marți, 26 februarie 2013

COMPORTAMENTUL ASERTIV

Pentru a dovedi comportament asertiv schimba-te pe tine, nu pe altii.

Succesul înseamnă, printre altele, să obţii ceea ce îţi doreşti.


Pentru acest lucru este nevoie sa-ti poti exprima clar, ferm, spontan, sincer si direct sentimentele, nevoile si dorintele, respectandu-i în acelasi timp pe ceilalti. Pe lânga a le exprima, este nevoie sa le poti sustine, fara a fi agresiv sau abuziv, atunci cand ceilalti opun rezistenta.

Asertivitatea reprezinta calea de mijloc între doua extreme: pasivitatea si agresivitatea. Sentimentele, nevoile si dorintele tale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele ale altor oameni: sunt egal de importante.


În acest fel de interactiune sunt respectate atât demnitatea si drepturile celorlalti, cat si ale tale.     Actualmente în literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi, respectiv, a conduitelor optime, se întîlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertivă şi comportament asertiv. Dar ce înseamnă de facto asertivitatea ?

    Dacă pentru o descriere amplă am putea să ne imaginăm relaţiile umane pe un continuum, atunci la cele două poluri ale acestuia s-ar găsi comunicarea şi comportamentul agresiv, iar la celălat - comunicarea şi comportamentul pasiv. Ei, bine, chiar la mijlocul acestui continuum s-ar situa comunicarea şi comportamentul asertiv.
    Comportamentul asertiv se caracterizează prin faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi, subiectul exprimîndu-şi necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră socialmente adecvată. Comportamentul asertiv demonstrează respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, promovează autodezvăluirea, autocontrolul şi aprecierea pozitivă ai valorii de sine.
    Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluţionare a problemelor interpersoanle. Comunicarea directă, deschisă şi onestă permite recepţionarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menţine relaţiile cu ceilalţi. Într-o comunicare asertivă tensiunea , critica, conflictul etc. sunt constructive.

Componentele asertivităţii
    Noţiunea de asertivitate a fost introdusă de specialişti în terapia comportamentală, care afirmau că asertivitatea inhibă anxietatea, reduce depresia. Se subliniază faptul că comportamentul asertiv conduce la o îmbunătăţire a imaginii de sine.
    După Lazarus, asertivitatea comportă patru elemente:
  1. refuzul cererilor;

  2. solicitarea favorurilor şi formulare de cereri;

  3. exprimarea sentimentelor pozitive şi negative;

  4. iniţiere, continuare şi încheiere a unei conversaţii generale.
Comunicarea şi comportamentul asertiv cere dezvoltarea anumitor deprinderi şi abilităţi specifice. Următoarele sunt câteva dintre cele mai importante:
  1. Împărtăşiţi-vă sentimentele în afirmaţii la persoana I;

  2. Nu vă minimizaţi pe voi şi nu-i minimizaţi pe ceilalţi;

  3. Nu fiţi vagi şi ezitanţi şi nu vă camuflaţi mesajul cu cuvinte-parazite;

  4. Fiţi concret în feedback şi critică;

  5. Folosiţi un limbaj neutru, neexploziv;

  6. Fiţi cooperanţi, deschişi şi receptivi la ceilalţi - s-ar putea să ştie ceva şi voi să nu ştiţi;

  7. Confruntaţi situaţiile neplăcute pe loc sau cel puţin imediat ce se poate;

  8. Asiguraţi-vă că mesajele non-verbale transmit acelaşi lucru cu mesajele verbale

 Particularităţile definitorii ale celor trei tipuri de comportament, menţionate anterior.

CARACTERISTICA TIPURILOR DE COMPORTAMENT


Tipul agresiv


Tipul pasiv


Tipul asertiv


Jigneşte pe cei din jurul său;
Lezează sentimentele oamenilor;
Încălcă drepturile persoanelor;
Utilizează un ton ridicat;
Foloseşte expresii ofensatoare;
Face acţiuni care deranjează pe ceilalţi;
Umileşte oamenii;
Are o atitudine de superioritate faţă de oameni;
Critică destructiv oamenii (pentru greşeli reale sau imaginare) şi munca acestora;
Tratează oamenii cu dispreţ;
Este ostil şi răutăcios;
Nu acceptă alte opinii şi idei;
Nu tolerează sfaturile străine;
Nu înţelege ideile altor oameni;
Întrerupe interlocutorul pentru a-şi exprima propria opinie;
Ia decizii fără a consulta pe alţii;
Îşi manifestă violent nemulţămirea;
Este certăreţ, vorbeşte mult;
Găseşte defecte în tot ce fac alţii.
Expresii verbale des utilizate:
"Faci sau nu faci?"
"Ce prostie!"
"E clar că nu eşti în stare să înţelegi!"
"Toţi sunteţi nişte proşti!"

Semne non-verbale:
tensiune, stă aproape de interlocutor, este încruntat, expresia feţii este rigidă, îşi menţine privirea fixată în ochii interlocutorului pentru a-l intimida, face gesturi provocatoare, agită pumnul, degetul arătător, are o voce ameninţătoare şi rece, ridicată la finalul propoziţiei.


Îşi neagă propriile drepturi; Nu-şi apără interesele;
Nu-şi exprimă sentimentele;
Permite altora să-l influenţeze;
Manifestă sentimente de vinovăţie şi neajutorare, singurătate, frică şi anxietate;
Îşi reţine emoţiile şi sentimentele (pozitive şi negative);
Îşi consideră ideile şi opiniile ca fiind neimportante;
Îşi devalorizează propria persoană;
Evită confruntările directe;
Nu se implică în discuţii aprinse;
Este timid, ascultător, supus şi umil;
Crede că comportamentul său pasiv îl va ajuta să fie acceptat şi aprobat de ceilalţi;
Se teme să nu deranjeze sau să ofenseze pe cineva;
Nu poate lua decizii;
Reacţionează bolnăvicios la critică;
Evită să-şi exprime opiniile;
Prezintă conflicte intrapersonale.

Expresii verbale specifice:
"Îmi cer scuze că v-am răpit din timpul Dvs. atât de preţios, dar...",
"Dacă zici tu..."
"Numai, te rog mult, nu te supăra pe mine"

Semne non-verbale:
evitarea oamenilor, voce înceată, monotonă, contact vizual minim, face mişcări nervoase, poziţia corpului este aplecată, îşi frămîntă mîinile, ţine umerii aplecaţi, iar capul între umeri, braţele sînt, de regulă, încrucişate.


Respectă atât drepturile sale, cât şi ale celorlalţi;
Îşi exprimă necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră adecvată;
Respectă oamenii;
Ţine cont de opiniile şi ideile celorlalţi;
Apreciază munca oamenilor şi îşi manifestă deschis aprecierea;
Comunică deschis cu oamenii;
Recepţionează mesajele corect, fără distorsiuni;
Dacă chiar şi critică oamenii, atunci o face în mod constructiv;
Este un bun interlocutor, ascultă oamenii fără a-i întrerupe;
Are încredere în propriile forţe şi în potenţialul altora;
Ţine cont de sugestiile oamenilor şi mulţumeşte sincer;
Cere şi oferă ajutor cu plăcere;
Este receptiv la nevoile celorlalţi.

Expresii verbale utilizate:
"Eu cred că..."
"Aş dori să fac acest lucru..."
"Te deranjează dacă..."
"Apreciez mult ce ai făcut pentru mine"

Semne non-verbale:
expresii faciale deschise şi relaxate, contact vizual, atît cît să nu supere interlocutorul, poziţia corpului dreaptă, relaxată, dar nu rigidă, are vocea calmă, dar sigură, zîmbeşte sincer atunci cînd e necesar, încuviinţează cu capul interlocutorul.


Comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre doua extreme si implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera simpla, directa, care nu urmareste sa nege , sa atace sau sa manipuleze pe altii el presupune respect si consideratie fata de propria persoana si fata de cei din jur.

Trei tipuri de temeri in lipsa comportamentului asertiv


Trei tipuri de temeri sunt legate in mod evident de timiditate, anxietate sociala sau de lipsa asertivitatii:

1. frica de a fi judecat /criticat sau evaluat in termini peiorativi

2. frica de a fi respins sau exclus

3. frica de a fi transparent sau "surprins dorind"

Daca iti este teama sa iti arati "slabiciunile", probabil ca nu iti este deloc usor sa fii asertiv. Asertivitatea se bazeaza in principal pe ideea ca nevoile, dorintele si sentimentele tale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele ale altor oameni: sunt egal de importante. Aceasta inseamna ca esti indreptatit sa-ti exprimi propriile sentimente si opinii, asa cum si ceilalti sunt indreptatiti la ale lor. Abilitatea-cheie aici este sa stii sa le exprimi, sa te asiguri ca sunt luate in serios si sa decizi singur cata greutate dai parerilor si ideilor celorlalti. E adevarat ca unii oameni vor sa gandesti diferit, si poate ca si tu vrei acelasi lucru de la ei, insa de la dorinta pana la presiune e cale lunga .

Capcana este sa nu devii prea agresiv in incercarea ta de a trece de la pasiv la asertiv.

Pasivitatea implica o lipsa de control, un comportament "pres". Daca nu vorbesti, s-ar putea sa faci un lucru pe care nimeni n-a vrut sa-l faca, dar pe care toti dinaintea ta au putut sa-l refuze. Asa ca "daca te comporti ca un pres, nu fi surprins cand altii calca peste tine".

Agresivitatea are diferite avantaje pentru persoanele cu anxietate sociala:ii tine pe ceilalti departe si scurteaza foarte mult interactiunile, ascunzand de fapt teama de a fi ranit. Nici pasivitatea ,nici agresivitatea nu sunt o solutie, datorita sentimentelor neplacute pe care le produc si datorita incorectitudinii acestor comportamente.

Asertivitatea este cheia iesirii din impas, ajutandu-i pe oameni sa fie mai flexibili, astfel incat sa se poata adapta fara a risca vreo pozitie extrema. Oamenii asertivi nu se simt nici controlati ,nici dornici sa controleze.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Tocmai ce am citit câteva articole despre comportamentul asertiv.
Al tău mi-a plăcut.
Am găsit în plus,acel table cu cele 3 tipuri de comportament