marți, 26 februarie 2013

Anxietatea si depresia


Oamenii pot construi strategii care genereaza anxietate si strategii care genereaza depresie. Ambele stari implica din partea persoanei alegerea a ceea ce este gresit si asocierea in experiente neplacute.Cele doua seturi sunt diferite si este important sa putem face distinctie intre ele inainte de a stabili cum putem rezolva anxietatea.
In cazul depresiei, persoana se concentreaza asupra experientelor din trecut – ratari, pierderi, infrangeri care s-au petrecut deja, fiind prin urmare fixe/de neschimbat. Persoanele depresive pot sa nici nu aiba o linie a timpului viitor in legatura cu care sa fie anxioase. Comentariile lor despre viata si despre ele insele au un stil explicativ patrunzator (“Acesta este felul in care sunt. Acesta e felul in care lucrurile sunt. Totul este in acest fel si intotdeauna asa va fi.”). Persoanele depresive au un interes scazut in a face orice pentru ca se asteapta la esec (“Care-i ideea? Ajungi tot in locul din care ai pornit, adica nicaieri.”). Ele pot avea sperante in legatura cu anumite sarcini (si apoi utilizeaza paternuri pe care le numim anxietate), dar in general persoanele depresive cedeaza incercand sa evite tipul de durere de care fuge persoana anxioasa.


La persoana anxioasa atentia este canalizata spre potentialele infrangeri, ratari si pierderi viitoare. Persoana anxioasa considera ca aceste dezastre pot fi evitate daca ele pot scapa intr-un fel sau altul de evenimentele de care le este frica. Stilul lor de explicare este mai experimental, mai conditional si mai centrat pe evenimente (“Daca as putea sa evit lifturile/ multimile/ gandurile despre moarte… atunci as putea fi capabil sa scap de aceasta teroare”.). Persoanele anxioase au obiective dar sunt incapabile sa le atinga. Le este teama de esec. Ele nu renunta la a face ceva (decat daca in final devin depresive in legatura cu anxietatea lor), dar renunta sa faca lucrurile de care le este frica (declansatorii anxietatii lor)

Tehnica tunelului

Aceasta tehnica se foloseste adesea la reintiparire – fixarea unor trairi noi asupra unor evenimente trecute. Poti sa folosesti aceasta tehnica oricand ai o traire veche si care, din pozitia de observator, pare nepotrivita pentru situatie – de exemplu, cand un copil se simte vinovat pentru ce i-a facut un adult.

1. Observa unde in corp simti emotia. Cu mainile, scoate emotia din tine si pune-o in fata ta. Mareste imaginea pana cand este de dimensiunile si forma unei usi.


2. De cealalta parte a usii se afla un tunel al trairii. intr-un moment, vei intra in tunel si vei merge prin el sa afli ce se afla dincolo de el. Exista o regula: odata ce ai intrat in tunel, trebuie sa continui sa mergi inainte.

3. Dupa ce ti-ai asumat sa-ti misti continuu picioarele, paseste in tunel, inchide usa dupa tine si experimenteaza trairea care te inconjoara in timp ce te deplasezi pana descoperi iesirea de la capatul celalalt (aceasta trecere nu dureaza mai mult de 30 de secunde).

4. Parcurgand trairea si iesind prin celalalt capat, ajungi de obicei intr-un loc foarte diferit din punct de vedere emotional. Cand treci prin vinovatie poti sa descoperi libertate, cand treci prin furie poti sa ajungi la compasiune. Cateodata, poti ajunge la alte trairi puternice care au fost suprimate sau mascate. Cand se intampla aceasta, treci si prin aceste trairi pana ajungi intr-un loc in care te simti sanato(a)sa si intre(a)g(a).

Ambele tehnici - Tehnica tunelului si Tehnica norului (pe aceasta o gasiti explicata intr-unul din articolele anterioare) pot fi utilizate si singure, si ca parte a unui proces de schimbare a convingerilor sau de reintiparire. Odata ce le-ai invatat, poti sa le folosesti si fara ghid, fara planificare prealabila si aproape oriunde. Datorita simplitatii lor, sunt inerent ecologice, pentru ca duc exploratorul intr-un loc al libertatii personale.

Niciun comentariu: