marți, 26 februarie 2013

Iubirea neconditionata... incepe cu tine insuti



Oamenii tind sa ceara altora ceea ce lor insisi le este greu sa daruiasca.

Interesant... nu-i asa? Asteptam si cerem altcuiva ceea ce noua ne este greu sa daruim...
Iubire neconditionata! Daca asteptam ca altcineva sa ne faca sa ne simtim iubiti, doriti, sa ne faca sa ne simtim in siguranta... ar fi timpul sa intelegem ce se intampla de fapt. In primul rand, ar trebui sa simtim toate aceste sentimente fata de noi insine, apoi sa cerem altcuiva sa ni le ofere.

"A iubi neconditionat"...inseamna a iubi fara retineri, ingradiri, sau constrangeri. Daca noi insine nu ne oferim o astfel de iubire, atunci care este punctul de referinta la care raportam iubirea care ne-ar implini viata? Cum sa stim ce cautam, ce asteptam de la celalalt?...



Pentru a sti ca exista o astfel de iubire, ar fi trebuit sa citim undeva despre ea, sa vedem un film, sau, undeva, cineva... sa ne fi aratat fatete ale ei. Lucrurile nu stau insa asa.

Ne-am nascut stiind ce inseamna „a iubi neconditionat”.

Este un dar ce ne-a fost dat inca de la inceput. Odata insa ce sufletele noastre au imbracat forma umana, a aparut conditionarea care ne-a limitat credinta in iubire neconditionata. A fost stearsa si inlocuita cu alte credinte despre lume si viata..Am invatat ca actiunile noastre declanseaza anumite reactii. Am invatat ca suntem buni sau rai. Am invatat ce este bine sa facem si ce nu. Acesta a devenit punctul nostru de referinta, indepartandu-ne astfel de ceea ce ne este innascut. Odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experiente, parca nici nu mai speram sa-l regasim. 
Si totusi, in adancul sufletului stim ca o astfel de iubire exista. Am fost invatati ca este o fantezie...ca tanjim dupa ceva inexistent...Nu este adevarat! Sufletul nostru tanjeste dupa acel „ceva” pe care-l cunoaste dintotdeauna!

Ar trebui sa ne alcocam timp sa descoperim ce inseamna pentru noi iubirea neconditionata, in loc sa depindem ca altcineva sa o faca pentru noi. Daca nu ne este clar, daca nu stim ce inseamna sa iubesti neconditionat, atunci cum sa stim ce vrem de la ceilalti? Ne asteptam ca cineva sa ne ofere un „ceva”....dar nu stim ce este de fapt acel „ceva” pe care ni-l dorim... Mergand pe un astfel de drum...sunt mari sansele sa fim dezamagiti... Le vom atribui mereu altora puterea de a ne dezamagi, desi ei nu stiu ce asteptam de la ei. Daca nu suntem capabili sa ne exprimama nevoile intr-o maniera clara, nimeni nu va sti ce cerem, ce ne dorim cu adevarat. Iar daca noua nu ne este clar, cu siguranta ca nu va fi nici pentru ceilalti. 

A gasi iubirea neconditionata inseamna a te gasi pe tine insuti.

Cand te-ai concentrat ultima data pe ceea ce esti tu intr-adevar? Citind aceste randuri, raspunsul iti poate parea usor....dar, de unde incepi? Unde incepe „drumul”catre iubirea neconditionata? 
Este nevoie sa treci prin experiente dureroase care iti produc furie si amaraciune. De ce? Care e lectia pe care o ai de invatat din acestea? Fii recunoscator acelora pe care destinul ti i-a scos in cale pentru a te ajuta sa inveti aceasta lectie. Lasa deoparte resentimentele, chiar daca acesti oameni te-au ranit. Este imposibil sa te iubesti neconditionat daca nutresti sentimente precum amaraciune, furie, vina sau orice alt sentiment care nu inseamna iubire. 

Atunci cand privesti prin „binoclul”tau, vezi lucrurile in modul in care ai fost invatat sa o faci. De exemplu:....Acea femeie ti-a lovit masina cea noua pentru ca tu nu meriti o masina noua, sau, copiii nu te asculta pentru ca nu le pasa de tine, partenerul tau este nervos pentru ca il invinuiesti pentru lucruri pe care nu le-a facut.....ghinion! sau...nu ai noroc! Ti se pare cunoscut?
Este importanta perspectiva din care privesti aceasta lectie....astfel calatoria iti va parea usoara sau dificila. 

Sterge-ti „binoclul”...si hai sa incepem!

Concentreaza-te pe ceea ce esti! Scrie toate calitatile pe care stii ca le ai. ( De exemplu: iti place sa ajuti oamenii, iti place sa lucreezi cu copiii, esti o persoana creativa etc. ). Scrie-le! Astfel poti sa devii constient de minunatele calitati pe care le detii.

Spune cu voce tare ceea ce meriti! Meriti masina cea noua, meriti ca oamenii sa te respecte si meriti iubire neconditionata. Acestea sunt afirmatii. Atunci cand subconstientul tau aude aceste cuvinte incepe sa le creada. Insa tu esti cel care trebuie sa faca treaba, nimeni altcineva nu o va face pentru tine. Este sarcina ta. 

Gaseste o modalitate prin care sa scoti la suprafata resentimente si temeri din trecut. Daca simti ca nu poti face asta singur, apeleaza la un coach, terapeut sau la un prieten. Acestia te vor ajuta sa te simti in siguranta atunci cand te vei confrunta cu amintirile neplacute. Vorbeste despre ele. Ideea este sa le rememorezi, sa le simti cu tot ceea ce vine, chiar si durere.....si sa le eliberezi, sa le lasi sa plece si astfe lsa deschizi poarta pentru iubirea neconditionata.

Simte durerea pe care oamenii sau evenimentele ti-au provocat-o. Patrunde in profunzime si simte furia, durerea, respingerea, dezaprobarea, si cat de singur te simteai in acele momente ale vietii tale. Si, da, plangi!...iar apoi ia-ti un moment si gandeste-te la modul in care ai fi gestionat acum acele situatii, stiind ca meriti ca dorintele tale sa fie satisfacute, stiind ca meriti iubire neconditionata, si stiind ca pentru a putea primi aceasta iubire trebuie la randul tau sa o daruiesti.

Elibereaza-te de trecut, elibereaza-te de durere, si iarta! A ierta inseamna a lasa deoparte resentimentele, furia, razbunarea. A te elibera de dorinta de razbunare asupra trecutului te va conduce catre iubire neconditionata. Lumea nu-ti datoreaza nimic. Meriti, la fel ca toti ceilalti! Si... suntem aici, in calatoria noastra, pentru a-i ajuta si pe altii sa se vindece. 
Invata sa te iubesti neconditionat, stiind ce-ti doresti cu adevarat si stiind ca esti capabil sa daruiesti inainte de a astepta sa primesti din partea celorlalti....Acestia sunt primii pasi pe cararea iubirii neconditionate...


Iubeste-ma!


Sa fim indragostiti… sa iubim… sa fim iubiti... pe totdeauna… oare nu dupa asta tanjim cu totii? Oare nu cautam iubirea din primele secunde de viata? Cautam privirea parintilor nostri pentru dragostea pe care o radiaza… Le zambim pentru ca stim ca aceasta ii va face sa ne zambeasca cu dragoste.

Sa iubim sau sa nu iubim?

Iata intrebarea care ne guverneaza viata. De ce tanjim sa fim totul pentru celalalt? Ne dorim sa fim iubirea vietii cuiva…Ne petrecem viata cautand acea persoana speciala care ne va preschimba viata intr-un vis.Vrem sa fim siguri, sa avem certitudini in alegerea partenerului.


Cum ne dam seama ca el(ea) e “acela” pe care il vom iubi neconditionat o viata intreaga? De unde stim ca aceasta alegere nu ne va frange inima? De unde stim ca aceasta IUBIRE ne va IUBI orice s-ar intampla, chiar daca nu suntem persoana perfecta de care s-a indragostit….. 

Nimic nu este garantat! Viata nu face promisiuni! Viata este asa cum este in acest moment! In ceea ce priveste iubirea…ne asumam un risc…Daruind iubire riscam sa pierdem iubire. Asa cum nu putem controla ploaia, ninsoarea…nu putem avea control asupra a ceea ce natura ne ofera. Putem doar sa facem ce stim mai bine cu ceea ce avem. Iubirea este un dar, atunci cand o daruim si o primim. Nu putem porunci nimanui: “Iubeste-ma!” 

De ce nu indraznim sa iubim?...

Ai fost vreodata indragostit(a)? Hmmm….cam inspaimantator…..te face sa fii atat de vulnerabil. Iti deschizi sufletul si il lasi pe celalalt sa patrunda atat de adanc ca abia mai poti sa respira….Iti cladesti ziduri de protectie, iti construiesti armuri, astfel incat nimic sa nu te poata rani, si vine acea persoana care nu pare diferita de oricare alta si-ti patrunde in viata. Ii daruiesti inima ta, desi nu ti-o cere. Apoi, intr-o zi, te saruta intr-un anumit fel sau iti zambeste,si... viata ta nu-ti mai apartine. IUBIREA iti inlantuieste inima, te invadeaza in interior, te devoreaza pe dinauntru si te lasa plangand in intuneric… Cu cuvinte simple: ”sa ramanem doar prieteni!” … se transforma intr-un cutit care-si croieste drumul taind in sufletul tau. Durerea aceasta nu seamana cu nimic din ceea ce ai trait anterior… E ca si cum ai pierde o bucata din tine. … Iata de ce devenim atat de precauti in a indrazni sa iubim. Poate ca citind aceste randuri iti doresti sa nu treci prin asta niciodata…si, totusi, fiecare dintre noi trecem prin asta in mod repetat. De ce?

Sa fie oare o dorinta, o nevoie atat de profunda incat sa nu avem control asupra ei? Sa fie sagetile lui Cupidon atat de ascutite? DA…


Un comentariu:

Anonim spunea...

asa e ... nu credeam ca ese ceva mai important decat partenerul de viata ... sau decat iubirea neconditionata pe care o porti ... dar iata ca nu este important doar sa iubesti ci la fel de important este sa fii iubit ...fara iubire nu putem trai ...