marți, 26 februarie 2013

Ce se intampla la un curs NLP Practitioner cu NLP Explorer?


E posibil sa treci prin toate emotiile posibile, sa razi, sa plangi, sa-ti pui sute de intrebari si sa gasesti mai multe raspunsuri, sa te simti neputincios si plin de forta, sa uiti unele lucruri si sa-ti aduci aminte de altele, de mult uitate, e posibil sa nu te mai recunosti si sa te regasesti. Si mai ales, e foarte posibil, mai mult decat doar posibil, sa incepi sa traiesti cu adevarat liber. Crezi ca merita?

Tehnica norului

Poate unul din motivele cele mai frecvente pentru departarea de autenticitate este teama de experiente neplacute – de fapt, de stari in care simtim ca nu avem (destule) resurse ca sa facem fata situatiilor. Starea este un concept central în NLP: un ansamblu de fiziologie – postura, respiratie, mimica – ganduri si limbaj. De multe ori, accesul la resurse depinde de starea în care ne aflam. Recunoasterea starilor şi apoi transformarea lor reprezinta cheia pentru activarea acestor resurse.
Sursa oricarei trairi emotionale pe care o resimtim suntem noi insine; devenim insa constienti de ea fractiuni de secunda după ce am generat-o.


Tehnica Norului este o modalitate foarte eficienta prin care sa accesezi o stare pline de resurse, pe care o poti pune in practica si singur(a):

1.Imagineaza-ti situatia in care ai nevoie de resurse. Cum te simti? Ce senzatii resimti si unde anume în corp? Imagineaza-ti ca tot ceea ce simti formeaza un nor in jurul tau. Ce culoare are norul? Ce dimensiuni are? Cum se misca?

2.Ieşi din nor, lasa-l acolo si priveste-l. Acum e nevoie sa lucrezi repede pentru ca, fara o prezenta umana care sa creeze trairea, norul se disipeaza rapid. Intreaba-te doua lucruri: “Din perspectiva de ansamblu asupra a ceea ce doresc, ma serveste bine starea aceasta?” şi “Din aceeasi perspectiva, ma ajuta starea aceasta sa comunic bine?” Daca da, intra din nou în nor si alege sa traiesti starea. Daca nu, sufla peste norul care se destrama deja si risipeste-l!

3.Intr-un alt loc, imagineaza-ti, pentru alta emotie care ar putea sa-ti foloseasca, o matrice, un cadru care se activeaze imediat ce intri in el. Paseste in matrice si traieste emotia ca pe un nor in jurul tau. Imagineaza-te in situatia pentru care vrei resursele. Te serveste mai bine aceasta stare? Daca da, atunci esti pregatit(a) sa treci mai departe; daca nu, iesi din nor si experimenteaza cu alte stari pana gasesti una care raspunde nevoilor tale in situatie.
Poti sa folosesti tehnica oricand te simti lipsit(a) de resurse si sa experimentezi cu efectele diferitelor emotii si cu schimbarea lor rapida si usoara. Ai incredere in tine, uneori nu vei putea sa-ti schimbi starea usor. Respecta aceasta, inseamna ca inconstientul tau stie ca ar fi neecologic pentru tine sa faci acest lucru.

Photoreading - Fotocitirea

Pasul 1: Pregatirea

Pentru orice sarcina care implica citirea, pregatirea este vitala. Pentru fotocitire pregatirea este o etapa scurta dar foarte importanta. Consta din doua parti:
- Identificarea scopului. Scopul utilizarii fotocitirii era sa iau examenul. Scopul in citirea cartii este ceea ce vrei sa obtii de la acea carte.
- Introducerea starii ideale a mintii. Starea ideala a mintii este o stare in care mintea este tacuta, linistita, tensiunea este eliberata din corp iar atentia este focusata pe material pentru a realiza absorbtia. Aceasta tehnica speciala permite oamenilor sa-si dubleze viteza normala de citire. Realizand acest pas am eliminat vocea critica interna, precum si dubiile pe care le aveam in privinta examenului si m-am simtit pregatit.

Pasul 2: Previzualizarea Previzualizarea este scanarea materialului si stabilirea felului in care acesta te va ajuta sa-ti atingi scopul. Este totodata o acomodare cu structura materialului. In cazul materialului pe care-l aveam de studiat – o uriasa pisalogeala – o parte era relevanta, o parte era doar partial relevanta iar o parte nu prea avea legatura cu examenul. Eram atent la capitole, subcapitole si la designul acestora. Imi constituisem astfel o structura mentala.

Pasul 3: Photoreading - Fotocitirea

Acesta este pasul care ii tulbura pe multi: descarcarea mentala in inconstient a unei cantitati mari de material scris. Pentru fotocitire utilizam o stare cunoscuta sub numele de “stare resursa”. Stand la birou am inchis ochii si m-am condus singur in aceasta stare. Mai intai mi-am relaxat tot corpul, apoi mi-am relaxat mintea pentru a fi relaxat din punct de vedere fizic si mental in momentul intrarii in “starea resursa”. Am deschis ochii si am intrat in fotofocusare - acel tip de vedere in care privesti textul si il vezi blurat. Priveam textul ca pe o imagine, fara a vedea cuvintele. Am intors pagina cu pagina cu frecventa de o pagina pe secunda. Atunci cand pierdeam ritmul sau cand vocea interioara se facea din nou auzita, aveam nevoie de cateva secunde pentru a ma recentra. Mi-au trebuit circa zece minute pentru a fotociti ambele manuale. Am preluat intregul material in mintea mea inconstienta, lasandu-l acolo in asteptare pana la reactivare. Mi-am felicitat inconstientul pentru treaba buna pe care o facuse si pentru faptul ca mi-a sugerat ca ceea ce tocmai fotocitisem imi va fi disponibil la examen.

Pasul 4: Postvizualizarea

Imediat ce am incheiat fotocitirea, am revazut materialul. Aceasta postvizualizare este similara cu previzualizarea. Priveam din nou structura textului si descopeream unde anume se aflau informatiile cele mai relevante din text. Diferenta dintre previzualizare si postvizualizare este aceea ca in timpul celei din urma stii unde sa privesti pentru a vedea informatia. Nu ma gandeam la ceea ce faceam ci doar imi lasam inconstientul sa ma ghideze in observarea textului, sa aduca in prim plan partile cheie ale materialului si sa-l organizeze stabilind in mintea mea prioritati si intrebari pentru urmatoarea faza. In aproximativ 15 minute revazusem cele doua manuale si ma simteam pregatit pentru urmatorul pas.

Pasul 5: Activarea

Am luat pranzul tocmai ca sa las cantitatii vaste de material timpul necesar incubarii in mintea mea. As putea spune ca digeram in mai multe feluri.
Activarea este stadiul fotocitirii in care te straduiesti sa intelegi activ ceea ce ai fotocitit. M-am intors in camera mea de studiu unde aveam coli mari de hartie si o multime de pixuri colorate. Am folosit strategii speciale de activare pentru a parcurge rapid materialul. Aveam un sentiment de familiaritate in legatura cu ceea ce citeam. Previzualizarea si postvizualizarea dadusera mintii mele constiente structura materialului de invatat iar fotocitirea i-a dat mintii mele inconstiente continutul acestuia. Activarea a reunit aceste doua procese. Am folosit culorile si colile de hartie pentru a creea harti mintale vii cu multe sugestii vizuale care sa ma ajute sa-mi amintesc. Apoi am acoperit peretii camerei mele cu acele harti mentale. Acest proces mi-a luat cam doua ore. Am privit in jur si mi-am vazut munca: reprezentarile vizuale ale celor doua manuale pisaloage. Ma simteam bine, simteam ca intr-adevar cunosc materialul iar increderea in sansele mele de reusita la examenul pe care urma sa-l sustin crescuse semnificativ.

Dincolo de photoreading (fotocitire)


 Petrecusem trei ore cu studierea materialului pentru care initial imi rezervasem patru luni. Eram deja increzator dar vroiam sa mai experimentez ceva. Studiasem hipnoza si fenomenul de hipermnezie legat de aceasta, adica intensificarea atentiei senzoriale a memoriei. Mi-am propus o noua explorare. M-am asezat in mijlocul camerei, am inchis ochii si am intrat intr-o stare de atentie intensificata. Apoi am deschis ochii si am privit prima coala de pe perete. Aflandu-ma in starea respectiva am reusit sa fac in asa fel incat coala respectiva sa para mult mai mare decat era in realitate si am studiat tot materialul sau vizual. Am inchis ochii pentru a verifica daca imi pot reprezenta vizual in minte materialul de pe coala. Puteam. Am procedat la fel cu fiecare coala in parte continuand procesul pana cand am reusit sa recreez toate collie de hartie in minte. Acest proces mi-a luat cam doua – trei ore. La vremea cinei eram foarte increzator in ceea ce privea sansele mele la examen. M-am odihnit bine in noaptea aceea si a doua zi m-am trezit pregatit.

Examenul

La examen am intrat intr-o stare modificata. Era nevoie sa fiu capabil sa-mi accesez colile acelea mentale si sa scriu. Am petrecut trei ore realizand studii complexe de caz si am stiut imediat dupa aceea ca ma descurcasem bine. Dupa sase saptamani am primit rezultatul: reusisem. M-am informat si am aflat ca din 80 de persoane care sustinusera examenul doar patru reusisera sa-l ia. Una dintre acele persoane studiase doar o dupa-masa!
Am scris despre acest lucru nu pentru a te impresiona ci pentru a te ajuta sa intelegi ca viata poate fi mult mai usoara cand stii in ce fel mintea ta poate functiona mai bine. Am crezut ca pentru a lua examenul aveam nevoie de un miracol insa tot ceea ce mi-a fost necesar a fost o strategie rapida si eficienta.

Magia metaforei

Partea 1

“Deprinderea citirii limbajului simbolurilor are efect pozitiv asupra imaginii de sine si a energiei personale. Nu trebuie sa astepti declansarea unei crize pentru a vedea lucrurile intr-un mod simbolic si clar. Poti incepe chiar in acest moment.” Caroline Myss, “Sacred Contracts”
Acest articol se refera la modul de invatare a utilizarii metaforelor si simbolurilor personale pentru citirea si intelegerea simbologiei personale.Metaforele permit cunoasterea propriei persoane ca in urmatorul exemplu: “Furia mea este ca dansul cu un tigru. Vad incaperea, candelabrul, aud muzica si-mi simt inima batand. E ca si cum ne-am invarti printre alte cupluri pe ringul de dans… Ma aflu intre viata si moarte.”
Metafora ne este indispensabila. Nu putem vorbi si gandi fara ea. Fara metafora nu am fi devenit fiinte constiente.
Limbajul nostru este intesat de metafore. Cercetarile recente asupra conversatiei au aratat ca folosim patru metafore pe minut. De ce este surprinzatoare aceasta constatare? Pentru ca nu suntem constienti de vasta cantitate de metafore pe care le folosim. Metafora este fundamentala pentru modul in care gandim si vorbim in asa masura incat atentia noastra constienta le inregistreaza doar pe cele mai evidente.
“Ma lovesc mereu de un zid.”
“Parca as cara intrega lume pe umerii mei.”
“O sa-mi plesneasca capul.”
“Vad lumina de la capatul tunelului.”
Aceste expresii sunt in mod evident metaforice. Stim ca zidul acela nu este real, ca vorbitorul nu s-a transformat in Atlas iar capul lui nu este un ou si ca nu se afla intr-un tunel.
Avem integrat un mecanism care inregistreaza natura figurata a expresiilor si le accepta ca simbolizand o experienta, neconsiderandu-le experienta propriu zisa. Stim in mod intuitiv ca lucrurile si comportamentele de zi cu zi (peretii, a alerga, umeri, lumea, a se crapa, lumina si tunelele) sunt folosite pentru a reprezenta alte experiente: absenta progresului, responsabilitatea excesiva, o stare nedorita a mintii si aflarea sperantei.
Metaforele evoca imagini si simtiri bogate in legatura cu ceea ce face obiectul descrierii. Ele pot exprima o idee sau experienta unei vieti intregi. Desi din punct de vedere lingvistic au fost considerate doar simple figuri de stil, sunt acceptate acum ca descrieri de mare acuratete a perceptiei vorbitorului. Atunci cand vorbim despre problemele, emotiile, dorintele si relatiile noastre – lucrurile care au cea mai mare importanta pentru noi – folosim frecvent metafore pentru a descrie profunzimea si complexitatea experientelor noastre.

Ce este mai exact metafora?

In cartea lui George Lakoff si Mark Johnson “Metaphors We Live By”, autorii spun ca:
“Esenta metaforei este intelegerea si experimentarea unui anumit lucru in termenii unui alt lucru.”
Avem mai multe motive sa ne placa aceasta definitie simpla.
Mai intai ea recunoaste rolul metaforei in capturarea naturii esentiale a unei experiente. Iata de exemplu, modul in care un client al nostru a descris situatia in care se afla: “E ca si cum as fi un pestisor intr-un elesteu dezoxigenat, trebuind sa ies la suprafata ca sa respir.” In descrierea sa, sentimentul de zadarnicie si sentinta iminenta a aparut instantaneu.
In al doilea rand, aceasta definitie ne informeaza ca metafora este un proces activ esential pentru intelegerea propriei persoane, a altora si a lumii inconjuratoare.
In al treilea rand, definitia permite metaforei sa fie mai mult decat o expresie strict verbala. Metaforele sunt exprimate si nonverbal prin gesturi, sunete, obiecte si imagini. Cu alte cuvinte, ceea ce spune, face, vede, aude, simte sau isi imagineaza o persoana are potentialul de a fi o metafora ce simbolizeaza o alta experienta.
In limba engleza cuvantul “metafora” are aceeasi radacina ca si “amfora”, un recipient folosit pentru depozitarea si transportarea dintr-un loc in altul a uleiurilor pretioase si a condimentelor. Similar, metaforele stocheaza informatii pretioase si au capacitatea fundamentala de a le transporta din zona lumescului in cea a sacralitatii.
Metafora este constituita din mai multe componente numite simboluri si aflate in interrelationare. Ea este asadar un intreg iar simbolul este parte a acelui intreg. De exemplu, “Sunt inghesuit cu spatele la perete” se refera la trei simboluri evidente (eu, spatele meu, un perete) dar si la al patrulea (ceva sau cineva care ma inghesuie).
In “Omul si simbolurile sale”, Carl Jung observa ca intotdeauna intr-un simbol exista mai mult decat ceea ce este evident si ca indiferent cat de descriptiv ar fi simbolul, intelesul sau deplin ramane ascuns. “Ceea ce numim simbol este un termen, un nume sau chiar o imagine care in viata de zi cu zi ne poate fi familiar si care a dobandit conotatii suplimentare pe langa intelesul sau conventional si evident. Simbolul implica ceva vag, necunoscut sau ascuns.”
Este important modul in care ne raportam la un simbol. Steagurile nationale sau icoanele religioase pot avea un inteles cultural impartasit dar ceea ce le incarca cu semnificatie este conexiunea personala pe care o avem cu acestea. Chiar daca folosim metafore comune, la o examinare atenta se releva intotdeauna un inteles unic si personal. Simbolismul personal ne conecteaza cu istoria noastra, cu natura noastra spirituala, cu sentimentul destinului nostru si cu aspectele vagi, necunoscute sau ascunse ale vietii noastre. Cu cat mai mult exploram acest simbolism, cu atat mai mult se releva semnificatia sa si cu atat mai mult il putem folosi ca pe un ghid pentru optimizarea constientei si actiunii.

Utilizarea metaforei

Odata ce vei incepe sa recunosti metaforele pe care atat tu cat si ceilalti le folositi, le vei observa pretutindeni. De fapt este chiar “greu” sa “construiesti” o propozitie care sa nu “contina” o metafora “ascunsa”. Dar puterea de relevare a limbajului metaforic nu e totul. Noi gandim, judecam, luam decizii si ne bazam actiunile pe aceleasi banale metafore. Astfel ele ajung sa determine modul in care ne traim vietile si ce fel de vieti traim.
Daca consideri metaforele descrieri literale ale procesarilor inconstiente, ele devin poarta de intrare intr-o stare de constienta, intelegere si schimbare intensificata.
Sa luam ca exemplu “furia”. Ce fel de furie experimentezi?
Fierbi si apoi dai pe dinafara?
Ai un temperament feroce si incerci sa-ti inabusi
furia?
Iti descarci furia scotand-o din piept?
Procedezi cu totul altfel?
In primul exemplu furia este simbolizata de un fluid fierbinte. Deci raspunsul tau natural ar putea fi “raceste-l” sau “elibereaza aburul”. In cel de-al doilea exemplu furia este reprezentata de un oponent sau un animal salbatic, deci s-ar putea sa vrei sa “te aperi de el” sau “sa-l tii sub control”. In al treilea exemplu furia este considerata o greutate ce trebuie indepartata. Prin urmare, s-ar putea sa vrei s-o impiedici “sa se construiasca” sau s-o impiedici “sa se mentina asa de mult”. Actiunile pe care le intreprindem sunt compatibile cu metaforele pe care le folosim. Folosim metafora atat pentru a da sens emotiilor noastre cat si pentru a compatibiliza emotiile celorlalti oameni si comportamentele lor cu propriul nostru mod metaforic de a vedea lumea. Ceea ce simtim ca ar putea face ei si sfaturile pe care le dam deriva in mare masura din propriile noastre metafore. Va puteti da usor seama ca daca metaforele a doua persoane contrasteaza puternic, atunci persoanele respective vor avea probleme in a comunica intre ele. De exemplu daca o persoana “mocneste” inainte de a “mustrului” pe cineva iar o alta “arde ca un fitil” si apoi vrea sa “treaca peste” incident, e aproape sigur ca cele doua persoane nu vor cadea de acord asupra modului de exprimare a emotiilor si vor ajunge probabil la conflict.


Metaforele pot deschide calea intelegerii si pot de asemenea inchide perspctiva acesteia. Ele pot elibera si pot limita. Ele dau si iau posibilitati. Pot fi instrumente ale creativitatii sau pot deveni o inchisoare autoimpusa...

Partea a 2-a

Exercitiul urmator va ofera oportunitatea de a va descatusa creativitatea si de a deschide poarta propriei inchisori.
Exercitiu
Scopul acestui exercitiu este de a-ti oferi sansa unor variante de raspuns optim in situatii de genul acelora in care simti ca ai actionat nepotrivit. Desi exista o serie intreaga de actiuni bazate pe emotii pe care se poate lucra aici, vom continua sa luam ca exemplu “furia”.


In cadrul acestui exercitiu:

(1) vei identifica o metafora pentru furia ta si rezultatul acesteia de a actiona nepotrivit;
(2) vei identifica o a doua metafora pentru modul in care preferi sa raspunzi;
(3) vei explora modalitatile de transformare a primei metafore in cea de-a doua;
(4) vei traduce intelesurile descoperite in modalitati de schimbare a comportamentului tau in viata de zi cu zi;
(5) vei repeta acest comportament nou.

Vei avea nevoie de hartie alba si creioane colorate. S-ar putea sa preferi sa citesti intregul exercitiu si urmatoarele exemple pentru a intelege mai clar ce urmeaza sa faci inainte de a incepe propriu zis exercitiul. Atunci cand raspunzi la intrebarile din exercitiu acorda-ti timp pentru ca imaginile si sentimentele sa ti se iveasca in constiinta inainte de a scrie sau desena.

1. Identifica o metafora care ti se potriveste atunci cand esti furios si in consecinta actionezi in mod nepotrivit.
a) Intreaba-te “Cum e cand sunt furios si actionez neadecvat?”
b) Deseneaza metafora care iti vine in minte.
c) Priveste desenul si pune-ti urmatoarele intrebari astfel incat sa afli cat mai multe lucruri despre simbolurile din metafora. Pentru fiecare parte a metaforei intreaba:
“Ce fel de…?”
“Mai este ceva acolo in legatura cu…?”

Adauga noile informatii la desen si cand ai obtinut tot ce poti deocamdata obtine, treci la a doua metafora.
Scopul acestor intrebari este de a-ti focusa atentia pe fiecare parte a metaforei astfel incat sa-i iei in considerare toate calitatile si caracteristicile. Intrebarile sunt special proiectate pentru a lucra cu simboluri personale. Vor aparea aspecte ale metaforei asupra carora nu ai hotarat in mod constient. Indreptandu-ti atentia asupra fiecarei parti a metaforei tale vei descoperi ceva nou despre tine insuti sau despre situatia respectiva. Aceste elemente neasteptate sunt adesea exact punctele in care poate aparea un nou tip de schimbare.

2. Identifica o a doua metafora pentru felul cum ai prefera sa raspunzi.
a) Intreaba-te “Cum este felul in care as prefera sa raspund?”
b) Deseneaza metafora care iti vine in minte.
c) Pentru fiecare parte a desenului pune-ti urmatoarele intrebari astfel incat sa ajungi sa stii mai mult despre simbolurile din aceasta metafora:
“Ce fel de…”
“Ce altceva mai este in legatura cu…?
Adauga noile informatii la desen si cand ai obtinut tot ce deocamdata poti obtine, treci la pasul 3.


3. Exploreaza felul cum poti transforma prima metafora in cea de-a doua.
a) Aseaza desenele in fata ta.
b) Observa cum ar putea evolua prima metafora pentru a se transforma in cea de-a doua.
c) “Care este primul lucru care trebuie sa se intample pentru ca prima metafora sa inceapa sa devina metafora a doua?”
Acorda-ti timp cand realizezi pasul 3. Nu trebuie sa accepti prima idee care iti apare in minte – scopul este sa iei in considerare lucruri noi. S-ar putea sa-ti placa sa te imaginezi pe tine insuti in simboluri (precum cele din desene) si sa te intrebi ce ii este necesar primei metafore pentru a se preschimba in cea de-a doua. Retine ca pot fi necesare mai multe etape intermediare pentru ca acest lucru sa se intample. Nu respinge o idee doar pentru ca pare bizara (lumea metaforei este adesea mai aproape de lumea viselor decat de realitatea cotidiana). Iti vei da seama ca ai gasit solutia care ti se potriveste. Ea contine de obicei un element surpriza.

4. Odata ce ai identificat o modalitate de transformare a primei metafore in cea de-a doua, descopera cum se traduce acest lucru in ceea ce tu ai nevoie sa faci in viata de zi cu zi. Cum va ghida aceasta informatie comportamentul tau data viitoare cand te vei afla intr-o situatie similara?

5. Pentru a incepe sa te obisnuiesti cu acest nou tip de raspuns repeta ACUM cea de-a doua metafora intrupandu-ti caracteristicile ei:

Care e postura/tinuta ta?
Ce simti in interiorul tau?
Unde iti este focusata atentia?
Ce spui si cum spui?

Exemplu
Acesta este un scurt rezumat al modului cum s-a desfasurat exercitiul in cazul unui client. Probabil ca raspunsurile tale vor fi foarte diferite de ale sale.
1. Cand sunt furios si actionez intr-un mod nepotrivit sunt ca…?
“Ca un gladiator intr-un picior.”
Ce fel de gladiator?
“Un gladiator roman cu un trident.”
Ce fel de trident?
“Rigid, uzat si gata sa loveasca.”
Mai este altceva in legatura cu “ intr-un picior”?
“Piciorul sau e sub presiune si lipsit de echilibru.”
S.a.m.d.

2. Cum este felul cum in care as prefera sa raspund?
“Sa stea drept ca un copac capabil sa se indoaie in vant.”
“Copacul este flexibil, cu radacini adanci, mandru, infipt in pamant.”
“Vantul este vijelios dar pana la urma se calmeaza.”

3. Cum poate Metafora 1 sa devina Metafora 2?
“Gladiatorul sta drept pe ambele picioare, isi planteaza tridentul in pamant si acestuia ii cresc radacini adanci in pamant.
Mai intai inspira profound.
La urma, incepand sa se indoaie cu vantul, se simte mandru.”

4. Cum va ghida aceasta informatie comportamentul tau data viitoare cand te vei afla intr-o situatie asemanatoare?
“Voi realiza ca acele cuvinte cu care persoana ma ataca pot mai degraba sa zboare peste mine decat sa treaca prin inima mea. Stiu ca daca stau drept si ma simt echilibrat si infipt in pamant nu pot fi ranit de cuvintele acelea. Daca nu ma simt furios pot intreba persoana ce anume incearca sa obtina spunand lucrurile respective si nu e nevoie sa ripostez.”

Concluzie

Metaforele si simbolurile personale ne ajuta sa dam sens lumii. Ele dau forma celor mai misterioase aspecte ale vietii noastre: problemele si solutiile lor, fricile si dorintele, bolile si sanatatea, saracia si bunastarea precum si capacitatea noastra de a iubi si de a fi iubiti. Cand aceste experiente capata forma si sunt vazute ca imagini simbolice pot fi supuse explorarii si transformarii.

Niciun comentariu: