marți, 26 februarie 2013

P s i h o l o g i a T r a n s p e r s o n a l a


Apare in California in 1969 si pledeaza pentru ascensiunea personalitatii prin transcendere si auto-transcendere, cosmizare respectiv sinergie.

René Descartes a distins lumea corpurilor (Rex Extensa) de constiinta (Rex Cogitans) si a presupus existenta unui sistem de efecte reciproce intre aceste lumi. Dualismul cartezian a articulat fara replica destinul exegezei clinice ale carei progrese sunt traduse ca adevarate redute pentru avantul stiintelor naturii. 

Stanislav Grof a folosit terapia psihedelica fundamentata de Humphrey Osmond din ratiunea ca spiritul uman trebuie sa fie capabil de transcendere. Elaboreaza conceptul CoEx (Experienta Condensata) vazut in cele din urma drept principiul psihologic general si care nu apare sub forma elementelor disparate ci doar intr-un proces de trairi.

Experientele transpersonale adera la context :

- expansiunea cronognosica (experiente embrionare si foetale / ancestrale / filogenetice)

- expansiunea topognosica (constiinta terala si extra-planetara / telepatia)

- contragerea topognosica (constiinta tisulara / experiente arhetipale si mitologice)

- holognosia (constiinta spiritului universal)

- vidul supra-cosmic si neantul meta-cosmic (evadarea numelui din pro-nume)

Tanatologia si psihologia renasterii determina psihopatul sa accepte metoda transpersonala pentru a fi condus in starea de hipnoza regresiv spre si dincolo de momentul nasterii sale fiind astfel asimilat de existenta intrauterina si anterioara conceptiei. Sechelele dispar astfel prin anamneza si retrairea explicita sau implicita via simbol respectiv reintegrarea in constiinta actuala a evenimentelor dramatice din presupusa viata anterioara cu potenta tarala.

Culpabilitatea irationala si angoasa nu se manifesta ca factori patogeni - alergiile, hiper-ponderabilitatea maladiva, epilepsia si alcoolismul sunt vindecate prin terapia transpersonala.

Lumea se resemnifica evadand din absurditatea congenitala. Se impun 3 stadii in metoda transpersonala :

·         identificarea (auto-actualizarea si auto-profetia)

·         dezindividualizarea (eliberarea constiintei de incumbatoriul propriu sau de Ego)

·         auto-transcendenta (aspatialitate si atemporalitate)

Stadiile PT enunta identificarea / dezindividualizarea / auto-transcendenta din perspectiva constiintei hylotrope (newtoniana) respectiv holotrope (alocrona).

Neisser absolva metafora coalescenta Om - Hardware si creeaza liantul Om - Software.

K. Horney crede ca anxietatea fundamentala e capitala in geografia psihicului. E Fromm inventariaza nevoile fundamentale - cadrul de orientare si obiectul pentru devotiune / ancorarea / unitatea / eficacitatea / stimularea. J. Rotter introduce sintagma Locus of Control.

Teoria Contiguitatii mediata de stimul devine - la A. Bandura - una a invatarii sociale.

E. Erikson - conceptul de Self si dezvoltarea personalitatii implica octogonul emergentei supreme ce tradeaza crizele de identitate :

- copilul mic (increderea sau penuria de incredere)

- prima copilarie (autonomie versus jena si indoiala)

- varsta jocului (initiativa versus culpa)

- varsta scolara (abnegatie versus inferioritate)

- adolescenta (identitate versus confuzia identitatii)

(Efeb - notiune introdusa de Ernst Meumann)

- adultul tanar (intimitate versus izolare)

- adultul (altruism versus stagnare)

- senescentul (integritate versus agonie)

Conflictele interne referitoare la identitate sunt permanente.

Dupa cum afirma L. Köhlberg nivelele dezvoltarii morale se enunta pre-conventional (regulile societatii externe Self-ului ce nu are in atentie obligatia ci dreptul) conventional (regulile si sperantele celorlalti sunt interiorizate) post-conventional (individul devanseaza societatea)

TU - observa R. Hogan - e rezultatul perceptiilor tale asupra modului in care te vad ceilalti. G. A. Kelly elaboreaza Teoria Constructelor Personale in anticiparea si diagnosticarea viitorului.

Niciun comentariu: