marți, 26 februarie 2013

FOCUSING



 ‘‘Daca vrei ca lumea sa devina un loc mai bun, schimba-te neincetat.” (Jackson)

Ce este, de fapt, Focusarea? Este un proces launtric, cunoscut fiecaruia dintre noi. Initiatorul “metodei”, E. T. Gendlin (psiholog si filosof de origine austriaca, care actualmente traieste in S.U.A.) spunea: “ Ceea ce eu numesc focusare este atunci cand “suntem (impreuna) cu ceva”, pret de o secunda, sau un minut, sau zece minute, si simtim corporal acest ceva, simtim cu precizie, ca acea senzatie corporala este in legatura cu ceva din viata noastra.”.

“A fi (impreuna) cu ceva”, in sensul de a petrece involuntar un timp cu acea senzatie corporala, a o observa, a o studia ... Aceasta senzatie corporala poate fi legata de ceva din trecut, sau din prezent, sau se poate intampla ca, in acel moment, sa nu fie foarte clar cu ce anume se afla ea in legatura. Dar exista intotdeauna un soi de certitudine: aceasta senzatie corporala nu se afla acolo “doar asa”, ci se leaga de o anumita situatie, sau cumva, de viata noastra. Utilizand comparatia lui Gendlin, putem spune ca ea nu este acolo doar pentru ca ne strange cureaua, sau am mancat prea mult, desi poate semana foarte bine cu senzatiile ce se produc astfel. Deci putem simti aceste senzatii corporale asemanator, totusi, stim cumva, inauntrul nostru, ca e altceva, ca acea senzatie corporala este legata de ceva anume din viata noastra, si corpul nostru stie mai multe despre acest lucru. De cele mai multe ori stim de ce anume este legata acea senzatie corporala. Dincolo de asta, senzatiile corporale poarta si anumite semnificatii, ceva ce nu stim inca, ce nu am inteles inca. 
Gendlin definea focusarea astfel: “Imi indrept atentia asupra senzatiei din corp, o mentin acolo (atentia) si imi spun: “Ce e, oare, cu asta?”… si acele cateva minute pe care le petrec astfel le numesc focusare”. Autorul a denumit aceasta senzatie corporala “felt sense”.
Focusarea, adica timpul petrecut prin indreptarea si mentinerea atentiei asupra acestui “felt sense”, deschide o “portita”; daca mentinem atentia mai indelung asupra “portitei”, ea ne conduce la o serie de senzatii, legaturi, sau continuturi asociate. Prin aceasta ne putem cunoaste mai bine pe noi insine, putem intelege mai bine reactiile noastre, iar astfel devenim capabili sa luam decizii congruente cu noi insine, capabili sa ne comportam si sa ne exprimam la modul autentic, in acord cu ceea ce de fapt suntem, iar acest lucru este o conditie esentiala a echilibrului si sanatatii noastre interioare.
Putem utiliza focusarea pentru a facilita raportarea noastra la diversele situatii ale vietii cotidiene, de asemeni ea poate reprezenta un ajutor insemnat in prelucrarea unor traume mai vechi sau mai recente, in intelegerea si prelucrarea/eliberarea de probleme sau dificultati de viata mai profunde, in elaborarea unor schimbari sau decizii. De asemenea, poate fi un important punct de sprijin pentru dezvoltarea noastra interioara. 
Pe scurt, focusarea este o modalitate de a ne imprieteni si a utiliza logica si intelepciunea – de o eficienta deloc neglijabila – a organismului/corpului nostru. Ea ne invata sa ne intelegem si sa ne acceptam pe noi insine, cu multitudinea si diversitatea sentimentelor si reactiilor noastre, a virtutilor si limitelor noastre in egala masura. Prin focusare devenim mai constienti de dilemele si intrebarile care ne framanta, si tot ea este o modalitate de a ne pune in legatura cu raspunsurile la acestea. Focusarea este o cale de a gasi sau regasi posibilitatile interioare de care dispunem, precum si directiile de dezvoltare de urmat.


Un comentariu:

Anonim spunea...

a petrece involuntar sau voluntar? contextul sugereaza ,,voluntar,, ..