duminică, 8 decembrie 2013

Frumos...spun filosofii

"Dacă ai destulă răbdare poţi să muţi munţii din loc, dar dacă ai destulă inteligenţă zbori peste ei, că e mai simplu."
Boris Vian
„E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte.”
Mihai Eminescu 
"Am inteles ca un om poate avea totul neavand nimic si nimic avand totul."
Mihai Eminescu 
”Este de o mie de ori mai bine să fii optimist și să te înșeli, de cât să fii pesimist și să ai dreptate.”
Jack Penn 
"Ești stăpânul a ceea ce nu spui și sclavul a ceea ce nu vorbești."
Sigmund Freud 
"Aceia care păstrează capacitatea de a aduna frumusețea nu vor îmbătrâni niciodată."
Franz Kafka 
"Fă-ţi datoria oricând.Totdeauna va fi cineva care să te vadă: tu însuţi."
N.Iorga
„Nu căuta răspunsuri imposibile. Mai bine schimbă întrebările.”
Confucius
"Prefer să fiu ultimul om dacă a fi om înseamnă să fii ca ceilalţi"
Emil Cioran
"Nimic nu este permanent, în afară de schimbare."
Heraclit din Efes
"Lipsa comunicarii naste monstrii interpretarii"
Stanciu Valentin
„Nu poti invata nimic pe nimeni; poti doar sa ajuti pe cineva sa se descopere.”
Galileo Galilei
Puterea adevarata este cea psihica .
Georgescu Harry
Doua lucruri sunt esentiale pentru o viata decenta...sanatatea si linistea sufleteasca.
Detinandu-le pe cele doua putem cladi orice.
Georgescu Harry
„Nu putem rezolva probleme folosind același tip de gândire cu care au fost create.”
Albert Einstein
„Fii stăpân pe tine însuți și vei stăpânii lumea.”
Feodor Mihailovici Dostoievski
"Adevărata filozofie este de a reînvăța să vedem lumea."
Maurice Merleau-Pont
"Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima. Invata in fiecare zi ca si cum ai trai pentru totdeauna."
Mahatma Gand
„Ne cunoaștem doar când ne aflăm în fața propriilor noastre limite.”
Paulo Coelho
"Nu-l poți învăța nimic pe om; îl poți ajuta numai să găsească răspunsul în el însuși."
Galileo Galile
„Dacă vrei să devii bun, dă-ți seama întâi că ești rău.”
Epictet 
"Fericirea este armonia dintre ceea ce gândesti, ceea ce spui și ceea ce faci."
Mahatma Gandhi
"Dovedim prin logică, dar prin intuiţie descoperim"
Henry Poincare
Există doar un lucru bun, ştiinţa, şi doar unul rău, neştiinţa
Socrat
"Omul începe să traiască atunci când poate trăi în afara eu-lui propriu."
Albert Einstein
"Nimic nu este nici bun, nici rău, dacă nu îl considerăm ca atare."
William Shakespeare
"Daca vrei sa faci din aceasta lume un loc mai bun, trebuie sa te uiti in primul rand la tine insuti si sa te schimbi. Incepe cu persoana care se reflecta la tine in oglinda - cu tine insuti!"
Democlit
"Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti"
Socrate
"La umbra marilor copaci nu crește nimic."
Constantin Brancusi
William Arthur Ward
“Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte.”
Schopenhauer
"Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge."
Nichita Stănescu
Aristotel 
 

miercuri, 2 octombrie 2013

Arhetipurile masculine

Într-un interviu recent realizat de Bill Moyers cu poetul Robert Bly în emisiunea „O întâlnire a Bărbaţilor” , un tânăr a pus întrebarea: „Unde sunt astăzi bărbaţii iniţiaţi de altă dată? Am scris cartea de faţă tocmai pentru a răspunde la această întrebare, care preocupă atât bărbaţii, cât şi femeile. La sfârşitul secolului XX ne confruntăm cu o criză de mari proporţii a identităţii masculine. Din ce în ce mai mult, observatorii scenei contemporane – sociologi, antropologi şi psihologi de profunzime – descoperă dimensiunile devastatoare ale acestui fenomen, care ne afectează personal pe fiecare dintre noi, la fel de mult pe cât afectează societatea ca întreg. De ce există în zilele noastre o asemenea confuzie legată de sexul de care aparţinem, cel puţin în Statele Unite şi în Europa? Pare din ce în ce mai dificil să punctăm ceva ce ar putea fi în legătură cu esenţa masculină sau cu cea feminină.

Dacă analizăm cu atenţie sistemul social contemporan, observăm imediat decăderea valorilor familiei tradiţionale. Din ce în ce mai multe familii se confruntă cu tristul adevăr al dispariţiei tatălui (absent fizic sau emoţional), aspect care produce devastare emoţională la copiii de ambele sexe. Tatăl slab, fără personalitate sau absent din viaţa fiului sau fiicei sale, mutilează capacitatea acestuia/acesteia de a relaţiona într-un mod intim şi pozitiv cu persoane de acelaşi sex sau de sex opus. 

Din experienţa pe care o avem, considerăm că nu putem scoate în evidenţă doar într-un mod simplist dezintegrarea sistemelor noastre familiale, pentru a motiva criza actuală a masculinităţii la nivel global. Pentru aceasta este necesar să luăm în considerare alţi  factori care subliniază însăşi această dezintegrare.

Extras-din cartea Arhetipurile masculine-editura Daksa

Structura inconştientului colectiv

Cele 9 arhetipuri fundamentale

De ce nouã? De ce nu zece, sau patru, sau douãzeci? Cum putem spune cã existã un numãr finit de arhetipuri? Cum putem spune cã în acest moment existã 6.555.643.230 de oameni pe aceastã planetã?
Pot exista şi alte arhetipuri în afarã de cele descrise aici (de exemplu: copilul, magicianul ş.a.), dar multe dintre structurile inconştiente îşi au sursa în cele 9 arhetipuri fundamentale, descrise în aceastã prezentare. Prima organizare coerentã a arhetipurilor într-un model a fost realizatã de savantul Strephon Kaplan-Williams (1934-2009), terapeut jungian şi fondatorul Asociaţiei Americane de Interpretare a Viselor, cofondator al Centrului de Explorare a Viselor din România, împreunã cu Dr. Ovidiu Brazdãu. În acest model avem trei perechi de contrarii primare: Masculin – Feminin, Eroic – Adversitate,  Cãlãtorie – Moarte/Renaştere şi un arhetip integrator: Sinele. La acest model Dr. Ovidiu Brazdãu a adãugat alte douã arhetipuri: mama şi  bãtrânul înţelept, rezultând o structurã cu nouã arhetipuri de bazã.
1. ARHETIPUL MASCULIN
Arhetipul Masculin este energia arhetipalã psihicã descrisã prin urmãtorii termeni: direcţie, organizare, forţã orientatã cãtre un scop, perseverenţã, împingere, fermitate, autoritate. Energia masculinã are rolul de a structura şi de a face situaţiile definite şi clare. Din aceastã funcţie inconştientã provin aspectele raţionale ale vieţii, cum ar fi planificarea. Cealaltã mare funcţie enegeticã a masculinului este penetrarea şi concentrarea, specificã sexualitãţii. Penisul penetreazã vaginul, iar copilul este un produs al unitãţii dintre Masculin şi Feminin. Arhetipul Masculin reuneşte ceea ce este ferm şi ceea ce structureazã Universul. În absenţa legilor fixe ale formei şi fãrã concentrarea energiei nu ar exista posibilitatea existenţei Universului. Vieţile şi trupurile noastre depind de principiul organizãrii, una dintre dinamicile majore ale acestui arhetip.
2. ARHETIPUL FEMININ
Arhetipul Feminin reprezintã energia inconştientã psihicã descrisã prin gingãşie, frumos, rafinament, relaţionare. Arhetipul Feminin este funcţia energeticã a receptivitãţii, fluiditate şi cuprindere. Exact cum vaginul ia penisul şi sperma pentru o viaţã şi o relaţie nouã, la fel femininul creeazã şi dã viaţã. Femeile deseori sunt orientate cãtre relaţionare şi pun accent pe sentimentele legate de relaţionare, dar scopul inconştient este acela de a atrage masculinul şi de a procrea. Femininul reprezintã gingãşia, delicateţea, rafinamentul, la fel cum petalele unei flori emanã frumuseţe. Comportamentele de îngrijire, aranjarea corpului şi a pãrului sau machiajul care înfrumuseţeazã faţa provin din arhetipul feminin.
3. MAMA
Arhetipul Mamei este energia arhetipalã psihicã caracterizatã prin îngrijire, protecţie, hrãnire. Mama oferã toate acestea fãrã sã cearã nimic în schimb.  Femeile cu acest arhetip activat predominant au foarte multã grijã pentru cei din jur, fiind capabile sã ofere protecţie, stabilitate afectivã şi o mare cãldurã sufleteascã. Mama este cea care hrãneşte, dar în acelaşi timp protejeazã copilul de pericole. În vise, un simbol asociat acestui arhetip este reprezentat de sânii mari, care semnificã  resurse de hrãnire îndestulãtoare pentru copilul nou-nãscut.
4. EROUL
Arhetipul Eroului este energia arhetipalã psihicã menitã sã distrugã obstacolele. Funcţia arhetipului eroic este de a câştiga, de a depãşi orice momente dificile pe care le întâlneşte. Succesul şi vindecarea îşi gãsesc împlinirea în arhetipul Eroic. Eroicul înseamnã victoria sau vindecarea bolilor. Eroicul reprezintã ceea ce este pozitiv în viaţã, oferã bucurie, sãnãtate şi bunãstare. În vise vedem Eroicul în acţiune atunci când au loc lupte sau bãtãlii şi când se câştigã confruntãri.
5. CĂLĂTORIE (TRANSFORMARE)
Arhetipul Cãlãtoriei reprezintã energia arhetipalã psihicã de transformare şi schimbare a celor din jur. Întreaga forţã evolutivã şi de dezvoltare în viaţã poate fi privitã ca un arhetip al Cãlãtoriei. Dezvoltarea este manifestã în copaci, plante, fiinţe vii în Universul aflat în expansiune. Cãlãtoria se desfãşoarã pe un traseu liniar, nu întotdeauna drept, dar întotdeauna înainte. În explorarea viselor, arhetipul Cãlãtoriei poate fi identificat în toate activitãţile de explorare a mediului înconjurãtor. Arhetipul cãlştoriei este cel care ne face sã fim în permanenţã nemulţumiţi de ceea ce posedãm şi ne face sã ne dorim altceva. Avem o maşinã, dar nu ne mai place dupã câţiva ani şi dorim sã o schimbãm, avem un ceas, dar nu ne mai place dupã câteva luni. Persoanele mereu nemulţumite de ceea ce au sunt în general persoane care au arhetipul Cãlãtorie foarte activat.
6. MOARTE – RENAŞTERE
Moartea şi Renaşterea sunt etape fundamentale ale existenţei, ciclurile vieţii fiind prezente în inconştientul colectiv sub forma arhetipalã a morţii şi re-învierii. În momente esenţiale din viaţa noastrã trecem prin crize şi transformãri. Facem tranziţia de la o situaţie la alta. Aceste intersectãri între Moarte – Renaştere şi Cãlãtorie reprezintã momente-cheie în viaţa noastrã, care adesea dau naştere unor vise majore.  În vise, arhetipul Moarte-Renaştere poate fi descoperit în simboluri ce semnificã schimbarea sau transformarea, cum ar fi cascadele, de exemplu. Momentele de divorţ sau cãsãtorie sunt caracteristici ale arhetipului Moarte-Renaştere. Moartea-Renaşterea reprezintã reîntoarcerile şi schimbãrile din vieţile noastre. Nu ne dezvoltăm liniar, ci trecem de multe ori prin schimbãri radicale şi traversãm uneori momente dureroase.
7. ADVERSITATE
Universul conţine o mare forţã distructivã, care a generat în plan psihic arhetipul Adversitãţii. Acest arhetip este dinamica funcţionalã a psihicului responsabilã pentru toate rãzboaiele, pentru procesele de îmbãtrânire, pentru cutremure, dar şi pentru gãurile negre considerate a fi capabile sã înghitã întregi universuri. În vise, aceastã forţã este cea care ameninţã Eul, generând coşmaruri. Capacitatea de a integra adversitatea este un element fundamental În procesul de explorare a viselor. E bine de reţinut cã adversitatea este naturalã şi normalã, coşmarurile sunt doar semne ale adversitãţii şi apariţia lor trebuie sã ne facã sã explorãm mai profund modul În care acţionãm În viaţa de zi cu zi. Este de preferat sã acceptãm adversitatea ca pe un element natural În viaţã, cãruia trebuie sã Îi facem faţã, fie devenind eroi şi Învingând forţele opuse, fie acceptând Înfrângerea.
8. BÃTRÂNUL ÎNŢELEPT
Bãtrânul Înţelept este energia arhetipalã psihicã caracterizatã prin înţelepciune şi transmiterea înţelepciunii celorlalţi oameni. Persoanele cu acest arhetip predominant activat dau sfaturi şi îi ajutã pe cei din jur sã se dezvolte, dar nu prin intervenţie directã (cum face Mama), ci, mai degrabã, prin transmiterea informaţiilor esenţiale. La extreme sunt persoanele care dau sfaturi permanent şi cred cã deţin adevãrul absolut, şi care simt nevoia sã le spunã tuturor din jur cum sã procedeze. Bãtrânul Înţelept este cel care ştie cum funcţioneazã grupul, care ştie cum sã asigure hrana pentru membrii grupului şi care are, în general, o soluţie mai bunã decât ceilalţi oameni la diferite probleme, datoritã experienţei de viaţã câştigatã în timp.
9. SINELE (CENTRUL)
Arhetipul Sinelui (Centrului) este energia arhetipalã psihicã de echilibrare a extremelor. Sinele este arhetipul echilibrului prin excelenţã şi reprezintã totalitatea, întregul. În organism, în planul fizic, aceastã energie a Sinelui apare sub forma homeostaziei, care regleazã funcţiile corpului, bãtãile inimii, foamea şi setea. În plan psihic, arhetipul Centrului este cel care echilibreazã extremele şi care susţine dezvoltarea armonioasã a atitudinilor faţã de viaţã. Centrul este înãuntru şi afarã. Centrarea şi echilibrarea înseamnã sã apreciezi echilibrul şi sã simţi cã meritã sã echilibrezi diferitele energii cu care interacţionezi zi de zi.
 de Ovidiu Brazdău

Arhetipurile feminine

De la bunul început al civilizaţiei, oamenii au constatat că anumite lucruri par a avea o existenţă proprie si ,aparent, de nezdruncinat: lumina si intunericul alterneaza, zi şi noapte, ani dupa ani; ne naştem si murim, iar de născut...ne naştem fie ca bărbati, fie ca femei. De ce se întamplă astfel? Ce înseamnă un"dat al firii", si cum trebuie sa reacţionăm vizavi de el?

In limba greaca, „archetypos" inseamnă „primul de felul sau"; o notiune abstractă, arhetipurile se referă la un gen de „matriţă" sau prototip al unei întregi serii de obiecte, persoane sau concepte care sunt, în esenţă, derivate, modelate sau generate pe baza acestor arhetipuri.

A fost meritul psihiatrului elveţian Carl Jung sa studieze în profunzime natura psihicului uman şi să integreze in psihologia modernă elemente revelatoare care au constituit, pâna atunci, apanajul curentelor spirituale străvechi.

Un extrem de fin observator, Jung a sesizat că şi gândirea si comportamentul uman par să urmeze aceeaşi regulă. Indiferent de spaţiul geografic în care s-au dezvoltat, miturile şi legendele codifică acelaşi tip de mesaj, utilizează simboluri (adesea extrem de asemanătoare), si descriu –în esenţă- aceleaşi moduri de gândire si comportament al oamenilor . Arhetipurile, introduse de el in psihologie, reprezintă un gen de „modele fundamentale de comportament", care pot fi identificate la oricine, oriunde şi oricând.

În timp ce antichitatea abunda în descrieri ale unor arhetipuri evidente, precum cele 5 elemente (pământ, apă, foc, aer şi eter), polaritaţi ( yin şi yang, negativ şi pozitiv, feminin si masculin) Jung a avut abilitatea de a evidenţia niste tipare comune in structura psihologica a omului. Cele mai importante arhetipuri jungiene sunt :

-Persona: insemnand „masca" , se refera la acea parte din viata noastra care ar fi ,in esenta, compusa din comportamente pe care le dezvoltam din dorinta de a fi acceptati de ceilalti. Asta inseamna ca modelam si invatam de la ceilalti anumite atitudini numai de dragul de a fi asemanatori lor, desi uneori asta presupune sa ne negam nevoi si dorinte proprii. Ne construim astfel o „masca" pe care o aratam lumii, in speranta ca societatea va agrea acest chip, iar noi ne vom simti valorizati si apreciati.

-Umbra: este partea „intunecata" a subconstientului nostru, compusa din tot ce noi nu ne-am dat voie sa traim, tocmai din frica de a nu fi respinsi. Umbra se naste in acelasi timp cu Persona, fiind doua fete ale aceleiasi monede. Un copil caruia i se spune „nu ai voie sa vorbesti neintrebat; daca faci asta esti rau si noi nu te mai iubim" va include , de exemplu, in Persona sa, conduite de supunere, obedienta si, simultan, in Umbra apare ideea ca nu este suficent de bun pentru a fi iubit prin ceea ce este el si prin simplul fapt de a se fi nascut; totodata, in Umbra va exista o dorinta, refulata sau nu, de a-i contrazice sau chiar de a se certa cu altii - ca o pervertire a nevoii sale initiale de a fi creativ si de a vorbi liber! Educatia moderna ar recomanda parintilor sa ii explice copilului ca fiecare are dreptul sa vorbeasca, si ca este respectuos sa asteptam ca ceilalti sa termine ce au de spus, apoi si noi putem lua cuvantul, linistiti. Umbra se contureaza, astfel, ca recipient al dorintelor refulate si nevoilor neimplinite. Oamenii isi percep, asadar, un soi de „latura intunecata, un „demon interior" sau o parte din ei cu care le este rusine sa se prezinte lumii si pe care fac tot ce pot sa o ascunda.

- Anima si Animus: cu siguranta ca ati tot auzit vorbindu-se de „barbatul interior" al unei femei sau de „femeia interioara" a unui barbat. In multe curente filozofice stravechi se vorbea despre androgin, acel om evoluat care a reusit sa-si trezeasca ,in mod egal si perfect echilibrat, cele doua jumatati ale sufletului sau- cea masculina si cea feminina. Aceste arhetipuri vin sa ne spuna ca in fiecare femeie se afla ascunse o multime de atribute si calitati masculine, si ca fiecare barbat ar trebui sa-si descopere si sa-si foloseasca , liber, calitatile sale feminine. Putem face , evident, o corelatie intre aceste 2 jumatati ale sufletului, asa cum le-a perceput Jung, si cele 2 emisfere cerebrale, chiar daca aceasta juxtapunere nu ar acoperi intru totul conceptia psihanalitica . Pentru ca ea ne spune ca fiecare barbat isi alege drept partenera pe femeia care corespunde cel mai bine femeii lui interioare; si invers- ca femei,ne alegem barbatul care seamana cel mai mult cu jumatatea masculina a sufletului nostru.

- Sinele: poate mai dificil de inteles sau, mai degraba, de trait ca si realitate concreta, Sinele psihanalitic reprezinta un principiu integrator, in care granitele dintre constient si subconstient sunt sterse; el fiind mai cuprinzator decat constiinta de zi cu zi,aceasta il percepe ca si transcendent. Este Sinele cel ce se afla in centrul tuturor cautarilor spirituale, nu sufletul. Natura sa, in cadrul cailor spirituale, este considerata una divina; in cadrul unui sistem materialist- dialectic de gandire, Sinele reprezinta piatra de incercare a psihologiei „pragmatice"...care inca nu a oferit nici un raspuns. Pentru cei aflati pe drumul descoperirii de sine, „cine sunt eu" sau „care este natura mea ultima" sunt intrebari ce constituie tema pricipala de meditatie, mai ales pentru orientali, dar nu numai; raspunsul , venind din partea celor ce au devenit deja intelepti, iluminati, rishi sau samani renumiti, se pare ca este chiar acesta :Sinele. Din perspectiva identitatii masculine sau feminine aceasta este o diferentiere foarte importanta – pentru ca natura noastra ultima nu mai este una polarizata (barbat sau femeie) , ci una completa, transcendenta si spirituala. Subiectul ramane deschis....

Dincolo de acestea exista, oare, arhetipuri pur feminine? Ce tipare comune putem gasi, indiferent de timpul istoric sau de coordonatele geografice?

1. MAMA
Arhetipul matern este, probabil, cel mai usor de recunoscut si celebrat. 8 Martie este, in primul rand, ziua mamei....Acest arhetip este cel al verbelor vietii: a da nastere, a hrani, a creste si a sustine. Zeitatile stravechi ale primaverii, fertilitatii, vegetatiei si pamantului sunt, toate, reprezentari si activari ale acestui arhetip.
Miracolul vietii este, astfel, indisolubil legat, de caracteristicile specifice ale organismului feminin, acelea de a crea un alt nou organism....Venerata in diferite ipostaze, Mama Cosmica a fost invocata in nenumarate feluri, pentru a transmite din aceste puteri magice ale sale. Fecioara Maria, figura centrala feminina a crestinismului, este o imagine a acestui arhetip-protectoare si plina de compasiune.
Trairea acestui arhetip nu presupune, neaparat, a avea proprii copii; se refera la gradul in care ne dam voie sa avem sentimente materne- fata de alti oameni, copii, animale sau plante – Natura, in general; nu intamplator intalnim atat de des sintagma Natura Mama! Aici, in acest arhetip, se afla toate aspectele vietii noastre in care ocrotim, sprijinim, ghidam si supraveghem, cu dragoste si bucurie. Spontan, caracterizam adesea pe cineva ca fiind o „femeie mamoasa", recunoscand ,astfel, comportamentul sau predominant in acest arhetip.

2. SOTIA
Si acest arhetip este unul cunoscut din antichitate...De la Hera la Uma Parvati, multe zeitati feminine sunt descrise ca sotii ale unui zeu masculin. Model al intelegerii si comunicarii desavarsite, el ne conduce pe calea evoluarii in doi. Ideea parteneriatului perfect, in care fiecare stie cand sa conduca si cand sa se lase condus, transpare cu usurinta. Implica, evident, responsabilitate, impartasire reciproca si respect.
Modelul cultural influenteaza foarte mult manifestarea acestui arhetip....Daca mai demult a fi sotie reprezenta o obligatie , singura sansa de a avea o viata buna sau, ulterior, o onoare, in zilele noastre pare sa devina doar un rol social! Un contract prin care ar trebui sa scapi de singuratate, o moda sau o solutie de a evita eticheta de „fata batrana" ori sansa de a scapa de griji financiare. In timp ce ziarele din India ne anunta ca in aceasta tara creste numarul casatoriilor intre lesbiene, in America pare ca vrea sa se impuna modelul mamei singure, eventual fecundata prin insamantare artificiala! Rata divorturilor creste si ea, iar numarul casatoriilor „neplictisite" scade cam in acelasi ritm...
Parteneriat sau nu ?- aceasta este intrebarea pe care si-o pun femeile zilelor noastre. Legalizat sau nu?, urmeaza imediat o a doua intrebare! Raspunsurile ar veni de la sine, daca din copilarie arhetipul sotiei ar fi fost explicat, valorizat si respectat.
Noi credinte negative, cum ar fi „casatoria iti rapeste libertatea" sunt inglobate in subconstientul colectiv, in timp ce rolul familiei s-a subrezit.
Totusi, cateva lucruri sunt evidente:
- copiii au nevoie atat de un model feminin cat si de unul masculin, pentru a se dezvolta cat mai armonios din punct de vedere psihic
- impreuna cu o persoana potrivita iti poti trai toate valorile, inclusiv independenta si individualitatea. Este de la sine inteles ca prin casatorie sau parteneriat nu se pune problema sa te anulezi ca persoana ( desi unele femei fac asta), si nici sa renunti la visele tale. Tocmai acesta este secretul acestui arhetip: acela de a deveni cei mai buni prieteni, si de a ne sustine unul pe celalalt.
- a-l face pe celalalt singurul responsabil de fericirea ta, este de asemenea o greseala. Puterea si succesul in acest arhetip vine din a trai ca o femeie capabila sa fie fericita si inteleapta, si care ii impartaseste din fericirea ei barbatului cu care alege sa-si impleteasca destinul, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta.
Cum anume sunt impartite rolurile in familia/relatia dvs? Cum sunt impartite sarcinile si responsabilitatile? Ce anume va face fericiti si uniti, ca si cuplu?Cum va sustineti si ce ar trebui sa schimbati pentru a nu va inhiba, nemultumi sau supara unul pe celalalt? Ce fel de viata ve trebui sa duceti, astfel incat sa va puteti trai valorile arhetipului Sotie?
Puteti raspunde la aceste intrebari pe loc sau lasati ca ele sa devina o tema de reflectie, si noi solutii sa apara, in timp.

3. AMANTA
„Cel care vorbeste totdeauna in tacere este trupul..."
Fascinatie, mister,pasiune si placere sunt cuvintele cheie ale acestui arhetip! A seduce, a darui, a fuziona sunt verbele femeii care traieste si in acest aspect al firii sale. Corpul devine un instrument constient folosit, prin care frumusetea naturii se revarsa catre cei dispusi sa o admire. Considerat imaginea sufletului, corpul a fost din totdeauna curatat, impodobit, pictat, parfumat sau masat - "un trup fara imaginatie este pe drumul catre boala", se spune.... O imensa putere se afla ascunsa in acest arhetip, a carui manifestare a schimbat deseori istoria!
Chiar daca, momentan, nu aveti nici o relatie, este important sa activati si sa respectati acest arhetip. Aceasta presupune sa deveniti constienta de valoarea si frumusetea dvs, pe care sa le cultivati in mod constant, pentru a va simti, pe deplin, femeie.
Si aici ajungem la un punct nevralgic al societatii contemporane. Pentru majoritatea occidentalilor, asocierea dintre sacru si sexualitate pare de neconceput. Trupul este opus spiritului, si aceasta scindare nefireasca duce la o alta scindare, interioara, in care omul nu se percepe ca un tot unitar, ci ca un manunchi de contradictii, legate fortat laolalta; in lupta sa interioara, el ajunge fie sa se autoblameze, considerand ca o parte din el este pacatoasa sau inferioara, fie neaga intru totul partea spiritului si se identifica in totalitate cu corpul.
Putem vorbi aici, cu siguranta, de un exces: fie ca femeile isi neaga corpul si frumusetea acestuia, fie ca se limiteaza numai la el, si se exprima doar prin felul in care arata si se imbraca. Au aparut astfel, femeia „de afaceri" , masculina si care nu mai stie sa fie dulce si fascinanta, femeia vulgara sau cea excesiv de sexuala, femeia care manipuleaza si conduce prin intermediul sexualitatii sau femeia frigida.
Frigiditatea este tot mai des intalnita, ca semn al pierderii legaturii cu arhetipul Amanta. Multe femei nici nu isi cunosc anatomia corpului, de care se rusineaza sau pe care sunt suparate. Nu sunt constiente de nevoile lor emotionale, nu mai stiu sa daruiasca sau sa se daruiasca, nu isi dau voie sa simta placere si isi reprima pasiunea, freamatul si spontaneitatea.
Ne spune Afrodita, personificarea dragostei: „creez necazuri celor care ma ignora sau care ma nesocotesc, cu mandrie incapatanata"...intr-una din piesele lui Euripide. Si aceasta intelepciune straveche a fost redescoperita de psihiatrii zilelor noastre – toate lumea stie ca „sexualitatea refulata conduce la nevroza"....dar, din pacate, se pare ca nu toata lumea a inteles si ce ar insemna trairea armonioasa si sanatoasa a sexualitatii. Educatia sexuala lipseste aproape cu desavarsire, si fetitelor li se spune ca sunt fetite doar cat sa stie sa raspunda corect la intrebarea pe care le-o pun adultii: „tu ce esti, fetita sau baietel?" Transmiterea intelepciunii de la mama la fiica este si ea aproape disparuta, iar arta seductiei si a erotismului o mai putem afla, cel mult, din manualele Orientului. Asta, daca ne mai intereseaza....care era cuvantul acela care incepe cu „O"..."orgasm", parca?
Uneori se intampla ca, pentru o anumita perioada, trebuie sa traiti singure. Asta nu inseamna sa va lasati „coplesite de hormoni", devenind nervoase si nefericite, triste sau chiar depresive sau sa va refulati cu totul sexualitatea- ca si cand ea nu ar mai exista! Un exemplu de armonie in acest sens ne vine de la calugarii templelor budiste sau de arte martiale, care periodic fac exercitii de recirculare a energiei sexuale, astfel incat aceasta sa nu le creeze blocaje energetice. Puteti consulta carti pe aceasta tema. Sau, daca nu este stilul dvs, luati aminte la ceea ce alti mistici , inclusiv cei crestini, ne invata – alchimizarea acestei energii si folosirea ei in alte scopuri creatoare- arta, binefacere, inventivitate...Si calugaritele crestine erau initiate sa devina „mirese ale lui Hristos" si nicidecum niste fiinte acre si asexuate. Pline de compasiune , ele ar trebui sa reprezinte manifestarea clara a unui mecanism de redirectionare fructuoasa a energiei, mecanism pe care Freud l-a numit sublimare. Folositi aceasta perioada pentru a invata o multime de lucururi noi si , cel mai important, directionati-va energia in scopuri benefice; fiti cat mai creative cu putinta!
Iar daca acum va aflati in cautarea unei relatii, retineti: cu cat veti fi mai frumoasa si feminina, cu atat va va fi mai usor.

4. PREOTEASA
Este femeia care isi poate echilibra Anima si Animus-ul, cea care are acces deplin la toate resursele mintii constiente si subconstientului. Este cea care poate trai arhetipul Sinelui...si este cea de care societatea noastra autizata are, cu siguranta, mare nevoie!

dr. Carmen Todor

Iluzia realitatii

Explorand timpul

Cuvant Inainte


Timpul... Fascinanta masura a dinamicii creatiei.. Vorbim mereu despre timp dar de putine ori contemplam fenomenul pentru a ii intelege misterele.. Si atunci cand o facem, simtim ca mai este ceva acolo, dincolo de intelegerea noastra. Realizam ca ale noastre cuvinte sunt insufuciente pentru a descrie ceea ce este timpul, in esenta lui. Atunci, pentru a realiza o incursiune in timp, este util sa folosim analogii, imagini si diverse unghiuri ale perspectivei. Ceea ce incearca sa contureze insemnarea de fata.


Holograma Creatiei


Sa ne imaginam un mic punct in eternul nimic.. Acolo este un mic vizor al lui Dumnezeu, care a hotarat sa priveasca in Interiorul sau etern si sa viseze propria Maretie in infinite aspecte ale Sale. Toate culorile, vibratiile, unghiurile de perspectiva, in infinite ramificatii, au fost condensate intr-un Vis Divin.. Visul era extraordinar de frumos si Dumnezeu isi admira Creatia cu dragoste.. Totusi, desi frumusetea era fara seaman, ceva lipsea.. Era ca un tablou frumos care, in nemiscarea lui, disparea la un moment dat din ochii privitorului.. Atunci, Dumnezeu a decis sa isi exploreze Creatia din Interior, proiectand aspecte ale Sale in Holograma Infinita, dandu-i astfel viata, dinamism si mister.. Aceasta deoarece, desi toate sunt cunoscute la nivel de Creator, infinitele ramificatii ale nivelului Experientei aduc mereu ceva nou si palpitant.

Si iata cum a aparut Spatiul si Timpul, Holograma creatiei desfasurata cu energia atentiei aspectelor lui Dumnezeu ce exploreaza Maretul Sine. Prin intermediul timpului, sufletele, copiii lui Dumnezeu exploreaza multiplele configuratii spatiale ale filmului Divin, precum o holograma complexa in mediul nostru fizic poate fi explorata modificand unghiul razei de referinta.


Niveluri temporale si dinamica timpului


Invataturile ezoterice vorbesc despre trei niveluri ale dimensiunii temporale, in functie de frecventa perceptiei observatorului:


a) timpul linear


b) timpul nelinear


c) in afara timpului


Timpul linear este un flux al dinamicii existentei noastre in nivelul 3D al spatiului timp, perceput ca linear secvential, in functie de dinamica miscarii corpurilor ceresti. Sa ne aducem insa aminte ca si Pamantul era considerat la un moment dat ca fiind plat, ceea ce este chiar o aproximatie buna pe distante scurte.. Analog, timpul este in realitate nelinear, fiind o dinamica in forma de spirala, ceea ce poate fi perceput comparand modul cum simteam trecerea timpului acum cateva decenii si cum simtim acum.. Timpul se accelereaza sau, mai precis, perceptia si experienta dinamicii creatiei se accelereaza pentru umanitate.


Cum este posibil ? Sa ne imaginam un vartej in mijlocul oceanului.. Viteza apei spre centru este accelerata fata de viteza apei de la periferie.. Sa ne mai imaginam ca centrul vartejului este un portal dimensional, iar pamantul pluteste pe fluxul apei, apropiindu-se de portal.. ceea ce se intampla acum pe masura ce ne apropiem de Decembrie 2012 si de celelalte portaluri.. Evenimentele sunt accelerate, chiar daca ceasurile noastre sunt inca sincrone cu perceptia asupra miscarii corpurilor ceresti. Aceasta deoarece, masurarea timpului de catre ceasuri este ea isasi bazata pe evenimente care la randul lor se accelereaza..

Dar cum accesam noi diversele configuratii spatiale (evenimente) ? Ce se intampla intre doua scene ? Este oare Universul fizic pulsatoriu, trecand din stare fizica in stare energetica si inapoi cu o frecventa foarte mare ? Cu alte cuvinte, desi noi parem sa experimentam o continuitate, Universul este re-creat de miliarde de ori in ceea ce percepem ca o secunda ? Si atunci, care este oare dinamica spatio-temporala care permite o astfel de re-creatie ? Nu cumva este toroidul rotitor, sau spirala care curge in continuu din interior spre exterior si inapoi in interior, de infinite ori, recreand Holograma Manifesta ? Fiecare suflet interesat poate contempla pentru Sine..

Si asa ne-am putem explica descrierea timpului in unele traditii precum un sarpe care isi mananca coada. Spirala dinamica evolutiva si sfera ce contine dimensiunea se imbina creand dinamica evolutiei in spatiu timp.


Campuri de potential


Dar daca aceste configuratii spatiale / evenimente sunt re-create la fiecare moment, atunci ce guverneaza noua imagine ? Din ceea ce spune stiinta si cunoasterea ezoterica, vorbim despre campuri de potential, configuratii ale Hologramei Cosmice care se manifesta fizic datorita energiei atentiei tuturor participantilor implicati. Dar oare cum se intampla aceasta ?
Sa ne imaginam o poza care multora dintre noi ne este familiara.. Este vorba de extragerile loto care sunt televizate.Vedem un container (o sfera) in care se misca aparent haotic niste bile pe care sunt inscriprionate numerele. Vedem apoi cum din "norul" de bile, una dintre ele cade printr-un fel de palnie si ajunge intr-un tub (tunel) unde se opreste si este citita. Putem face apoi un mic efort de imaginatie asemuind bilele haotice din nor cu potentialele / campul de potential, iar bila care cade prin palnie in tunel cu manifestarea fizica (eveniment) a ceea ce a fost un potential. Cu alte cuvinte, realitatea fizica asa cum o percepem este creata printr-o serializare a unor potentiale simultane.

Secretul

Multi dintre noi am ajuns probabil sa vedem la un moment dat filmul "Secretul".. Dar care este legatura ? Daca una dintre bilele din nor (potentiale) ar deveni mai grea, nu am putea deduce oare ca ar avea sanse mult mai mari sa cada in tunel (manifestare)? Desigur ca da. Dar cum putem face un potential sa devina mai "greu" (probabil) ? Ei bine, precum filmuletul sugereaza oarecum, prin contemplarea sa ca si manifest si trairea ca si cum s-a manifestat deja (credinta). Desigur ca mai sunt si alte dinamici implicate, dar, simplificand foarte mult treburile, prin atentia si modelarea perceptiei noastre, putem crea tot ceea ce ne dorim (si este permis de contextul lumesc multidimensional). Nu suntem niste victime decat daca dorim aceasta. In mod cert sunt unii care ar dori sa credem ca aceasta este conditia umana deoarece le place acest joc. Intrebarea este cati dintre noi doresc sa joace impreuna cu ei jocul victima/agresor/salvator ?


Timpul nelinear si dincolo de timp


La nivel de suflet, vibratia cu care am fost nascuti de Dumnezeu, vedem vietile ca niste filme interactive, cu multiple secvente si ramuri pe o tema generala data. Toate fiind create deja in potential, Sufletul vede fimul colectiv al umanitatii precum un joc pe calculator in retea, cu multi participanti. Atunci cand se logheaza si intra in joc (prin incarnare) proiectand o parte din atentia sufletului acolo, sufletul intra in timp si evolueaza pe o linie temporala (joc colectiv) ce a captat atentia umanitatii, stralucind pe ecranul creatiei manifestate. Bun, dar ce se intampla cu celelalte potentiale ? Ele exista in biblioteca cosmica infinita, Akasha, precum DVD-urile cu jocuri pe care inca nu le joaca nimeni (nu au captat atentia nimanui). Si astfel avem linii temporale care stralucesc (jocuri ce au captat atentia si participarea sufletelor) si linii temporale potentiale (care inca nu au captat atentia).

Dincolo de timp sunt dimensiunile Dumnezeiesti, cand toate jocurile in infinitele lor posibilitati sunt experimentate simultan in Existenta lor, in starea de A Fi. Acolo exista geometria fara forma iar termenul de locatie isi pierde semnificatia. Este mai mult decat cuvintele pot indrazni sa atinga. Dar putem contempla Marele Mister si, o parte din Magie se va transfera constientei noastre in stari de extaz si bucurie.. Din acel moment, vom simti Prezenta Divina insotindu-ne la fiecare pas caci vom sti sa ne ajustam perceptia pentru a vedea ceea ce este pretutindeni si este totul..

Membrane temporale

Din cel mai inalt punct de vedere, nimic nu conteaza si totul conteaza. Cum putem deslusi acest paradox ? Din moment ce nimic nu cont
eaza si totul este Perfect in Creatie, noi ne alegem ceea ce conteaza in functie de experienta pe care dorim sa o avem. Uneori, "o bricheta este doar o bricheta" iar alteori... o bricheta poate intrerupe un eveniment sportiv. In era
schimbarilor planetare profunde pe care le traim, din fluxul temporal dominant pana acum cateva decenii s-au desprins inca doua armonici, care preiau in totalitate forta de viata ce va continua aici. Este un mare macaz cosmic unde caile sufletelor diverg spre infinitul evolutiei. Toate legaturile fizice si spirituale care nu respecta divergenta sunt dizolvate in aparent acelasi spatiu, prin manifestarea membranelor temporale. Suflete care sunt pe cai diferite ale macazului cosmic, dar fizic sunt inca aproape vor simti membrana temporala care le indeparteaza din ce in ce mai mult. Senzatia este de nedescris in cuvinte dar poate fi imaginata ca si cum am pipai ceva cu mainile folosind manusi. Este acolo, dar nu mai este atat de aproape simturilor noastre. Sentimente de tristete si melancolie pot fi aduse la suprafata dar se vor duce cu timpul..

Momentul etern de Acum

Multe invataturi spirituale promoveaza "prezenta in moment".. Cu toate ca pare simplu, realitatea e ca nu este suficient sa fii prezent in moment pentru a avea inspiratia Divina directa si conexiunea cu Dumnezeu.. Mai este important sa stii cine esti, unde esti si unde alegi sa ajungi in calatoria in timpul secvential. Cu alte cuvinte, in adevar, momentul prezent s-ar putea considera Momentul Etern de Acum, intersectia intre timpul linear orizontal, secvential si timpul vertical, cel care contine toate potentialele noastre si conecteaza aspectele sufletului nostru pana la Dumnezeu. Intersectia celor doua axe temporale se afla in punctul de constienta a corpului nostru fizic si este un portal catre Dumnezeu, catre inspiratia si calauzirea Divina. Se afla bineinteles atat pe axa orizontala cat si pe cea verticala.. Pe axa orizontala experientele noastre au sfarsit, in vreme ce pe axa verticala traim experienta eternitatii.

Oamenii spirituali care traiesc "in prezent" numai pe axa orizontala sunt prizonierii evenimentelor din viata lor.. Isi urmeaza cu greu drumul, fiind mereu abatuti de intamplari carora le dau o importanta exagerata.. Manifesta uneori simptome precum lipsa de organizare, haosul, incapacitatea de a se sincroniza in timp cu alte persoane, datorii, probleme peste probleme care genereaza excese emotionale, tendinta constienta sau subconstienta de a plasa problemele lor celorlalti din jur deoarece... ei nu au timp..

Cei care traiesc in timpul vertical dar nu si in cel orizontal dau semne de lipsa de impamantare si greutate in relationarea cu cei din jur. Rareori au simt practic si creeaza la randul lor multe probleme..

Este imposibil sa nu fii simultan in timpul linear si nelinear, pe axa orizontala si pe cea verticala a timpului. Cu toate acestea, atentia ta poate fi captata de trecut sau de viitor. Trecutul si viitorul exista numai pe axa orizontala a timpului. Cei mai mult oameni isi petrec atentia in majoritatea timpului in trecut sau in viitor.

Cum putem fi insa in ambele axe, la intersectia lor, in momentuil prezent ce include toate potentialele ? Deoarece traim intr-o lume care ignora in majoritate axa verticala a timpului, este necesar sa avem un minim de planificare si strategie in actiunile noastre (care includ interactiunea cu cei din jur), lasand apoi Fluxul Divin sa ne poarte.. Cu alte cuvinte, cand avem o actiune (mai deosebita) de realizat, este bine sa calatorim mental pe traseul actiunii, sa exploram potentialelel si sa avem un contur elementar al modului in care am prefera sa se petreaca actiunea. Un pic de strategie si planificare. Apoi, cand intram pe fluxul actiunii, eul lumesc fiind calmat si relaxat in Prezent deoarece a parcurs mental actiunea, Eul Divin se poate manifesta si conduce actiunea intr-un mod inspirat Divin.

Cele mai profunde inspiratii Divine le primim atunci cand suntem in Moment, cu micul eu lumesc relaxat deoarece a previzualizat axa orizontala a timpului, ceea ce deschide portalul Eului Divin de pe axa verticala a timpului sa se manifeste in corpul fizic. Parcurgerea mentala si realizarea fizica a actiunii se afla pe timpul orizontal, iar observarea a ceea ce are loc in timpul realizarii actiunii, cand inspiratia Divina curge in timpul orizontal, are loc pe axa verticala, cea care da nelinearitatea sau curbura timpului. Observarea constienta de Sine si Univers este cea care ne tine in Prezentul Etern al intersectiei celor doua axe temporale.

Putem explora chiar si un model spatiu timp cu trei axe temporale, dar vom lasa aceasta pentru alta ocazie.

Amintiri alternative


Cand sufletul isi proiecteaza energia intr-un univers spatiu timp, intrand in jocul de retea al Cosmosului impreuna cu alte suflete, atentia l
ui este focalizata in general pe o linie temporala. Cu toate acestea, toate liniile temporale alternative cuprind
aspecte ale sufletului respectiv. Cand vibratia si constienta fragmentului de suflet din linia temporala dominanta creste peste un anumit nivel, reconectandu-se cu Eul Divin, cu Sufletul parinte, el are acces si la experientele aspectelor sale din liniile temporale alternative, ceea ce poate aduce confuzie la inceput. Apar in vise si in meditatie amintiri ale unor locuri si fiinte familiare, care par sa se petreaca in aceeasi era tehnologica, dar nu sunt din aceasta viata.. Exista suflete care au atentia indreptata catre mai multe linii temporale simultan, Calatori in Timp.. Ei sunt printre noi acum si au tot fost de-a lungul istoriei umanitatii.

Miracolele


Miracolele sunt in esenta acele dinamici ce genereaza evenimente ce nu se supun legitatilor fizice, asa cum le cunoastem noi acum. Miracolele vin de dincolo de timp iar calea deschiderii portalurilor catre ele o reprezinta dizolvarea iluziilor pe care le-am cultivat ca civilizatie de eoni de timp. Iluziile ca si distorsiuni de perceptie si interpretare, generate de identificarea sufletului cu lumea fizica in care traieste, ceea ce a generat identificarea cu entropia si moartea. In plus, este necesara dizolvarea tuturor atasamentelor si investitiilor emotionale in aceasta lume fizica.. Si, ca totul sa functioneze, Iubirea Neconditionata trebuie sa radieze din inimile noastre eliberate de bagajele grele pe care le-am adunat in timp.


Aceasta deoarece, toate Sufletele s-au nascut din Iubire Divina, in Perfectiune Divina.. Iata comoara ce se afla in noi, uitata intr-un ungher al inimii. Lumina lui Dumnezeu vine de dincolo de timp pentru a lumina ceea ce am ascuns adanc in suflet, speriati de ce am putea descoperi acolo.. Va aduceti aminte ?


Imaginile au fost preluate de la urmatoarele link-uri:


http://www.tween.org/img/toroid2.gif


http://www.hlhologram.com/kinetic1.htm


http://www.dcnews.ro/wp-content/uploads/2011/06/loto1.jpg


http://www.angelwingstherapies.co.uk/USERIMAGES/AKASHIC_LIBRARY.JPG



http://www.bibliotecapleyades.net/imagenes_wingmakers/wingmakers08_03.jpg


http://improvements-plus.duringyourtrip.com/images/multimon/594.jpg


http://1.bp.blogspot.com/-z7z0CDQ195o/TaCCkBgyOYI/AAAAAAAAADU/ldpsBnPI7mg/s1600/miracles%2Bof%2Bjesus.jpg


Citeste mai mult: Explorand timpul

Genograma




Exista persoane care au remarcat sau remarca faptul ca la un moment dat,  anumite situatii sau persoane apar in propria lor viata, ca anumite lucruri se repeta si ajung sa inteleaga ca ceea ce a parut o coincidenta se poate incadra in ceea ce psihogenealogia numeste scenariu transgenerational.

Problemele cu care se confrunta o persoana pot parea la prima vedere, rezultatul comportamentului sau, insa din punct de vedere psihogenealogic, vorbim si de influenta contextului familial.

Asa apare scenariul care se deruleaza prin tranzactii intre partile participante. In virtutea unor alegeri inconstiente (ale copilului inca mic), influenta inconstientului familial precum si a propriilor alegeri, persoana devine personajul unui scenariu, care poate fi disfunctional.

Notiunea de inconstient familial, vine sa intregeasca imaginea oferita de notiunile de inconstient personal si inconstient colectiv si reveleaza modul in care se transmit mesajele, convingerile si valorile in familie.

Analiza scenariului transgenerational este un proces de deblocare cu caracter reparatoriu, care ajuta persoana sa isi depaseasca blocajele din viata sa si sa se elibereze de sub influenta transmiterilor transgenerationale (traume, secrete, pierderi ascunse, care se transmit psihic descendentilor si care pot conduce la comportamente disfunctionale).

Aceasta analiza are loc cu ajutorul genogramei – prin analiza simbolica a arborelui genealogic- care surprinde relatiile dintre membrii familiei si patternurile disfunctionale.

Anne Ancelin Schutzerberger sustine ca, pentru a surprinde cat mai complet dinamica relatiilor intrafamiliale este indicat ca, analiza datelor sa cuprinda o perioada cat mai mare, de cinci sau sapte generatii.

Astazi insa, acest lucru este destul de dificil, de aceea in practica se utilizeaza date care cuprind o perioada de doua sau trei generatii.

Sedintele de psihogenealogie au loc pe baza arborelui genealogic la completarea caruia sunt necesare anumite date stabilite in prealabil (nume, date, locuri, evenimente etc).

Scopul acestei analize este de a oferi persoanei modalitatea de a se alatura in mod confortabil istoriei propriei sale familii prin recastigarea propriului loc in dinamica acesteia.

Beneficii ale terapiei bowen

Beneficiile Terapiei Bowen
Iată o prezentare succintă a beneficiilor şi efectelor pozitive care se înregistrează în urma unei şedinţe de Bowtech, alături de gama multiplă de afecţiuni pe care le vizează, cu menţiunea că la fel cum simptomatologia bolii diferă de la pacient la pacient şi manifestările acestor efecte pot fi diferite.
Combate durerea
Unul dintre prinicipalele motive pentru care pacienţii aleg să urmeze terapia Bowen este combaterea durerii. Apariţia durerii are diverse cauze, aceasta se poate instala datorită unei accidentări, a unei infecţii sau inflamaţii, a anumitor procese degenerative intervenite la nivelul organelor sau al oaselor, circulaţiei deficitare sau inervaţiei. Durerea este un indicator al unei dizarmonii şi totodată un semnal pe care îl transmite corpul prin care solicită asistenţă. Metoda Bowen atenuează semnificativ durerea, adesea încă de la prima şedinţă.
Asigură drenajul limfatic
Terapia Bowen are ca efect indirect stimularea sistemului limfatic. Datorită faptului că sistemul limfatic este predispus congestionării, ceea ce duce la scădere eficienţei sistemului imunitar, drenajul limfatic este extrem de important. Prin procedurile sale aplicate succesiv, terapia Bowen asigură un drenaj limfatic corespunzător.
Principiu holistic de acţiune
Metoda Bowen acţionează în baza unui principiu holistic care permite corpului să se vindece singur. Aceasta nu se centrează asupra unei probleme de sănătate anume, ci lucrează în permanenţă asupra corpului ca întreg, a organismului înţeles ca tot unitar. Terapia Bowen intensifică circulaţia la nivelul tuturor organelor, ceea ce stimulează capacitatea organismului de autovindecare.
Se poate aplica fără risc atât copiilor, cât şi vârstnicilor
De tratamentele Bowtech pot beneficia copiii şi persoanele în etate, indiferent de vârstă. Acestea sunt foarte delicate, în cea mai mare parte complet nedureroase chiar şi pentru cei mai sensibili dintre indivizi şi nu prezintă nici un fel de risc, putând fi aplicate în cazurile în care alte tratamente, mai invazive sunt contraindicate.
Tratamentele nu necesită dezbrăcarea pacientului
Procedurile Bowtech nu necesită dezbrăcarea pacientului, unul dintre cele mai mari avantaje ale acestei terapii constând în faptul că se poate aplica prin haine lejere. Pentru confort şi eficienţă, însă, se recomandă ca pacientul să poarte o îmbrăcăminte lejeră, care să nu strângă sau incomodeze.
Stimulează circuitul energetic şi circulaţia sângelui în corp
Circuitul energiei în corp este un proces subtil, foarte dificil de cuantificat. Pacienţii Bowen descriu adesea senzaţii de căldură manifestate în diverse părţi ale corpului, ceea ce indică o fluidizare a cicuitului energetic, şi deci încercarea organismului de a se reechilibra. Circulaţia deficitarea este în mod frecvent responsabilă de o multitudine de probleme de sănătate. Odată restabilit, un flux normal al circulaţiei în regiunile cu circulaţie deficitară, aceasta determină un mediu propice însănătoşirii, prin declanşarea proceselor naturale de autovindecare.
Redresează balanţa musculară
Tensiunile musculare se află adesea la originea durerilor de diverse tipuri, a rigidităţii, atrofiei şi posturilor defectuoase. Prin alternarea de mişcări pozitive şi negative, metoda Bowen este deoesbit de eficace în reducerea tensiunilor musculare, a inflamaţiilor şi durerilor cauzate de aceastea.
Reduce stressul
Stressul reprezintă una dintre plăgile civilizaţiei moderne. Acţionând insidios şi în tăcere, el este responsabil de o panoplie întreagă de afecţiuni, inclusiv de infarctul miocardic, tensiunea arterială, ulcere gastrice sau duodenale, migrenele cronice ş.a.m.d.. Unul dintre beneficiile miraculoase ale terapiei Bowen este acela de a diminua nivele de stress cu care se confruntă individul prin reducerea tensiunii musculare şi îmbunătăţirea fluxului energetic din corp, care are drept rezultat creşterea capacităţii organismului de a adaptare la stress. Pacienţii descriu adesea că încearcă o senzaţie de revigorare, de plăcută energizare şi că se simt mai uşori.
Eficienţă în tratarea afecţiunilor cronice şi a accidentărilor la sportivi
Terapia Bowen şi-a dovedit eficacitatea în tratarea unei varietăţi de afecţiuni cronice, inclusiv de ordin intern precum constipaţia, tulburări uro-renale sau digestive. Un efect surprinzător se înregistrează de asemenea în cazurile accidentărilor survenite în timpul unor activităţi sportive, precum întinderi, accidentări ale genunchiului, gleznelor, ale umărului etc, adesea metoda Bowen prevenind cu succes intervenţia chirurgicală.
Optimizează digestia şi absorpţia substanţelor nutritive
Pacienţii care urmează terapia Bowen confirmă frecvent îmbunătăţiri intervenite la nivelul digestiei şi ameliorări a problemelor stomacale. Prin îmbunătăţirea circulaţiei şi reducerea tensiunii musculare în corp, sistemul digestiv este mai bine echipat pentru absorpţia corespunzătoare a substanţelor nutritive care sunt transportate, astfel mai eficient la celule, ceea ce vine în sprijinul procesului de autovindecare. De aceea, în asociere cu o dietă şi un stil de viaţă corespunzătoare, terapia Bowen poate da rezultate miraculoase.
Activează capacitatea pulmonară şi aportul de oxigen în plămâni
Terapia Bowen este foarte indicată persoanelor suferinde de astm, bronşită, emfizem sau alte tulburări şi afecţiuni respiratorii, pe care aceasta le ameliorează prin îmbunătăţirea circulaţiei, reducerea tensiunii musculare şi creşterea capacităţii pulmonare, ceea ce rezultă în optimizarea schimburilor de gaze la nivelul plămânilor.
Are efect detoxifiant
Metoda Bowen are între altele ca efect detoxifierea organismului prin eliminarea unor toxine dăunătoare ca urmare a stimulării sistemului limfatic, îmbunătăţirii circulaţiei sanguine şi optimizării funcţiei renale. Toxinele reziduale din organism sunt adesea responsabile de instalarea unor afecţiuni cronice precum sindromul oboselii cronice, inflmaţiile, migrenele sau alte afecţiuni degenerative.
Beneficii în tratarea tulburărilor emoţionale şi psihologice
Pacienţii Bowen confirmă adesea că după tratament are loc o îmbunătăţire a problemelor lor de ordin psihologic, depresiilor, anxietăţilor sau după caz stressului. Mulţi dintre ei declară faptul că se simt mult mai calmi şi mai pregătiţi să îşi înfrunte temerile, traumele sau problemele. Tehnica Bowen poate, astfel creea un teren favorabil confruntării emoţiilor refulate pentru mult timp.
Îmbunătăţeşte funcţia dermei
Prin acţiunea sa de detoxifiere a organismului, care antrenează între altele toate straturile dermei, terapia Bowen are adesea drept efect îmbunătăţirea stării de sănătate a pielii, dând rezultate în tratarea eczemelor, a acneei şi iritaţiilor pielii, proces declanşat odată ce organismul elimină din toxine şi se optimizează schimburile la nivelul dermei, pielea începând astfel să respire corespunzător.
Potenţial efect în înlăturarea chisturilor
În anumite cazuri, prin tratamente Bowtech a avut loc dispariţia unor chisturi semnalate de pacient. Acesta este un efect imediat al procesului de detoxifiere şi al optimizării drenajului limfatic, proces ce sporeşte capacitatea organismului de purificare a rezidurilor.
Îmbunătăţeşte postura corpului
O postură defectuoasă dăunează grav organismului provocând adesea deformări ale coloanei sau chiar tulburări de ordin psihologic. Metoda Bowen reduce tensiunea musculară acumulată în corp ceea ce duce la optimizarea echilibrului homeostatic şi corectarea posturii greşite. Un exerciţiu fizic regulat şi care să nu supună coloana unor posturi nenaturale, constituie, însă una dintre condiţiile de bază ale succesului.
Îmbunătăţeşte capacitatea de autovindecare a ţesuturilor
Nu în ultimul rând şi de importanţă fundamentală, prin stimularea circulaţiei sanguine, a fluxului energetic şi procesului de detoxifiere, bowtech-ul îmbunătăţeşte radical capacitatea de autovindecare a ţesuturilor, ceea ce însemană că la pacienţii care urmează tratamente Bowtech diversele tulburări organice, eventualele accidentări, degenerări musculare sau a ligamentelor se vindecă mai rapid, prin stimularea proceselor de regenerare.

Terapia BOWEN

Terapia BOWEN cunoscuta si ca terapia Bowtech (prescurtare de la Bowen Technique), este de departe, cea mai simpla si mai eficienta tehnica holistica a secolului 21 . Putem afirma cu tarie ca este asul din maneca umanitatii, fiind solutia viitorului pentru insanatosirea lumii.
Este o tehnica terapeutica extrem de profunda si are la baza teoria conform careia organismul in stare de relaxare totala, isi activeaza abilitatea de a rezolva orice problema a corpului sau a mintii, prin readucerea acestora in echilibru si armonie. Este o metoda de vindecare neinvaziva si foarte delicata.
Desi in Romania este nou aparuta, in plan international este considerata atat de medicina alopata cat si de cea alternativa ca fiind cea mai puternica metoda de insanatosire.
Este o formula unica de re-echilibrare neuro-musculara. Lucreaza, in principal, prin sistemul nervos, atat asupra sistemului osos cat si la nivel muscular.
Terapia Bowen este un concept nou in manipularea corporala, nu deriva si nici nu este similara nici unei alte modalitati de abordare fizica:
- Deplasarile osoase se re-aliniaza - desi nu se executa nici o manipulare a articulatiilor sau oaselor, ca in chiropractie.
- Tensiunile musculare se elibereaza si circuitul limfatic normal se restabileste - desi nu se maseaza muschii, ca in masajul terapeutic.
- Meridianele energetice se restabilesc imediat - desi practica nu se bazeaza pe meridiane si nu seamana nici cu acupunctura, nici cu presopunctura.
- Echilibrul psihic se normalizeaza - desi nu este necesara invocarea unui raspuns emotional, ca in cazul terapiilor ce se adreseaza mintii si corpului deopotriva.
Aproape in toate cazurile, pacientii raporteaza o stare placuta de relaxare si o senzatie de bine, de usurare.

Trauma emotionala- stadii, etape, complexe psihanalitice

Principalele abordări ale stadiilor de dezvoltare ale individului
              Aşa cum am arătat mai sus, mulţi psihologi sau psihanalişti s-au ocupat de cercetări în domeniul psihosomaticii, dar cele mai importante şi în acelaşi timp contradictorii au fost ale lui S.Freud şi teoria lui E. Erikson care este, de asemenea, de o mare importanţă, prin introducerea unei variabile importante şi anume rolul psihosocial. Psihanalişti de formaţie, aceştia au concluzionat că aşa cum omul trece prin anumite etape fizice normale de dezvoltare de la naştere până la bătrâneţe, aşa şi din punct de vedere psihic, parcurge anumite etape de dezvoltare a personalităţii, în care omul îndeplineşte sau trebuie să îndeplinească anumite roluri specifice pentru o anumită perioadă de vârstă, iar nesoluţionarea adecvată a acestora duce la diverse tuburări în perioada adultă. Stadiile dezvoltării psihosexuale după Freud ( A. Munteanu, 1998) Freud a fost primul cercetător care a identificat o serie de stadii denumite de autor psihosexuale (libidinale) şi sunt conturate în funcţie de fiecare caracteristică a dezvoltării personalităţii copilului, în care energia sexuală (libidoul) se concentrează asupra unor regiuni ale corpului: gură, anus, zona genitală. După Freud, evoluţia satisfăcătoare a acestor etape ale copilariei are o mare importanţă asupra profilului personalităţii ulterioare a viitorului adult şi inclusiv a stării sale de sănătate.
           Fiecare stadiu poate să determine un set de probleme, care urmează să fie rezolvate în stadiile următoare de dezvoltare. Eşecul în parcurgerea unui stadiu va avea ca rezultat fixaţia (stagnarea dezvoltării la nivelul acelui stadiu). Aceasta determină menţinerea unora dintre caracteristicile stadiului respectiv şi în etapele ulterioare, iar în cazuri mai grave poate determina instalarea nevrozelor la vârsta adultă.
Stadiul oral (0-1 ani) În acest stadiu, inconştientul, care este singura instanţă înnăscută, (Id-ul) este predominant. Plăcerea fizică (libidinală) este concentrată asupra gurii şi aparatului bucal, copilul obţinând satisfacerea prin supt, în special în primele şase luni şi muşcat după şase luni când începe să apară dentiţia. Obiectul libidinal pentru copil este în acest stadiu sânul mamei sau biberonul dacă copilul este alăptat artificial. Freud spunea că fixaţia în acest stadiu poate fi dat de suprasatisfacerea nevoilor orale ale copilului, dar şi de o frustraţie a acestuia faţă de nevoile orale care mai târziu se poate manifesta prin vicii ca fumatul, alcoolismul, folosirea excesivă a sarcasmului sau lăcomia.
Stadiul anal (1-3 ani) Energia libidinală se concentrează asupra senzaţiilor de plăcere din zona rectului prin eliminarea sau reţinerea fecalelor, astfel poate satisface părinţii sau dimpotrivă îi poate enerva şi astfel apare nevoia de multe ori exagerată a acestora de a le forma deprinderile de igienă, iar fixaţia rezultă tocmai din conflictul dintre părinţi şi copil în timpul instruirii igienice. Este indicat ca deprinderile de igienă să nu fie impuse înainte de o maturitate fiziologică a copilului care să îi permită să realizeze acest lucru deoarece copilul se va simţi vinovat şi frustrat în acest caz, al nereuşitei învăţării, dar nici prea tărziu atunci când copilul va trăi cu sentimentul de ruşine indus de adulţi. Fixarea la acest stadiu poate duce la apariţia de mai târziu a unei personalităţi excesiv preocupată de curăţenie sau a unei personalităţi refractare, avare, obsesive (efectul retenţiei). Tipul de personalitate în care se găsesc astfel de trăsături este denumită personalitate obsesiv-compulsivă.
Stadiul falic (3-6 ani) În acest stadiu, plăcerea fizică (energia libidinală) se concentrează asupra zonei genitale, când sentimentele, trăirile, devin sexuale. Freud a descris atât pentru băieţi, cât şi pentru fete trăirile emoţionale prin care trec copiii la această vârstă. Astfel, pentru băieţi autorul a descris complexul lui Oedip când fanteziile băiatului cuprind dorinţe de intimitate cu mama sa, când apare sentimentul de gelozie asupra relaţiei intime pe care tatăl o are cu mama lui. Am prezentat acest complex mai pe larg, ca şi complexul Electra, atunci când am discutat separat complexele din psihanaliză. Complexul lui Oedip se încheie odată cu identificarea copilului cu tatăl lui şi când apare dorinţa de a relaţiona, de a fi şi în prezenţa altor copii şi nu doar în prezenţa mamei. În cazul fetiţelor, apare complexul Electra, caracterizat de un sentiment puternic faţă de tată (când doreşte să se căsătorească cu el). În final, fetiţa se va identifica cu mama ei. Rezolvarea satisfăcatoare a acestor complexe permite identificarea copilului cu părintele de acelaşi gen, adoptă standardele morale ale părinţilor, dar şi standardele morale ale societăţii transmiţându-se astfel valorile morale şi culturale de la o generaţie la alta, dând naştere super-egoului (supraeul, conştient dar şi inconştient). Fixaţia din acest stadiu apare ca urmare a unei abordări neadecvate ale părinţilor, iar nedepăşirea corespunzătoare a acestui stadiu stă la baza majorităţii nevrozelor din perioada adultă.
Perioada de latenţă (6 ani-pubertate) Este o perioadă de un calm relativ în care energia sexuală este într-o stare latentă, fără a se mai concentra pe o anumită parte a corpului. Este o perioadă de dezvoltare a ego-ului (eul, conştientul), mai ales în sfera deprinderilor sociale şi intelectuale. În general, în această perioadă nu apar probleme decât dacă copilul traversează evenimente traumatizante cum ar fi divorţul părinţilor, agresiuni, violenţe, decesul unui membru al familiei etc. De aceea, nici nu este tratat mai pe larg acest stadiu.
Stadiul genital (pubertatea) În acest stadiu, modificările hormonale stimulează trezirea libidoului (energie sexuală), creşte interesul pentru plăcerea sexuală, urmând a se integra în setul de interese şi atitudini sexuale asemănătoare adultului.
Vom prezenta în continuare cele mai importante complexe care pot să apară pe perioada acestor stadii şi care pot avea consecinţe negative asupra sănătăţii psihologice şi somatice a individului.( coord. Cosmovici, Iacob, 1998) :
-Complexul de abandon- este un complex al copilului raportat la mama sa, având drept cauză abandonul real sau mascat al copilului în perioada primei copilarii de către mama sa . Acest lucru va determina o permanentă aviditate afectivă a copilului care va căuta în toate relaţiile sale ulterioare securitatea neoferită de mamă. Persoana va manifesta permanent angoase, agresivitate, sentimente de non-valoare, tendinţe regresive şi va putea dezvolta în cazuri extreme nevroza de abandon. Este un complex care are şanse să apară din ce în ce mai frecvent în zilele noastre, în care ambii părinţi sunt implicaţi în viaţa profesională, iar copilul este lăsat în grija unor instituţii cu program prelungit (grădiniţe, cămine) sau în grija bonelor care se ocupă uneori aproape exclusiv de creşterea şi educaţia copilului.
-Complexul de autoritate- este un complex al copilului în raport cu sursele de autoritate care sunt reprezentate la această vârstă în special de părinţi . Are drept cauză experienţe dureroase care sunt trăite în copilarie în raport cu autoritatea părinţilor şi a căror efecte sunt refulate. Copilul se va manifesta mai târziu prin atitudini rebele sau exagerat de submisive în faţa autorităţii.

-Complexul Cain- au ca actori fraţii, având ca şi temă teama de a nu pierde sau a nu împărţi dragostea parentală din cauza unui alt frate. Acest complex se defineşte ca o rivalitate între fraţi care poate conduce la sentimente de ostilitate, agresivitate. O mare importanţă în acest caz este modul de raportare al părinţilor la această rivalitate. Dacă părinţii au tactul necesar aplanării conflictelor atunci este posibil ca acest complex să se rezolve, transformându-se rivalitatea în sentimente pozitive. Poate afecta atât copilul mai mare care la naşterea unui alt frate în special se poate simţi neglijat, deposedat de dragostea şi atenţia exclusivă a părinţilor săi sau poate apărea la fratele mai mic care consideră că părinţii favorizează pe cel mai mare, neţinând cont de diferenţa de vârstă dintre el şi frate, de nevoile specifice fiecăruia în parte. Oricum atitudinea părinţilor este esenţială în evoluţia acestui complex.
-Complexul de castrare- este unul din cele mai importante complexe, fiind strâns legat de Complexul Oedip şi Electra şi de formarea unei noi instanţe pentru copil-Supraeul. Este un complex al copilului în raport cu agentul castrator (tatăl pentu băieţi şi mama pentru fete). Cauza acestui complex este dezvoltarea de către copil a fantasmei castrării. Iniţial copilul, fată sau băiat, sesizează diferenţele de organizare externă a organelor genitale şi îşi explică această organizare prin existenţa unui singur fel de organ genital (cel masculin). Deci, pentru copil în această perioadă nu există feminin şi masculin ci masculin şi castrat (perioada falică, 3-6 ani). Din acest moment lucrurile stau diferit la fată şi la băiat. Fetele, constatând aceste diferenţe se consideră castrate şi se orientează cu ură spre mama care a permis ca fata să se nască castrată. La fete complexul de castrare duce la complexul Electra. La băieţi complexul castrării este un efect al complexului Oedip. Consecinţa acestui complex în plan psihic duce la fobii, obsesii, sentimente de inferioritate. La băieţi nerezolvarea complexului conduce la atitudini de oroare faţă de femei fie la un sentiment de superioritate. La fete conduce la invidie faţă de sexul opus, orientarea interesului faţă de tată.
-Complexul Oedip- este complexul băiatului în raport cu mama şi cu tatăl său. Reprezintă un ansamblu de sentimente ambivalente, pozitive şi negative, inconştiente, care se organizează într-un anumit model de relaţie părinţi -copii. Băiatul manifestă rivalitate inconştientă faţă de părintele de acelaşi sex cu el şi atracţie faţă de părintele de sex opus. Băiatul depăşeşte acest complex prin complexul de castrare (îşi imaginează că tatăl îl va castra dacă continuă atracţia faţă de mama sa ) şi totodată reprezintă un moment extrem de important, acela al formării Supraeului, prin interiorizarea inconştientă a interdicţiei de incest. Nerezolvat, acest complex poate duce la imposibilitatea unei relaţii autentice a băiatului devenit adult cu o altă femeie.
-Complexul Electra- este complexul fetei care se manifestă printr-o orientare inconştientă a iubirii şi a atenţiei spre tată în urma complexului de castrare şi ostilitate faţă de mamă. Complexul dispare ca urmare a fricii fetei de a nu fi rănită de tată şi începe identificarea cu mama sa . Toate aceste procese psihice, ca de altfel toate complexele sunt la un nivel inconştient. Şi la fată nerezolvarea acestui complex duce la imposibilitatea unei relaţii erotice mulţumitoare în viaţa adultă; iar depăşirea complexului Electra semnifică debutul formării Supraeului.
-Complexul Cenuşăreasa- este complexul copilului în raport cu părinţii săi. Are drept cauză o structură de personalitate a părinţilor care sunt mereu depăşiţi de evenimente şi care inhibaţi şi timizi acţionează represiv asupra iniţiativelor copilului. Copilul va căpăta o structură de personalitate de tip evitant datorită inhibării precoce. Va minimaliza şi devaloriza propria persoană.
-Complexul Dalila- este complexul fetei în raport cu tatăl ei şi cu partenerul marital, prin care fata perturbă inconştient relaţia maritală prin exacerbarea imaginii tatălui datorită faptului că fata îşi percepe difuz feminitatea şi se identifică cu imaginea paternă pe care o promovează în relaţia sa. Efectul este desigur o relaţie maritală inadecvată care merge spre distrugerea ambilor parteneri.
-Complexul Fedra- este de această dată complexul părinţilor faţă de copiii lor adoptivi. Se manifestă printr-un ataşament inconştient fantasmatic între părinţi şi copiii adoptaţi, mai ales mamă-fiu şi se aseamănă cu complexul Oedip cu inversarea personajelor.
-Complexul de feminitate- este complexul băiatului raportat la mama sa şi constă în dorinţa inconştientă a băiatului de a fi la fel ca mama sa , de a-i semăna şi duce la feminizarea psihică a băiatului, cu atitudini feminine din partea lui,ce pot duce la tendinţe agresive faţă de copiii de sex masculin şi homosexualitate.
-Complexul Griselda- este complexul tatălui în raport cu fiica sa. Este un refuz inconştient al tatălui de a accepta casătoria fiicei sale din dorinţa de a o păstra doar pentru el şi poate fi generat de un complex Oedip nerezolvat al tatălui, de imaturitate afectivă sau de o structură nevrotică. Tatăl se poate manifesta prin supraprotecţie şi grijă exagerată .
-Complexul Jocasta- este complexul mamei în raport cu fiul ei şi constă în dorinţa inconştientă a mamei de a-şi păstra fiul doar pentru ea. Este o pervertire a sentimentelor materne având ca efect un ataşament inconştient incestuos al mamei faţă de fiu şi pune în evidenţă o structură de personalitate nevrotică a mamei şi relaţii deficitare în cuplu. În plan conştient se manifestă ca tandreţe exagerată şi critica oricărei iubite a fiului şi poate avea ca efect celibatul fiului.
-Complexul matern- este complexul copilului faţă de mamă şi se manifestă ca ataşament exagerat al copilului faţă de mamă, este legat de arhetipul mamei format în prima copilarie iar consecinţele sunt diferite la băiat faţă de fată. La băiat el generează angoasa, apare o sexualizare nenaturală, psihic feminin, homosexualitate, donjuanism sau apare sublimat în sentimente estetic-religioase, iar la fată se manifestă prin exacerbare sau stingere a instinctelor materne şi poate avea 4 forme evolutive: apare femeia redusă la maternitate, femeia care refuză maternitatea, identificarea cu mama şi refuzul identificării.
-Complexul Oreste- este complexul băiatului în raport cu mama sa şi reprezintă dorinţa inconştientă a băiatului de a-şi ucide mama ca o depăşire şi nu rezolvare a complexului Oedip, un complex Oedip negativ sau un complex de abandon.
-Complexul parental- este complexul părinţilor în raport cu copiii şi reprezintă o proiectare în copil a propriului destin nerezolvat şi care complică rezolvarea complexelor copiilor datorită dominării şi posesiei copilului. Pe măsură ce copiii cresc se produce o criză a părinţilor şi poate avea ca rezultat o lipsă de independanţă a copiiilor. -Complexul patern- este un complex al copilului faţă de tată şi în special al fetei şi reprezintă o relaţie ambivalentă cu tatăl care poate conduce la tulburări nevrotice.
-Complexul Sigismond- este complexul copilului nedorit şi care după naştere este respins şi care va dezvolta un comportament tip psihotic care va justifica decizia anterioară a părinţilor. El va suporta descărcările de anxietate ale părinţilor săi şi va duce la izolarea copilului, lipsa sociabilităţii, sentiment de greşeală, durere psihică. Cu toate că teoria lui Freud a întâmpinat numeroase critici şi pe bună dreptate, această teorie este totuşi punctul de plecare pentru toţi neo-freudienii ca C. Jung sau E. Erikson. Teoria freudiană a fost criticată deoarece Freud a folosit un eşantion limitat format din adulţi care sufereau de anumite tulburări de natură psihologică prin metoda studiului de caz şi notarea selectivă a problemelor pacienţilor; pe de altă parte procesele descrise nu pot fi observate direct, iar teoria nu este capabilă să prezică dezvoltarea socială a individului spre deosebire de alte teorii. Dar se pune problema de ce este atunci prezentată această teorie dacă întâmpină atât de multe critici. Teoria lui Freud nu are suport experimental, dar nici nu poate fi infirmată, motiv pentru care autorii care au preluat ideile lui Freud au fost de acord cu anumite aspecte şi anume existenţa impulsurilor instinctuale şi a mecanismelor de apărare, mecanisme folosite inconştient de orice om pentru a face faţă problemelor vieţii, pentru a se proteja de anxietate, vină, durere etc.
Stadiile dezvoltării după teoria identităţii a lui E. Erikson ( A. Munteanu, 1998)
Teoria identităţii a lui E. Erikson, a fost elaborată în a doua jumătate a secolului XX şi şi-a bazat întreaga dezvoltare ontogenetică pe eforturile psihicului de a-şi contura identitatea. Astfel, Erikson considera că fiecare etapă de dezvoltare este caracterizată prin evenimente şi conflicte, sarcini specifice de rezolvat pe care copilul, şi mai târziu adolescentul, adultul trebuie să le parcurgă şi să le soluţioneze adecvat pentru fiecare vârstă sau etapă specifică. Erikson consideră că individul care nu îşi soluţionează corespunzător un stadiu de dezvoltare nu poate să se dezvolte armonios şi să îşi satisfacă stadiile următoare, dar că totodată el are şansa să îşi rezolve problema în stadiile următoare astfel încât să îşi continue dezvoltarea normală. Erikson a stabilit opt paliere ale dezvoltării identităţii:
-primul stadiu al vieţii, cel de după naştere, implică psihicul în conturarea unor atitudini de încredere versus neîncredere faţă de ofertele de răspuns la cerinţele exprimate de psihicul noului născut. În funcţie de atitudinea părinţilor care îl îngrijesc ca efecte pozitive pot să apară sentimentul de încredere în ceilalţi şi în el, copilul răspunde prin comportamente de deschidere faţă de anturaj sau dimpotrivă dacă copilul este privat de susţinere emoţională şi de o relaţie de încredere solidă vor apărea reacţii negative, de neîncredere, de suspiciune, nesiguranţă. Aceste lucruri se pot manifesta şi în planul sănătăţii viitorului adult.
-în faza a doua are loc constituirea de autonomie ca expresie a independenţei dobândite (relativ) versus simţul ruşinii ca expresie a trăirii incapacităţii de independenţă; Încurajarea din partea părinţilor în această etapă va dezvolta copilului sentimentul de siguranţă şi încredere în sine absolut necesare în viitoarele situaţii-problemă pe care le poate întâmpina (în stadiile următoare). Rezultate negative apar când părinţii manifestă dezaprobare în tot ceea ce fac copiii, mai ales prin ridiculizarea unei fapte sau lipsa susţinerii, când copilul va începe să se ruşineze de propriile acţiuni, dar va pierde şi încrederea în propriile decizii.
-faza a treia, coincide cu perioada preşcolară şi apoi cu începutul şcolarizării se caracterizează prin consolidarea structurilor adaptative anterioare şi dezvoltarea cooperării şi a unei prime hărnicii ca expresie a simţului de independenţă. Acum se dezvoltă iniţiativa sau dimpotrivă îndoiala şi ruşinea. Rolul decisiv îl au tot părinţii care pot încuraja copilul să exploreze, să caute, să ia propriile decizii pe măsura anilor săi. Copilul este acum în situaţia în care are autonomie de spaţiu, el ştie să meargă, să caute, să tragă, să exploreze. Dacă părintele nu îi oferă posibilitatea de a fi încurajat copilul va deveni evitant şi lipsit de iniţiativă. Dacă părintele încurajează iniţiativele copilului acesta va deveni independent, va avea iniţiativă şi va lua singur decizii. Acest lucru se va întâmpla şi ca adult.
- în stadiul patru se va dezvolta mai pregnant hărnicia sau competenţa sub presiunea solicitărilor şcolare versus trăirea inferiorizării datorită nenumăratelor dificultăţi legate de solicitările vieţii şcolare nu întotdeauna foarte uşoare. Se trece pentru prima dată la o comparaţie mai lărgită şi la un mediu competitiv. Dacă părintele compară în permanenţă rezultatele şcolare ale copilului cu alţii mai buni vor obţine un copil cu un sentiment de inferioritate. Aceste comparaţii şi reacţii nefavorabile, nu fac decât să adâncească sentimentul de inferioritate şi inadecvare, fiind o rezolvare necorespunzătoare a acestui stadiu. Acest fapt va cântări decisiv în rezolvarea satisfăcătoare sau nu a următoarei perioade de criză, deosebit de importantă în viziunea lui Erikson şi anume, criza adolescenţei. Abordarea corectă a părintelui este de susţinere emoţională şi de exprimare a încrederii în forţele copilului pentru ca el să poată să intre în competiţie cu alţii.
- după 12 ani, se intră în stadiul cinci, până la 18 ani, în care trece pe prim plan conştientizarea eului versus confuzia rolurilor ( şcolare, familiale, grupale, etc. ); În această perioadă, adolescentul caută să-şi formeze şi să-şi dezvolte o identitate personală şi vocaţională, încearcă să se identifice cu un rol profesional. În acelaşi timp se formează comportamente specifice rolului sexual prin crizele parcurse de adolescent. Erikson, ca de altfel majoritatea psihologilor, considera că adolescenţa reprezintă criza centrală a întregii dezvoltări. Criza de identitate este considerată ca fiind singurul conflict puternic pe care o persoană îl are de înfruntat în această viaţă, iar depăşirea într-un mod satisfăcător se poate realiza în condiţiile în care şi celelalte stadii au avut o rezolvare pozitivă. Acum se stabilesc rolurile pe care adolescentul le va juca în viaţă, cele personale, profesionale, sexuale. Acestea sunt parţial achiziţionate deja din stadiile anterioare, acum devenind stabile şi conştiente. Ca efecte pozitive se dezvoltă capacitatea de a se percepe ca o persoană consecventă, cu o identitate personală puternică, cu roluri clare şi stabile. Dimpotrivă, ca efecte negative apare o confuzie în legătură cu cine este şi ce reprezintă, incapacitatea de a lua decizii şi a alege în mod special în privinţa vocaţiei, a orientării sexuale etc. Presiunile puternice din partea părinţilor sau a societăţii, care cer sau impun chiar adolescentului anumite rigori, roluri nedorite, pot determina dezorientarea şi disperarea adolescentului; acestea au ca rezultat înstrăinarea fizică sau psihică de mediile normale, iar în cazurile extreme ale difuziunii rolului, tânărul poate adopta o identitate negativă.
- în perioada tinereţii se dezvoltă intimitatea ca expresie a maturizării sexuale versus izolarea. Intimitatea se revarsă în prietenii, dragoste, simpatii, etc. Este un stadiu foarte important în devenirea omului şi care determină în mare parte fericirea sau neîmplinirea. Este stadiul în care importantă este căutarea unui partener stabil şi formarea propriei familii. Toţi avem nevoie de dragoste şi dincolo de roluri sociale, profesionale, relaţia de iubire ne determină în principal fericirea şi împlinirea. Este un stadiu al adultului tânăr între 20- 35 de ani. Dacă partenerul este găsit şi relaţia de cuplu este armonioasă se dezvoltă intimitatea urmată de împlinire. Dacă dimpotrivă nu se găseşte partenerul potrivit sau se produce o separare poate să apară, desigur cumulativ cu achiziţiile stadiilor anterioare, o izolare socială, trăirea sentimentului de singurătate. Este perioada în care pot să apară pe fondul neîmplinirii personale numeroase afecţiuni psihosomatice, cazurile de apelare la psihoterapeut sunt numeroase în acest stadiu, cu invocarea singurătăţii şi efectelor ei psihologice.
- în stadiul şapte se dezvoltă opoziţia dintre atitudinile expansive altruiste cu sentimentul de realizare umană sau egoismul cu sentimentul stagnării. Este stadiul în care personalitatea simte nevoia să se manifeste în exterior, să se externalizeze. În general adultul simte nevoia în acest stadiu să împărtăşească din experienţa sa, să ofere şi altora. Apariţia copiilor, dacă până în acest stadiu nu există, este în general considerată ca fiind imperios necesară. Este nevoia adultului de a avea grijă, a transmite mai departe. În condiţiile în care nu există copii nevoia poate fi suplinită prin meserii ca cea de profesor, educator, medic, în care să ne externalizăm şi să oferim. Apare acum altruismul şi sentimentul de productivitate şi realizare. Dacă conflictul acestui stadiu nu este rezolvat atunci apare sentimentul de stagnare, omul apare ca egoist sau chiar egocentric. Stadiul cuprinde perioada 35- 65 de ani.
- în stadiul opt, al bătrâneţii, se trăieşte sentimentul realizării versus disperarea sau amărăciunea faţă de şansele ratate. Este un stadiu în care se pune în balanţă ce s-a realizat până atunci şi ce regrete şi neîmpliniri sunt. Este practic o balanţă a achiziţiilor tuturor stadiilor anterioare. Dacă balanţa arată o viaţă cu realizări şi împliniri persoana poate să accepte mai uşor bătrăneţea şi să trăiască cu sentimentul realizării, implicându-se în activităţi utile cum ar fi să crească nepoţi, să facă activităţi de care nu a avut timp. Dacă balanţa arată neîmpliniri apare disperarea în faţa morţii, ca imposibilitate de a se împlini. Este perioada ieşirii la pensie, care elimină rolul profesional, de plecare a copiilor în propriile familii cu diminuarea rolului parental, eventual poate să survină şi moartea partenerului . Teoria identităţii a lui Eric Erickson, constituie un câştig şi interesant pas al psihologiei moderne, mai ales că aduce în discuţie rolul social, neglijat de alte teorii dar şi o viziune asupra individului de la naştere până la moarte şi nu doar în prima perioadă a vieţii, cum arată S. Freud. Viaţa este văzută ca un permanent conflict şi luptă de a câştiga în fiecare stadiu o nouă achiziţie care să împlinească omul.
Lector Universitar Doctor: Monica Lusiana Mihaila