de personalitate
(dupa M.K. Popkin, 1986)
Demente (poate fi manifestarea timpurie)
Tumorile SNC
Afectiuni ale lobului frontal (în special asociate cu leziunile orbitale sau cu tumori)
Afectiuni ale lobului temporal (în special de tip iritativ/convulsiv)
Traumatism cranian
Intoxicatii (de ex. plumb)
Sindrom postconvulsiv
Psihochirurgie
Accidente vasculare
Hemoragie subarahnoidiana

     TRATAMENTUL TULBURARILOR DE PERSONALITATE

De regula, pacientii solicita interventia terapeutica doar atunci când apar complicatii psihiatrice sau medicale, neexistând un alt fel de motivatie pentru tratament. Se folosesc modalitati multiple, de cele mai multe ori abordarea fiind mixta si implicând psihanaliza, psihoterapie psihanalitica, psihoterapie suportiva, terapie cognitiva si comportamentala, terapie de grup, terapie familiala, spitalizare si farmacoterapie.

Rezistenta la terapie si colaborarea dificila în general cu pacientul cu tulburare de personalitate sunt determinate de cognitiile putin flexibile ale pacientului si credinta lui initiala ca tratamentul este sortit esecului pe de o parte, pe de alta parte nivelului crescut de frustrare în lipsa unui progres semnificativ sau rapid. Terapia le provoaca de cele mai multe ori anxietate deoarece pacientului i se cere "sa-si schimbe felul de a fi". Defensele rigide fac ca persoanele cu tulburari de personalitate sa fie mult mai greu de tratat. Pe de alta parte durata terapiei este mai lunga, este mai mult de lucrat în timpul unei sedinte terapeutice, presupune mai multe aptitudini si rabdare din partea terapeutului, apare frecvent un puternic contratransfer negative, exista o complianta terapeutica scazuta.

     MODALITATI DE ABORDARE A PACIENTULUI CU TULBURARE DE PERSONALITATE INTERNAT

          Pacientii cu tulburari de personalitate sau comportamente regresive, deseori au crescute anxietatea, furia, indignarea, o nevoie de a pedepsi sau un comportament evitant fata de personalul sectiei. Medicul si psihologul clinician pot fi în situatia de a reduce tensiunea prin educarea personalului cu privire la diagnosticul pacientului si asupra motivatiei pe care o are pentru reactiile puternice afisate. Aceasta abordare detensioneaza de obicei situatia prin scaderea afectelor negative în rândul personalului spitalului, si ca urmare a acestei schimbari, reducerea problemelor afective ale pacientului.

          Atunci când apare un conflict între personalul medical si pacient, este esential sa se aiba în vedere daca acuzele pacientului sunt îndreptatite. Daca exista probleme reale, atunci acestea trebuie corectate. Pentru unii pacienti cu tulburari de personalitate, în special indivizii obsesiv-compulsivi, lucrul cu echipa în tratamentul acestora pentru a întari apararea intelectuala a pacientului poate ajuta foarte mult. Oferirea pacientilor cu tulburare de personalitate de tip obsesiv-compulsiv a cât mai mult control asupra tratamentului pe care îl urmeaza sau a deciziilor asupra activitatilor zilnice pot scadea anxietatea si revendicativitatea.

          Totusi, mai frecvent, pacientii cu tulburare de personalitate necesita limite, structura si un mediu limitat. Controlul extensiv ajuta pacientul regresat sau care functioneaza primitiv sa pastreze controlul intern. Amenajarea unui mediu limitat pentru pacient nu este punitiva ci asigura o structura de siguranta pentru pacient. Pacientii cu tulburare de personalitate borderline, histrionica, antisociala, dependenta sau narcisista sunt cel mai dispusi la a avea o astfel de structura.

            MANAGEMENTUL MEDICAL AL PACIENTILOR CU TULBURARI DE PERSONALITATE

TIPUL DE PERSONALITATE
SEMNIFICAŢIA BOLII
RĂSPUNS
INTERVENŢIE
Dependenta
Asteapta îngrijire si interes nelimitate
Revendicativ sau retras în sine
Satisfaceti nevoile cu conditii limita
Obsesiv-compulsiva
Ameninta controlul
Obstinant, necooperant
Informatii; oferiti control
Histrionica
Defect, pedepsire
Seductiv
Reasigurati; evitati interactiunea
Paranoida
Confirma suspiciunile, asteapta atacul
Blameaza pe ceilalti, ostilitate
Planuri clare, pastrati distanta
Narcisiaca
Ameninta maretia subiectului
Infatuare, fanfaronada
Încredere, profesionalism
Schizoida
Anxietate cu contact fortat
Izolat, necooperant
Aceptati distanta
Antisociala
O ocazie potentiala de profit
Cauta un avantaj
Stabiliti limite
Borderline
Mai multa anxietate
Dezorganizare crescuta
Stabiliti limite
Schizotipala
Altcineva a provocat boala
Creste suspiciozitatea
Invocati mijloace si forte neconventionale
Evitanta
O povara în plus
Cerere disperata de ajutor
Suportivitate
Masochista
Dragoste si îngrijire-suferinta
Multiple acuze, respingere
Recunoasteti-i dificultatile
Pasiv-agresiva
O alta frustrare
Cere, blameaza
Controlati-va contratransferul

Îngrijirea cu succes a unui pacient cu tulburare de personalitate considerat dificil (agitat, revendicativ si noncompliant), internat într-o sectie de spital, se bazeaza pe urmarirea si îmbunatatirea urmatorilor factori:

·            Comunicarea. Pacientul are nevoie sa i se descrie simplu si adevarat starea medicala pe care o are si tratamentul pe care trebuie sa îl urmeze. Pacientul poate încerca sa desparta personalul, manipulând un membru împotriva altuia, prin relatarea unor variante diferite ale aceleiasi povesti unor persoane diferite. La raportul de predare-primire a turelor va fi obligatorie si compararea versiunilor relatarilor acestor pacienti

·            Personal constant. Pacientul poate intra repede în panica daca nu poate identifica membrii personalului care au fost repartizati pentru a lucra cu el. Ideal, o singura persoana trebuie sa comunice toate deciziile. Deoarece acest lucru nu este posibil în lumea reala, tineti cont ca pacientul poate fi speriat de fiecare schimbare de tura, sau atunci când personalul a fost repartizat altui pacient. De aceea la începutul fiecarei ture, un membru din personal repartizat pacientului trebuie sa revizuiasca planul de îngrijire, sa se prezinte, sa se intereseze asupra modului în care se desfasoara lucrurile si sa spuna pacientului cât timp va fi de serviciu.

·            Justificarea. Pacientul are sentimentul ca cineva trebuie sa aiba grija de el permanent. Desi este dificil pentru personal sa tolereze acest lucru, este important de retinut ca acest sentiment este modul prin care pacientul încearca sa faca fata starii prin care trece atunci când este speriat. Acest comportament stârneste un putrnic contratransfer care trebuie cunoscut si evitat de catre medic. Asigurati în mod repetat pacientul ca întelegeti ce cere dar, deoarece credeti ca are nevoie de cea mai buna îngrijire posibila, veti continua sa urmati tratamentul recomandat de experienta si judecata echipei care îl îngrijeste.

·         Limite ferme. Pacientul are o multime de cereri, uneori în conflict unele cu ele, si se înfurie foarte repede atunci când aceste cereri nu sunt îndeplinite. Acest lucru poate face personalul sa se simta atras în cursa si fara ajutor, ca si cum ar fi de vina ca pacientul nu poate face nimic fara ajutor. Pacientul poate ameninta ca îsi va face rau singur sau ca va parasi spitalul daca lucrurile nu se desfasoara în modul asteptat de el. Nu încercati sa va contraziceti cu pacientul, dar încet si ferm, în mod repetat, stabiliti limitele pentru problema de comportament, cererea facuta si nemultumirea exprimata. Daca pacientul ameninta ca îsi va face rau sau va face rau altora, asigurati-l ca va fi imobilizat daca va încerca sa faca acest lucru.
http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/

Un comentariu:

Anonim spunea...

Doresc sa va multumesc respectos,pentru aceste episoade stiintifice,oferite de dumneavoastra.