sâmbătă, 23 februarie 2013

Modelul celor trei instanțe: Sine, Eu și Supra-Eu

Acest model a fost expus de Freud în 1923"das Es""das Ich""das Über-Ich". "Eul" și "Supra-Eul" sunt instanțe cu conținut conștient sau inconștient, "Sinele" este totdeauna inconștient. În felul acesta se rezolvă în mod elegant problema localizării instanței de cenzură a proceselor psihice.

§  "Sinele" este un rezervor primitiv și neorganizat de impulsuri, izvorul emoțional al impulsurilor și al dorințelor impulsive, locul reprezentărilor și comportărilor arhaice și al refulărilor. 

§  "Eul" se găsește la limita între conștient și inconștient, este instanța trecerii la acțiune, a funcției de adaptare la realitate și de investigare a realității. "Eul" derivă din "Sine" și reprezintă "Sinele" în viața reală conștientă, cu alte cuvinte, modulează necesitățile impulsive într-o formă adaptată la realitate.

§  "Supra-Eul" este instanța superioară, domeniul constiintei, al valorilor, al idealurilor, al preceptelor și interdicțiilor, al reprezentărilor morale.

Pentru a se apăra de impulsuri inacceptabile, "Eul" dezvoltă strategii sub forma unor mecanisme de protecție, cum ar fi refulările (excluderea impulsurilor din percepția conștientă), proiecțiile (atribuirea propriilor dorinți inconștiente altor persoane), adoptarea unui comportament în totală contradicție cu puternicul impuls inconștient. Categorisirea unui impuls ca inacceptabil rezultă de regulă în urma unor interziceri, a unor norme morale sau a unei cenzuri exercitate de "Supra-Eu". Când exigențele "Supra-Eului" nu se îndeplinesc, persoana respectivă poate dezvolta un sentiment de rușine sau culpabilitate.

                                         INSTANTELE PSIHICILUI UMAN
In teoria lui Freud, psihicul uman este structurat pe trei nivele: eu, supraeu si sine.
Sinele reprezinta  polul pulsional al personalitatii. Continuturile sale sunt reprezentantii psihici ai instinctelor sau pulsiunilor. Nu tot ceea ce e instinctual e respins de cultura si condamnat la a ramane in inconstient. Aceste continuturi sunt in parte ereditare, dar in acelasi timp datorita faptului ca asupra lor se aplica refularea ele sunt in parte dobandite.
Din punct de vedere economic, cantitativ al energiei psihice, Sinele reprezinta izvorul de energie al organismului.
Din punct de vedere dinamic, Sinele introduce in conflict Eul si Supraeul – exista intotdeauna din perspectiva psihanalitica o tensiune interioara intre instantele psihice superioare ce reprezinta cultura si instanta psihica ce reprezinta natura.
Din punct de vedere genetic, Eul si Supraeul se formeaza din Sine.
Fortele instinctuale care dau continut Sinelui sunt instinctul vietii – Eros si instinctul mortii – Thanatos carora le corespund ca principii de functionalitate psihica principiul placerii si forma sa modificata principiul realitatii si principiul repetitiei.
Din punct de vedere psihologic Eul e o instanta centrata in jurul constiintei, dar are si o dimensiune inconstienta. Este instanta de comanda si control a activitatii psihice.
Eul se formeaza sub influenta realitatii externe. Functiile sale referindu-se atat la aceasta realitate externa, cat si la realitatea interna, psihica. Functia cea mai importanta este autoconservarea organismului. Pentru a realiza aceasta functie esentiala, Eul trebuie sa realizeze o serie de conditii subdivizandu-se in urmatoarele subfunctii:
1.      cunoasterea realitatii externe si acumularea in memorie a experientelor traite;

2.      testarea realitatii – distingerea intre realitatea externa si cea psihica. De masura in care aceasta functie e bine realizata depinde adaptarea la realitate in plan pragmatic, iar in plan psihic de reusita testarii realitatii depinde sanatatea psihica. Disfunctiile psihice se caracterizeaza prin grade diferite de alterare a testarii realitatii;

3.      modificarea lumii exterioare – prin intermediul motricitatii si pe baza cunoasterii realitatii Eul incearca sa modifice realitatea exterioara in conformitate cu dorintele interioare;

4.      controlul instinctualitatii – vizeaza lumea interioara. Eul e preocupat sa asigure doar atata satisfacere instinctuala cata nu pericliteaza securitatea psihica. Pentru a cerceta lumea instinctelor Eul dispune de un set de mijloace numite (impropriu) “mecanisme” de aparare care alcatuiesc dimensiunea sa inconstienta.

Eul e guvernat de principiul realitatii care impune amanarea sau chiar suspendarea satisfacerii instinctuale atunci cand aceasta satisfacere constituie un pericol pentru adaptare care se manifesta ca un conflict psihic.
Constituirea Eului si evolutia sa spre maturitate presupune o succesiune de etape (care sunt tot atatea trepte care conduc de la principiul placerii la principiul realitatii):
- la inceputul vietii Eul e foarte slab si de fapt coincide cu Eul ideal. Se manifesta in primele luni de viata cand sub protectia familiei opozitia mediului fata de dorintele copilului e minima. Pe masura ce opozitia realitatii creste Eul ideal, ce devine neadaptat, e depasit;
-  maturitatea deplina a Eului e atinsa in momentul in care acesta dobandeste autonomie in raport cu celelalte instante psihice – in raport cu Supraeul si Seul. Maturitatea psihica e atinsa cand intr-adevar Eul isi poate indeplini functia de comanda si control – atunci cand Eul nu mai e comandat de Sine si tutelat de Supraeu.
Supraeul reprezinta si incorporeaza cerinte culturale majore  – pe langa partea critica are si o parte de ideal, stimulativa. La nivelul cotidian, Supraeul se exprima sub forma unor reglementari  de tipul “se cuvine / nu se cuvine”, “se face / nu se face” – comandamentele care ni se impun neconditionat. Supraeul – este cel care arbitreaza si monitorizeaza lupta dintre sine si eu, fiind purtatorul normelor etico – morale, a regulilor de convietuire sociala. Cu cât o persoana este mai constienta, ea are supraeul mai dezvoltat si face o balanta mai eficienta intre placerile sale, dorintele sale si realitatea inconjuratoare, pe care nu o considera un dusman.

Niciun comentariu: